…

rămân în urmă mereu

e un fel de rugăciune şi asta

să stai să speli cămăşile albe

şi să tragi linii cu var

dincolo de gard

mie mi-e frică să nu-mi pierd ochii

eu trag de lume cu ochii închişi

mie oamenii mi-au desfăcut

primul nasture de la cămaşă

şi mi-au legat în minte

un câine care îmi spune

că toţi prietenii mei morţi

n-au văzut camioanele navetiştilor

gonind prin podul casei.