De ceară

by Mnemosina

Mi-e foame, din părul pleşuv scurs-a marea, verde ca o frunză de algă, cireşii valuri topindu-se din carnea ei în anotimp. Ai uitat cum bea ploaia din genele casei, mărunte cuie se strâng în jurul ferestrelor şi dansul, în izbânda lor, se numeşte dansul meu închipuit de zână -al tău, în cearcăne de subsoară, se duce să se-ntindă. E la început, soarele se urcă probabil din vene de lăstar, ciupeşte în corzile albe şi trece spre sfârşit cu talpa de ciment. Îmi vine timpul să scriu cu acele din ceas în cupele de argint- pe noi s-au suspus maroniile mănuşi, găurile negre si pânza viespilor dungate. Helloed stopped in a middle, rely on a cage, wrestler of a beat to set on, mi-e foame; din pumnii lor, s-a uitat ciocanul în blatul cafeniu, şi bea cu noi din vinurile noastre.