…

fiecare dimineaţă începe cu Doamne-Dumnezeule
o traumă ca prima zi de lucru după sărbătorile de iarnă

de departe se vede oraşul lui
se-mpinge dintotdeauna în oraşul meu
îl duce tot mai la margine de ţară

deasupra capului sunt ciorile negre
ca nişe gânduri de suicid
şi oamenii au început să vorbească singuri pe stradă

un cântec spune ,,vino Doamne”

în faţa mea trotuarul întins
ca o gumă de mestecat

oraşul ăsta-i a doua mea piele
îmi strânge carnea la un loc