dedicaţie pentru andreea toma (poem la prima mînă)

m-a sunat andreea

- o să fac cîte paranteze vreau, iar dacă o să-mi spună

cineva că e aici o recuzită uzitată

o să salut din mers ALR*-ul -

pe stradă, fără nici o geantă, în pantaloni raiaţi,

cu ochii aprinşi

ca bulbul sufletului dincolo de stratul de ozon.

.

să nu te sinucizi. te iubesc.

.

sparg telefonul, îmi tai vîrful degetului mic

de la mîna stîngă, alerg pe bulevard

si cînd ajung acolo…

… nu fac nimic.

.

(doar uneori, fără să-mi mişc buzele,

recit poemul despre ură)

.

andreea, să mă suni.

- să nu spui nimănui cînd o faci -

nicicînd nu ne vor reteza picioarele de la genunchi

în jos.

să spui aşa:

moni a încăput într-un clopoţel de fontă,

de-ăla care se pune-n băţ de nikolau.

s-a pierdut de tot.

nu are rost să o  caute cineva.

nu va mai fi găsită.

.

.

*vezi M. Ianuş