Dincolo

Ţin minte şi acum: încercai să treci dincolo. Mă întrebai dacă cred în metafizică, dacă cred în iubire, dacă mi-aş întoarce spatele de la tine. Apoi am zâmbit în umăr şi am plecat. N-am asistat decât la degradarea unei petale rupte. Natura încă îşi juca rolul printre visele noastre. Chiar dacă ai să apari primăvara, vântul acesta se rupe de mal şi se contopeşte cu ceea ce mai rămâne din nisip. Vroiam să adorm, să dorm toată viaţa, să visez până ce îmi fac din asta o nouă viaţă.