în timp
ceva se adună în mijlocul podelei cu sau fără tine
chiar dacă dai cu aspiratorul în fiecare sîmbătă
dacă ai găsit în sfîrşit aici un dulap încăpător
şi rafturi pentru cărţi
dacă aştepţi încă un coleg sau o colegă
pentru camera rămasă liberă
care-i sperie pe toţi

deşi n-ar trebui

aici se adună un monstru de cîrpe
care nu te-ar putea înghiţi
se adună un uriaş de hîrtie făcut cocoloş
un căţel răsucit din cabluri şi prelungitoare
care n-are nici un fel de lătrat
nu trezeşte pe nimeni
nu împiedică pe nimeni
e doar animalul de companie al camerelor
unde locuiesc oameni singuri

iar oamenii singuri locuiesc peste tot

antidot

scările rulante care îţi masează tălpile
fără să urce sau să coboare

metroul care se leagănă ca o gondolă

grădiniţă în vagon
pentru puşti şi puştoaice de un an
care vor să vadă ce ai în poşetă

imagini cu copaci roşii albaştrii violeţi
în loc de pavaj

o respiraţie proaspătă într-o ţigară sau prima oră
învelită în cheesecake

un angajat al băncii zen care schimbă destinaţia tuturor bancomatelor
ele vor livra de-acum înainte
îngheţată şi bomboane pe card

în timp
insomnialand wonderland
chiar şi asta e o prelungire a venelor noastre
deşirate lent pe sub scaune

Cătălina George

(am ales un text care n-a mai apărut pe nicăieri şi pe care l-am scris după ce mi-am încheiat volumul)