izvorul tamaduirii la romanesti

tuturor membrilor pavel dan, dar si cititorilor, o superbă pagină de literatură creştină (sec.IV)

De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos şi luminat.
De este cineva slugã înţeleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu.
De s-a ostenit cineva postind, sã-şi ia acum rãsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-şi primeascã astãzi plata cea dreaptã.
De a venit cineva dupã ceasul al treilea, mulţumind sã prãznuiascã.
De a ajuns cineva dupã ceasul al şaselea, sã nu se îndoiascã nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit.
De a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii, cãci darnic

perlele americanilor

Ce m-am amuzat aseara uitandu-ma la filmul “Pacifistul”. Film de actiune cu George Clooney si Nicole Kidman.

Un croat, Dusan (suflet = sl., nume total nepotrivit pentru un musulman) Gavrici, neinfricat kamikaze, musulman declarat intr-un film ce trebuia descoperit dupa declansarea unei bombe nucleare in NY, se pregateste sa ia avionul. Asta dupa ce fusese in cimitir sa sarute piatra de mormant a familiei ucise in razboiul din Serbia.

A fost prima data cand am vazut un cimitir ecumenic. Niste cruci, niste babe, niste musulmani in tihna cimitirului.

Inainte sa urce in avion, martirul si nebunul terorist musulman, isi face o cruce mare, cu multa evlavie.

Oare in America mai exista ora de religie? Daca nu, ar trebui sa o introduca. Ori probabil ca regizorii  celebrii au lipsit de la ora de religie si au cazut testul de cultura generala. )

Sfinţenia ca şablon

(articol publicat în Învierea)

La orice început de post e firesc să ne gândim la nevoinţe. Şi nu de multe ori ni se pare că mare lucru facem ţinând un post. Chiar dacă deseori felul nostru de a-l înţelege, de a-l practica, seamănă cu un regim alimentar.

desen naiv despre căderea îngerilor/scrisoare

aici e o bucată din camera noastră

cu peretele ei galben-pal

ţi-o dau ţie în noaptea asta

de ani întregi aştept să treacă

- şi ea nu

stă înfiptă în mine cu toate ale ei

cu orele în care îţi sărutam mâna

tot aici e o bucată din lacul roşu

pe unde am trecut singură undeva

la capătul unei luni

măi, nu!

Chiar nu am înnebunit… Dar mă plimb şi mă tot mir pe cărările internetului. După cum se poate vedea la tagul postării mele anterioare, am introdus şi opţiunea duhovniceşti. Asta pentru că mai nou propovăduirea online are nebănuite urmări şi cine ştie? până la urmă, nepătrunse sunt căile Domnului.

până unde merge prietenia?

Până la moarte până acolo merge.

.

.
Până în rai până acolo merge.

Până în iad coboară

şi acolo tremură dar nu se biruie

.

merge pe stradă şi doar acolo moare

când ai dat tot

şi nu mai ai nimic de dat decât de primit

.

esti gol şi îl aştepţi pe celălalt în tine

.

aştepţi cu ochii coborâţi în praf

.