Întodeauna nou, visează prinţ,

de să-ţi ardă pleoapele că-ntrul lor

păsări zboară;

satu-i de piatră cu albe porţi, priviri

furişe, cu inele prinse de clipsuri

pe o sârmă de lung, satu-i ca nou,

întotdeauna, prinţe.

Strigi pe la porţi să ţi se deschidă.

Că păsările încă-ţi zboară-n chip

şi ei n-au fost cu pieptene-n mână

din pene să-ţi culeagă firele de păr.

Nu-i să-mi vezi cuvintele că se se rup unele-n
altele- printre piese de şah- trecerea de soare
pe geam şi tipsiile cu aburi contagioşi râd lângă
priză.
Râzi lângă priză cu degetele subţiate (o ceară
cum avioanele lasă când greşesc) – plăcinta cu
varză nu-i de dulce, focul din iarnă să ţi-l aşeze
pe genunchi.
De-i să râzi, râzi, seara-i pe ducă. Face cu
mâna veselor punţi pe stele. Râzi că ne-am pus
albaştri la suspinul puiului de liliac,
să ne-ntoarcem cuvintele din rewindul găurilor
săpate în stâncă.

Se-ascultă mirarea şi turnul: nu-s cuvintele să
îţi spună pe cine înţeleg mai bine dintre un pion
şi un rege.

Te pui pe cruce cum ai lua un pumn în piept,
atât s-a păstrat din umbră, un fuior galben- telefonul
smuls din peretele-stâncă,
sună din fire de oţel şoarecele trezit la capul tău.
Mai dus, în roşul strivit de pară, o rădăcină în pământ,
trebuie să-i fie ca o alună-n geană, micuţa cruce
scrijelită;
de voi fi în numărul tău şi lumina suită de un zid stricat,
către
cei de acasă de-ndreaptă căi ferate, te uită la numele
lor cum stau întinse-n pietre şi pândesc albastra
săgeată.

Lasă una şi for me, că-i de sare primul marfar, la
pulberea nopţii se decid trimişii la preşedinte şi de zână
se înfig colţii lor- îmi prezinţi pălăria ta Herma, cum
ne-am roade buzele în vis că se roteşte aşa mult şi-i
tristeţe în stomac.
Una for me, de ciudă că nu-s plimbările la râsul dimineţii,
un căluţ pe-o gheată de lemn să care sfecla din câmp

Cred că asta-s eu, familia mea-i în seară şi-s
razboaie ce nu se mai privesc în faţă, dacă-şi
spun adevărul, să scrii despre cele mai vechi
lucruri,
Airplain, de sus, aripa ta ridică a săracie, un
viitor în care ne numim cu toţii la fel- da’ îmi
vine
să râd, aş lăsa şi-o ţigară să-mi scrie numele în
fum.

Ca acele alea de gheaţă ce-mi plutesc în coadă,
astea-s urme, cred, astea-s ca veştile despre
Dumnezeu de nu-mi apare chipu’ lui dar lungile
gene. .
Crede că mă doare că-s aşa departe, în înserare
de-s ai mei ori eu plutesc într-un ghem
- într-un fir ce-l tragi la tine să-l săruţi,
putem fi
din nou la muntele cu fete frumoase, să nu mai
sorbim din cer doar norii ca sângele.

Împarte-mi văile că-s sură în pleoapă şi-i cânt

din adâncite unghii peste tine, un vers;

casa sucombă ca un asfalt răsturnat de macarale

în imediata apropiere a orasului, că nu se ştie nimic

de silozuri şi mălai.

Dragostea s-a luat încălţată, zgomotul din inimă,

acid ca gutuia,

i el, un afuristit pistrui pe talpă sau un neg, i el, de

aşteaptă după mine când din spate îmi răbufnesc

piedici, o foame de munte-un prânz în văi-o foame

de om bătrân poposit la cules.

De văi nu mi-a fost niciodată îndeajuns teama c-o

să plângă copiii mei când s-o sfârşi- de-i spui poveşti

cu raţe şi pui de melci- peste timp, cum se usucă

priveliştea iubirii şi nu-i niciun tată să spună că nu-i

aşa.

Am nevoie de un zgomot să spună pe unde-s paşi buni

să calce, de să simt că viaţa nu-i de râs, o dulce

companie cu bobocii-n cuib.

De-s văi, împarte-mi-le cu gura c-aşa se cade

să ma pupi la ora serii.

din vîrful patului arunc cu coji de măr,
cu seminţe de floarea soarelui
şi cu răvaşe de dragoste – scoase
din turtiţele de sărbători.

mie să nu îmi spui despre noi;
e ceva ce nu îmi place să aud
de cînd sunt bila de pe axul globului
pămîntesc pe post de lampă
din camera lui Luca.

e pe axul ăla o bilă pe care o loveşti cu unghia
şi se plimbă de la polul nord la polul sud.

iar becul scoate un ţîrîit enervant,

unerori ţîrîitul îmi umblă în cap
ca un om beat sprijinit în drujbă.

Un pas de porţelan e vechea ta înfăţişare, de-o ţin
încă minte şi-mi bate de dimineaţă cu pumnul la geam.
Un burete uscat şi prăfuit se ştie lega în berea
cu picăţele sărate de covrig- pas de porţelan, bubiţa
roşie din limbă,creasta verde de-şi face înţelesul
peste zgomotul din birt.
Aripa mea creşte dar eu sunt trează, diferenţa-i
ca lupa Doamnei, troznită de copertele scrise prea mic.
Aripa mea creşte, aproape-aude jocul din tălpile tale
şi gura sorbind din ceaşcă restul de cafea.

E o lună ce-o să se cheme Caşcaval, e un caşcaval
ce n-o să-şi săreze din respiraţia-i lăptoasă trandafiriul
zor; şi haina trasă pe umeri se va destrăma ca un
ghem care niciodată n-a început să ţese..
Înainte e un pas de porţelan, aşteaptă săgeata să-l
ducă pe trepte aburite de lemn
- guri rele insinuează patul proptit în teancuri boţite
de ziare şi asfinţitul descrăpat sub geamuri.

Sunt căutate cuvintele dar aripa mea creşte, teama-i
de şchioapa creioanelor rupte pe foaie- deşi căutate,
cuvintele, nu-i loc de ele în pereţii lor dubli,
diferenţa-i de moment, propta ta-i goala ca un pui de
timp şi jocul tălpilor tale le ştie dumiri mai mult
pe toate de toate astea.

Atingem ceaţa cu cerul gurii

amestecăm potecile

printre atâtea frunze uscate

asemeni unor paşi rămaşi în urmă

pe care de pe înălâimea muntelui

îi căutăm cu ezitări

mai mari decât

marcajele de pe copaci sau pietre

ajunşi acolo

întindem mâinile

şi strângem norii ridicaţi

în ritmul iluzilor

ploaia lăsată în adânciturile scoarţei

bălteşte ca în pahare

la fel cum se întâmplă

cu amintirile care se repetă

crivaia,  5 aug 2009

Nu-ţi pune gânduri sub odihnite tâmple
- goale încăperi de chibrituri şi iala mişcată de un
stor micuţ de papucar- pe foi cu scrum de vară şi-n
galbenul dimineţii, plesnesc pe ceaţa de-i prinsă
s-apară.

Schimbă-mi perspectivele astrale de-s joaca
pereţilor tăi şi cântă cu sunetul lor ‘sirena va adormi’,
intră pe o uşă ce roade înăuntrul palmelor, aleargă
râsul cu raţiunea şi gândurile sub odihna paharelor
de apă- se vor topi luminile,
ceară pentru vasul meu;

nu-ţi scrie, din gânduri, mărunte gânduri de-s roşii
cu toarta ruptă, un picior îndoit la care stepele s-au
uitat în alergătura noastră, de toate ce-ţi scrii
pe foi, şi de mine, dimineaţa asta diferită
ştie muri.