Împarte-mi văile că-s sură în pleoapă şi-i cânt

din adâncite unghii peste tine, un vers;

casa sucombă ca un asfalt răsturnat de macarale

în imediata apropiere a orasului, că nu se ştie nimic

de silozuri şi mălai.

Dragostea s-a luat încălţată, zgomotul din inimă,

acid ca gutuia,

i el, un afuristit pistrui pe talpă sau un neg, i el, de

aşteaptă după mine când din spate îmi răbufnesc

piedici, o foame de munte-un prânz în văi-o foame

de om bătrân poposit la cules.

De văi nu mi-a fost niciodată îndeajuns teama c-o

să plângă copiii mei când s-o sfârşi- de-i spui poveşti

cu raţe şi pui de melci- peste timp, cum se usucă

priveliştea iubirii şi nu-i niciun tată să spună că nu-i

aşa.

Am nevoie de un zgomot să spună pe unde-s paşi buni

să calce, de să simt că viaţa nu-i de râs, o dulce

companie cu bobocii-n cuib.

De-s văi, împarte-mi-le cu gura c-aşa se cade

să ma pupi la ora serii.

…

1.Vom avea două sesiuni cu scriitori tineri din ţară.

Proză şi critică – în prima sesiune

Poezie şi media – în cea de a doua sesiune.

Bineînţeles că încă nu anunţăm invitaţii!

.

2. Proiectul Interferenţe:

Dumitru Crudu va veni (în decembrie) la Cenaclul Pavel Dan cu o parte reprezentativă din membrii cenaclului Stare de urgenţă

.

3. Va apărea un nou număr al revistei Forum studenţesc (revista cenaclului nostru).

… vor citi:

Daniel Rău – poezie

Bogdan Cazacu – proză

de la ora 18.30 vom fi gazdele colegilor noştri din Ariergarda.

deci ne vedem la CS!

Ne întâlnim la:

17.15 în centru la peşti pentru a merge împreună la lansarea romanului d-nei Dana Anghel

19.00, la Societatea Timişoara, suntem aşteptaţi de Ariergarda pentru o lectură de proză a paveldaniştilor

- ELIANA POPEŢI

şi

- ALEX CONDRACHE

vor citi:

POEZIE : DAFINA DAVID

PROZĂ: RALUCA SANDU

pe 6 octombrie….la CS!!!!

din vîrful patului arunc cu coji de măr,
cu seminţe de floarea soarelui
şi cu răvaşe de dragoste – scoase
din turtiţele de sărbători.

mie să nu îmi spui despre noi;
e ceva ce nu îmi place să aud
de cînd sunt bila de pe axul globului
pămîntesc pe post de lampă
din camera lui Luca.

e pe axul ăla o bilă pe care o loveşti cu unghia
şi se plimbă de la polul nord la polul sud.

iar becul scoate un ţîrîit enervant,

unerori ţîrîitul îmi umblă în cap
ca un om beat sprijinit în drujbă.

Un pas de porţelan e vechea ta înfăţişare, de-o ţin
încă minte şi-mi bate de dimineaţă cu pumnul la geam.
Un burete uscat şi prăfuit se ştie lega în berea
cu picăţele sărate de covrig- pas de porţelan, bubiţa
roşie din limbă,creasta verde de-şi face înţelesul
peste zgomotul din birt.
Aripa mea creşte dar eu sunt trează, diferenţa-i
ca lupa Doamnei, troznită de copertele scrise prea mic.
Aripa mea creşte, aproape-aude jocul din tălpile tale
şi gura sorbind din ceaşcă restul de cafea.

E o lună ce-o să se cheme Caşcaval, e un caşcaval
ce n-o să-şi săreze din respiraţia-i lăptoasă trandafiriul
zor; şi haina trasă pe umeri se va destrăma ca un
ghem care niciodată n-a început să ţese..
Înainte e un pas de porţelan, aşteaptă săgeata să-l
ducă pe trepte aburite de lemn
- guri rele insinuează patul proptit în teancuri boţite
de ziare şi asfinţitul descrăpat sub geamuri.

Sunt căutate cuvintele dar aripa mea creşte, teama-i
de şchioapa creioanelor rupte pe foaie- deşi căutate,
cuvintele, nu-i loc de ele în pereţii lor dubli,
diferenţa-i de moment, propta ta-i goala ca un pui de
timp şi jocul tălpilor tale le ştie dumiri mai mult
pe toate de toate astea.