Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Herculane…paveldaniştilor…episodul I

Posted by Moni Stănilă pe Iunie 30, 2008

Era cât pe ce să nu ajungem. Nu am făcut rezervări din timp şi cei de la Dacos nu ne lăsau să stăm pe culoar. Am plecat cu ei până la sala Olimpia. Eiii, mă gândisem eu să apelez la soluţiile extreme şi l-am anunţat pe Sf. Iosif (cel Nou de la Partoş) şi cum suntem prieteni buni ne-a ajutat.

Pe autocar a fost bine. Aproape interesant aş spune. Mă prinsesem cu Alex Colţan în discuţii despre tinerii scriitori, cenacluri şi stafuri de genul ăsta până la un momentdat când a dat-o el în filosofie, eu în teologie. Din când în când oamenii din jurul nostru întorceau capul să ne studieze. Abia mai târziu, când am dat de o oglindă, mi s-a părut amuzant. Aveam nişte cercei mari şi portocalii din ceramică şi o mutră nu tocmai teologică. Mă gândeam ce impresii poate lăsa o femeie când vorbeşte despre treptele apofatismului clătinând nervos doi cercei imenşi. Oricum, cu cercei sau fără, până la Herculane reuşiserăm să ne construim un grup de ocazie.

Acolo am săltat pe prima terasă şi ne-am afundat în bazinul cu apă rece lăsând poezia şi proza pe mal, lângă geanta cu obiecte personale. Privirile noastre se amestecau printre ruinele Băilor Herculane. De la piscină

puteam vedea acoperişurile noi şi roşii ale pensiunilor. Construcţii moderne cu titluri stupide (Charisma, de exemplu) înţepau între bârnele putrede clădirile vechi, istorice, ale Băilor. Traian nu mai e decât un morman de moloz cu arbuşti crescuţi prin crăpăturile balcoanelor.

Copacul mamut este însă încă puternic şi hotărât să trăiască. Pentru că îşi ia singur apa din pământ şi nu are picturi murale. El nu aşteaptă măcinat să se trezească cineva şi să spună: ar trebui nişte fonduri. El răzbate peste praf şi ruine ca ţara Licurici în opera poetului Sabin Opreanu.

Poate fi bine la Herculane. Poate fi foarte bine la Herculane. Oamenii pe care i-am intalnit au fost deosebiţi. Întâlnirea cu poetul locului – dacă pot spune aşa – a fost o pagină din istoria vie a literaturii române, însă nu pot trece peste o istorie care murea între ierburi şi igrasie. Nu pot zâmbi tuturor când lângă mine vechiul Herculane agonizează în ţipete surde sub despotismul urâţeniei şi platitudinii al unui nou Herculane care creşte ca o ciupercă uriaşă absorbind seva unei staţiuni cândva atât de expreive pentru numele şi renumele ei.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Herculane…paveldaniştilor…episodul I”

  1. cris said

    1. Mi-a placut foarte mult paragraful despre copac „El nu aşteaptă măcinat să se trezească cineva şi să spună: ar trebui nişte fonduri. ”
    2. Mi se pare ingenios cum ai inceput textul cu ” Era cât pe ce să nu ajungem ” si cat de frumos si rotund se incheie „Poate fi foarte bine la Herculane.”
    3. M-am cam ofticat ca eu nu am fost pomenita ca implicata in discutia de pe autobuz .. doar mai ziceam si eu ” Si Ianus cum scrie?” ” Si Manasia cati ani are?” ” Si cine vine cu noi la Lugoj ? ” etc…
    4. Sa mai pomenim sezlongurile de pe care vedeam stanciile, porumbul si inghetata de Herculane, politetea Mirelei, fiica poetului Sabin, povestea mea despre efervescenta…. aha… cine stie, stie. Vorba inteleptului sau a manelistului, nu mai stiu…

  2. Moni Stănilă said

    daca ai observat am trecut textul la jurnal. eu nu sunt prozatoare. am vrut doar sa atrag atentia asupra cladirilor abandonate.

    l-am amintit doar pe Alex pentru ca el a condus o mare parte de discutie, cat despre celelalte lucruri, va revine datoria sa scrieti. eu s/ar putea sa stric subiectul

  3. Moni Stănilă said

    uite de exemplu, mie nu mi/ar fi dat in cap sa dau atatea detalii cate ai dat tu in episodul doi…

  4. cris said

    pozele alese sunt foarte dragutze dar putine. mai adauga !

  5. Moni Stănilă said

    mai am si de lucru, cris 😀
    o sa iti exlic eu de ce sunt sficiente cand ne vedem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: