Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

poem

Posted by Ana Maria Puşcaşu pe Iulie 10, 2008

copilul deşertului are în ochi

tot nisipul lumii

toate firele care ne leagă

tălpile şi gândurile solare

pe şiragul lui de rugăciuni

caii sunt zei de vânt

care nu îmnulţesc pâinea

ci o aruncă doar

peste creştetul lui aplecat

şi peste palmele arse de alt soare.

Anunțuri

3 răspunsuri to “poem”

  1. Eddie said

    Ana, raman la parerea mea(de amator)ca poemele tale sunt foarte bune si foarte patrunzatoare.
    😀

  2. rasmiles said

    şi eu râmân caldă, sunt caldă, ana-maria, ‘ peste palmele arse de alt soare’ n-are cine ce muşca 🙂 hihi, pup :p

  3. e poemul meu preferat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: