Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

până unde merge prietenia?

Posted by Moni Stănilă pe August 4, 2008

Până la moarte până acolo merge.

.

.
Până în rai până acolo merge.

Până în iad coboară

şi acolo tremură dar nu se biruie

.

merge pe stradă şi doar acolo moare

când ai dat tot

şi nu mai ai nimic de dat decât de primit

.

esti gol şi îl aştepţi pe celălalt în tine

.

aştepţi cu ochii coborâţi în praf

.

praful devine pământul prieteniei

.

şi creşte

e ciuperca atomică

lasă răni şi semne

ca o profeţie

.

şi dacă prietenul nu a murit pentru tine

ai ales greşit

.

mâinile tale sunt lopeţile care îţi toarnă

pământul pe piept

.

.

.

.

Dumnezeu e marele prieten

Mama e prietenul mijlociu

Câinele e prietenul mic

care moare înaintea ta

dar totuşi

care plânge lângă mormânt

dimineaţa când nu mai stai pe piatră

să îţi spui

:

prietenia merge până în inima ta

îşi face treburile şi pleacă

Anunțuri

10 răspunsuri to “până unde merge prietenia?”

  1. cris said

    E cel mai frumos poem despre prietenie citit vreodata. Imi place aerul trist imi place ca e grav, e despre sacrificiu si despre Dumnezeu, imi place ritmul poeziei, k incepe ca o concluzie si curge foarte logic si fin.. e un poem bun, obiectiv, literar si sufleteste vorbind.

  2. Moni Stănilă said

    multumesc crisule, l-am scris intr-un moment de tristeţe, aşa: şezând la calculator. la prima mana. chiar sper sa fie un poem bun.

  3. Dafi said

    şi dacă prietenul nu a murit pentru tine

    ai ales greşit

    .

    mâinile tale sunt lopeţile care îţi toarnă

    pământul pe piept

    subscriu critinei, 🙂

  4. Moni Stănilă said

    multumesc dafi. ma bucur sa aud asta. e un poem important pentru mine.

  5. madalina said

    daca l-ai scris intr-un moment de tristete eu l-am citit intr-un moment de tristete. ma bucur ca nu trece mult timp si mereu ma surprinzi intr-un mod placut.

  6. Moni Stănilă said

    mada, si stai sa vezi când mă voi îneca în tristeţe ce-oi scrie :((

  7. Iuli said

    Aceeasi profunzime!
    De data asta cufundata in tristete…Chiar ca ma gandeam ce vei scrie cand vei fi in Marea Tristete. Nadejde am sa nu vina vremea! Nu de alta, dar cuvintele tale au puterea de a trece in cel ce le citeste. Si …raman cu el…
    Iar eu, iarasi cititorul, iti multumesc iar!

    P.S. Exista si prietenul din umbra?

  8. Moni Stănilă said

    există, iuli! si nu doar în umbră. există şi la vedere, dar e un moment în care stai faţă în faţă doar cu umbra şi atunci se nasc textele astea…

  9. ralumik said

    foarte frumos:(( si eu l-am citit in una din cele mai proaste zile:( cand am plans cred ca cel mai mult:(( foarte frumos …nimic de comentat…BRAVO!

  10. Moni Stănilă said

    ralumik, sper ca astazi nu ai mai plans si ca poemul meu nu ti-a sporit tristetea ieri. ma bucur ca ti-a placut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: