Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Ţară, ţară, vrem o casă!

Posted by Moni Stănilă pe August 13, 2008

Văd acum, în Germania fiind, confortul psihic pe care îl au cei de aici când au o locuinţă cât mai bună. Am văzut oameni care se tem să spună în ce cartier locuiesc doar pentru că adresa respectivă ar putea sugera situaţia lor financiară.

Însă noi românii nu avem complexe de genul ăsta! Noi avem reclama de la Zaraza care ne dă dreptul să îi considerăm snobi pe cei care îşi găsesc „liniştea sufletească” doar în zonele centrale sau în cartierele miliardarilor. Noi numim astea „fiţe” şi dacă ne credem două procente mai inteligenţi decât ceilalţi, ne e ruşine să intrăm într-un local scump cu fotolii din piele.

Şi până la urmă avem dreptate să ne simţim perfect şapte într-o garsonieră, fiindcă noi românii suntem licenţiaţi – pe bune sau nu – şi e ruşinea statului că suntem în imposibilitatea de a plăti o chirie. Mai mult, lipsa unei locuinţe arată seriozitatea studiilor… fiindcă pe drumuri fiind sigur nu am avut bani să ne cumpărăm examenele.

Aşa că astăzi am să trimit statului o scrisoare:

„Dragă Statule,

Încă de la început vreau să îţi spun că până şi în declaraţia de iubire a unui bărbat cred mai mult decât în jurămintele tale. Deşi mare diferenţă nu se simte niciodată. Multe femei în ziua de azi aşteaptă de la bărbaţi ce tu nu ai putut să le oferi. Însă cu tine e mai greu de combinat fiin’că nu te interesează nici silicoanele, nici picioarele lungi.

Eu acuma am vrut să îţi scriu toate astea fiin’că eu îs femeie credincioasă şi vreau să îţi amintesc că există un Dumnezeu în cer, care – aşa cum zice lumea – nu te bate cu bâta, dar îţi dă să umbli cu ea. (Şi spun asta fiin’că eu deja umblu cu două!)

Dacă mă năşteam în Rusia făceam şi eu ca toată rusoaica trei copii şi acuma îmi dădea Putin apartament, dar aşa singura mea speranţă ar fi Becali, însă cum eu nu mă pot lăsa de fumat, diplomele mele în teologie nu ajung.

Totuşi să ştii că nu îmi pare rău că m-am născut în tine, deşi dacă te năşteai tu în mine, io tot cre’ că te avortam până la urmă! că doară şi tu o faci numa’ că aşa mai lent. Şi mai vreau să ştii că dacă io îţ’ scriu acu’ aşa oligofrenic e doar de spaimă că tu altfel nu înţelegi pen’că mulţi ţi-au mai scris şi tot degeaba.

Eu totuşi, ca o femeie proastă şi insistentă îţi spun că eu tot sper ca într-o bună zi să te întorci la/spre mine Şi aproape că ţi-aş cânta câteva manele la cotroceni ca să te induplec. O ştii p’aia „de ce mă minţi, de ce mă minţi”? Na, aia aş cânta-o prima.

Şi să ştii că eu am conştiinţă ca de aia mi-am dat demisia din învăţământ. Eu recunosc că sunt o proastă, că dacă eram deşteaptă aveam casă acuma şi nu mai stăteam la mila ta. Şi dacă am văzut că îs aşa de proastă am zis că hai să îmi dau eu demisia şi să mă apuc de scris că aşa am o scuză, că pe ăştia de scriu numa’ comuniştii i-or luat în seamă pe la Gherla şi Aiud. Că poate numa’ acolo or avut locuri.

Şi po’ să te superi şi să mă faci geloasă, da’ tot o să-ţi scot ochii că bine că ştii să lingi mâinile la Bruxel şi Niu Iorc, da’ pe mine nici nu mă bagi în seamă!

Cu neîmpăcată sărăcie de aici din garsoniera în care stăm ca zilele săptămânii în calendar…”

Rog pe cel dintâi, pe cel de al doilea şi pe fiecare în parte, care citeşte această scrisoare să:

1. Îmi spună să scot naibii textul până nu mă discreditez total.

2. Mă anunţe dacă are sau dacă ştie în Timişoara un apartament cu 2 camere pentru patru din cei şapte, până în 200 eu

3. Îmi spună că nu vrea taxe suplimentare

4. Şi să nu îşi bage picioarele în stat ca mine dacă are o casă, fiin’că statu’ ăsta îl ajută să mi-o închirieze mie şi să îmi ia pe chiria pe lună cât salariul meu

PS Vorbesc serios!

Anunțuri

11 răspunsuri to “Ţară, ţară, vrem o casă!”

  1. mihai zabet said

    eu zic chiar sa scoti textul pe bune seamana cu o litanie
    eu zic ca sincer acuma statul nu prea are de ce sa se ocupe de locuinta ta (chiar daca ar zice ca o face tot degeaba ca nu o face)

    de locuinta ta trebe sa te cam ocupi singura daca astepti mielul de la stat ajungi pe strazi

  2. Moni Stănilă said

    mihai, mai intai ma bucur ca te vad aici. promit ca maine il scot… statul e un pretext. nici nu stam 7 intr-o garsoniera. mint.
    doar ca sper sa citeasca vreun cunoscut care vrea sa inchirieze 😀

  3. madalina said

    mie chiar imi place articulul si nu cred ca ar trebui sa fie scos. curajoasa initiativa, moni!!

  4. Iuli said

    Am gasit iar in scrierea ta aceeasi franchete suprapusa peste un realism firesc, izbitor fara a fi agresiv.
    Normal ca nu trebuie sa scoti textul!
    Cei care te cunosc vor sti ca e „tesut” ca orice literatura (eu te consider demult ca facand parte din tagma purtatorilor de condei!) din elemente care ii dau savoare (ori realism!), iar cei care nu te cunosc vor fi destul de isteti sa vada ce trebuie in el!
    Ar fi culmea ca acest text sa te ajute sa iti gasesti rezolvarea problemei locuintei! Ha-ha!

  5. Moni Stănilă said

    mihai… ti-am promis, dar daca se supara madalina sau iuli?? 🙂
    il mai las…

  6. mihai zabet said

    lasa-l moni merge eu glumesc uneori alteori is serios dar de scris e bine scris 🙂

  7. Moni Stănilă said

    multam… daca nu era o discutie publica te intrebam cum ti se pare blogul cenaclului. 😉

  8. directiva1 said

    imi place blogul cenaclului dar ai putea sa faci ceva cu „cenaclupaveldan’s weblog”
    weblog se suprapune urat peste pagina

    asta asa la capitolul estetica la capitolul productie literara sta foarte bine:)

  9. directiva1 said

    directiva 1 sunt eu mihai zabet e un alt blog de-al meu la care am inceput sa lucrez recent 🙂

  10. Moni Stănilă said

    pai da. dar eu nu ma pricep deloc. si blogul e facut de mine… 😀

  11. cris said

    e foarte funny articolul. de abia astept sa te muti si sa vin cu motiv si pricina si cu o sticla de vin bun si bun de sarbatorit. literatura e un pretext pentru tot si invers. cool. postez si eu maine ceva k deja suna a Moni’s blog. te felicit pentru constantza Moni Stanila !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: