Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Posted by Eliana Popeti pe August 24, 2008

ar trebui să ne punem ochii la frigider
să ne putem privi rece
ca piticii de ghips din curtea noastră
sau
ar trebui să urmărim steaua ce se naşte
seara din tavan


atunci crapă zidurile şi cade
molozul peste noi
ne legăm la ochi să nu ne orbească
şi împărţim frăţeşte acelaşi întuneric

ne simţim capul moale ca o hârtie
îl decupăm şi facem buline din el până când ne ia somnul
şi se aud departe cocoşii sau poate doar un ţipăt e femeie

Anunțuri

3 răspunsuri to “…”

  1. Ana Maria Puşcaşu said

    eliana…textul asta are un aer aparte asa…oarecum melancolic…
    imi place mult ultima strofa!!

  2. medeea said

    atunci se crapa zidurile si cade
    molozul peste noi
    ( … )

    si cocosii se aud departe sau doar un strigat de femeie.
    Ar trebui sa refaci primul vers, prea pornesti de la o definitie, de la o delcaratie.
    Apoi completeaza imaginea aia cu steaua, e un fapt asta, nu stiu de ce il expediezi asa.
    si vezi ca logica in strofa nu e aceea folosita de tine: si atunci ne legam la ochi; asta este firescul gesturilor si reactiilor?

    In ultima strofa iar sari peste evenimente, peste intamplari si treci direct la ne simtitm capul moale.
    Ca cititor zic ca ma minti. Ca nu vrei sa-mi spui tot.
    as scoate faza cu somnul sau as rescri-o, nicidecum asa.

  3. Eliana Popeti said

    Iti multumesc pentru comentariu, intr-adevar, nu expun totul in acest poem, scopul lui nu este de a relata o intamplare, sau un fapt, asa cum nmesti tu episodul cu steaua. De fapt, logica despre care vorbesti, este destul de fireasca, apararea de orbirea iminenta este oarecum aseptata: nasterea stelei din tavan provoaca acea crapatura a zidurilor, de unde molozul orbitor, care determina legarea la ochi pentru a evita orbirea.
    In ceea ce priveste episodul cu somnul, el constituie finalul ,,intamplarii”, daca tinem sa privim textul ca pe o confesiune a unor intamplari: dupa nasterea stelei si a craparii zidurilor, cercul se inchide, prin caderea in somn, unde capul moale si decuparea lui echivaleaza cu pierderea ratiunii, cu evadarea din detastrul provocat de moloz…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: