Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

„mirosind a praf” printre „ruşii din colţ”

Posted by Alexandru Colţan pe Februarie 1, 2009

                 „ Mirosind a praf”, printre „ruşii din colţ”

 

       16 decembrie 2008. La ora obişnuită ne strângem, unul câte unul, a-Casă, ne strângem mâinile, ne numărăm, ne luăm o cafea şi urcăm cu ea la 103.  

       La început, Alex Condrache ne câştigă printr-o proză scurtă, cu temă actuală, electorală, lucrată în registrul de umor grotesc impus de subiect. Urmează Ana Maria Puşcaşu, care îşi citeşte un grupaj de poeme dintre care ne atrag atenţia : „ andreea fumează mult /  muzica rusească i se scurge / printre degete şi îi albăstreşte fumul/   două fete de generală joacă biliard / şi spuma zilei ăsteia / începută fără cafea / undeva la marginea oraşului / le face să pară mult mai înalte/   simona poartă uniformă alb-negru / peste câţiva ani / o să bea şi ea ceai aici / o să joace şi ea biliard / şi ruşii ăia din colţ / o să-i urmărească atent mâinile” ( Ruşii din colţ ). „ bărbatul care îmi atinge trupul / a sorbit cândva / carnea izvorâtă / din cărbunele încins / şi asta l-a făcut puternic / şi bun/   când vorbeşte despre pământ / din măselele lui se prelinge mir / până la marginea urechii / zice că-n ţara asta / vladimir se plimbă / pe cărbuni încinşi nu pe ape / şi din tălpile lui arse femeile / fac săpun / el zice toate astea cu umărul drept / puţin ridicat iar eu zâmbesc / vladimir ne priveşte cu ură / din lumina gălbuie a semaforului” ( cu umărul drept puţin ridicat ). „ umerii lor coborau liniştiţi / în valea morilor de frunze / frigul le usca jumătatea dreaptă / umerii lor s-au oprit / s-au pus jos / au scos pâinea şi peştii şi berea / au rupt cu mâinile capetele / peştilor şi i-au mâncat / au băut berea şi au râs / apoi cineva a scos un laptop / s-au ridicat / au strâns firimiturile /şi au plecat mai departe” ( cu peştii ).

 

       După obişnuita pauză de socializare, Eugen Bunaru deschide examenul critic remarcând că, după un an de cenaclu, inspiraţia tinerei poete se află într-o fază bună. Place în textele sale glisarea între schiţa unui concret asumat aproape fizic, biologic  şi desenul fin, ritual şi metafizic situat undeva, în umbra lui Marquez. Versurile citite impresionează prin imagini îndrăzneţe, repotenţarea metaforei şi  prin armonia creată între tonurile cald – graţioase, cu cele agresive. Unele poeme trebuie însă relucrate pentru că par să conţină secvenţe de artificial sau de sentenţios.

       Monica Stănilă traduce progresul evident al scriitoarei printr-un plus de exterioritate, o epicitate mai bine simţită, subliniate printr-o frazare mai lungă, o simbolistică mai puternică, vidată de religios şi prin aplicarea persoanei a treia. De asemeni, titlurile i se par potrivite. Ce i s-ar putea reproşa ar fi prezenţa unor pronume demonstrative şi  adjective nepotrivite.

       Ariana Perhald sesizează strecurându-se printre versurile citite un aer de calm şi tăcere care impresionează, iar Andreea Duda observă unele expresii reuşite. În opinia lui Marinel Oprea există poeme care plac, numai că prin utilizarea unor formule brutale sau forţate poezia alunecă în narativ şi îşi pierde credibilitatea.

       După părerea mea, importante pentru evaluarea progresului Anei sunt  poemele şi pasajele în care se atinge un filon autentic, epurat de manierismul şi motivele dogmatic – generaţioniste.  În rest, poezia ei îşi păstrează o linie de duritate explicită sau difuză, aerul de sensibilitate citadină ultragiată, nuanţele violent întunecate şi simbolistica douămiiste. Tăietura versului mai trebuie lucrată, iar prin folosirea punctului respiraţia poeziei ar avea numai de câştigat.

       Alex Roşu menţionează unele carenţe de expresie, iar Violeta Dumbrăveanu  insistă asupra potenţialului imaginativ  şi o încurajează să continue.

       În final, Ionuţ Ionescu observă faptul că există resurse ale imaginarului inconştient care nu ajung tot timpul în limbaj, nu fuzionează cu planul limbii, precum la Vancu, ci creează disonanţe.  În contraexemplu, unul dintre poemele bine legate, din acest punct de vedere, îl reprezintă penultimul – „cu peştii”.

       Pe nesimţite, se făcuse ora 10 şi trebuia să ne luăm la revedere până la întâlnirea viitoare, adică la anul, când va citi Monica. Până atunci, ne urăm sărbători fericite, ceea ce îţi urăm şi ţie, iubite cetitoriule. La Mulţi Ani cu sănătate. Servim literatura. Alex 

      

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: