Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Mircea Pora, Strigarea catalogului (fragment)

Posted by Moni Stănilă pe Martie 5, 2009

 

1.Atlas Abraham: Imediat după terminarea facultăţii au început să îmi cadă dinţii. Lucrul acesta m-a demoralizat astfel că nu mi-am putut lua nici măcar doctoratul. M-am căsătorit aproximativ din dragoste, în urmă cu zece ani, cu fiica unui preot. E o femeie care miroase permanent a gutui. Locuim într-un apartament modest, unde, în câteva rânduri, în carne şi oase, ni s-a arătat Van Gogh. Realitatea contemporană ne plictiseşte pe amândoi. Mă bucur foarte mult că toţi foştii noştri profesori sunt în viaţă şi că lor încă nu le cad dinţii.

(…)

8. Gheo Wilhelm: De zece ani sunt om de afaceri. Fac export de sicrie în Europa Centrală şi de Sud-Est. „Lăzile mele”, dacă pot să mă exprim astfel, au început să fie cerute şi în anumite ţări asiatice. Se pare că toţi cei ce le ocupă nu se simt chiar atât de singuri în ele. Am cu mine un aparat de proiecţie şi, dacă domnii profesori şi, fireşte, dumneavoastră doriţi, pot face, în timpul mesei festive, prezentarea câtorva dintre produsele „Gheo”.

9. Hefaistos Gelu: Cât mă bucur, cât mă bucur…  că sunt aici cu voi chiar şi pentru câteva ore! Trebuie să vă spun – şi îmi cer scuze pentru asta – că viaţa mea acasă e un infern. Socrul meu, de dimineaţa până seara, cu câteva mici pauze, cântă din gură, frunză şi fluier muzică populară. Nici eu, nici soţia mea, nu avem ce să îi facem! Soacra mea, căreia Dumnezeu i-a dat o sănătate de bronz, umblă prin casă, tot de dimineaţa până seara, în costume populare. Catrinţe din Moldova, laibăre de nu ştiu unde, cojoace nici atât nu ştiu de unde. Credeţi-mă, sunt un om şi m-am săturat de atâta folclor! Noroc, mai mult, mare şansă, că mai am, la serviciu şi în blocul în care stau, câţiva amici cu care pot discuta mai ales mitologie… trec orele, controalele şi noi dă-i şi dă-i cu Sisif, Icarus, Tezeu, Melpomene, Şiva, Krişna, Issis, Ossiris… Să vă ajute la toţi Dumnezeu!

(…)

12. Limonadă Petru: Tot ce pot să vă spun, dragi profesori şi colegi, este faptul că eu şi soţia mea am adus pe lume un cretin. Adrian, căci aşa îl cheamă, mănâncă, doarme, sparge tot prin casă, dacă îi cădem în mâini ne bate. Peste o lună va veni un episcop să îi vorbească. Dacă nici aşa lucrurile nu se liniştesc, eu, colegul dumneavoastră, Limonadă Petru, îmi voi pune frânghia de gât. Înainte de a încheia, v-aş ruga ceva: să mă lăsaţi, la masa festivă, să vă cânt o romanţă în care la un cules de struguri, o doamnă se îndrăgosteşte aşa, din senin, fără să ştie nici ea de cine…

13. Maioru Tybolt: Stimaţilor, uitaţi-vă bine la mine, arăt pe dinafară ca un măr domnesc, dar dacă aţi şti ce e pe dinăuntru… Ficatul mi-e de plastic, inima cu valve de porc, un plămân lipseşte, rinichii semi-blocaţi, bineînţeles, în gură proteză, lentile pe retină, mici aparate auditive în urechi, perucă. Şi, cu toate acestea, nu mă las… Caut să îmi fac pensia cât mai activă. Cel mai împlinit mă simt atunci când reclam. Pe cine?… pe X, pe Y, pe Z, la poliţie, la fisc, la primărie, la tribunal, peste tot pe unde se pot depune astfel de acte. Întocmesc textele cu atâta migală, scriu caligrafic, ca şi istoricii noştri călugări, ce copiau prin mănăstiri documente şi cronici. Şi pe voi am să vă ard, căci nu se poate să n-aveţi musculiţe pe căciulă. La masa festivă voi participa, dar de mâncat, voi mânca din propria mea traistă.

14. Năpastă Aurelius: Am ascultat tot ce aţi spus, iubiţi medici, ingineri, ofiţeri, până acum. Fără fraze căutate, fără zorzoane, fără eleganţe de vorbire, aţi fost nemaipomenit de sinceri. Am să fiu şi eu la fel, chiar dacă voi relata puţin haotic… Am vrut să îmi schimb numele de Năpastă, dar n-am reuşit; am vrut să nu mai fiu năpastă pentru alţii şi iarăşi n-am reuşit; m-am căsătorit oarecum din dragoste, dar soţia nu a suportat să i se spună doamna Năpastă şi m-a părăsit; acum un an, obţinând viză pentru SUA, am fost dat jos din avion pe motiv de „năpastă” şi, ca să închei, pe aceleaşi considerente de nume, nu pot ocupa, deşi mi s-a oferit, în orăşelul meu, directoratul comisiei de intervenţii rapide în caz de inundaţii, alunecări de teren, cutremure, invazii de lăcuste, ţânţari, fiare sălbatice. A fost lansată imediat fraza: „Dacă e ceva, fiţi liniştiţi, ne salvează domnul Năpastă”… Mi-e greu să vă spun, dar aproape că vă invidiez pentru numele voastre creştineşti…

(…)

Anunțuri

2 răspunsuri to “Mircea Pora, Strigarea catalogului (fragment)”

  1. alexandru coltan said

    f f fain

  2. […] pe ăştia, dar acum e deja prea târziu), Emil Paraschivoiu, Lucian P. Petrescu, Răzvan Petrescu, Mircea Pora, Sorin Preda (născut în ‘51, deci neoptzecist by default), Constantin Stan (idem), Hanibal […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: