Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

invitaţie la modestie – petre stoica

Posted by Alexandru Colţan pe Mai 10, 2009

                    Invitaţie la modestie – despre Petre Stoica

 

Ehe, trecut-a şi aprilie ca norul lung pe şesuri, am lăsat de atunci în urmă vernisajul primăverii urbane, odată cu evenimentele de la Chişinău, pocnetul grătarelor de mititei, am făcut faţă avalanşei din supermagazine, ciocnirii cosmicelor ouă roşii, meselor, programelor tv şi uraganelor digestive ale berii şi vinului pascal. Pe scurt, pe 7 aprilie nu ştiam ce ne paşte.

  În sus numita dată ne-am adunat să vorbim despre un anume fel de a fi – şi anume despre modestie. Pentru aceasta, Andreea Koller şi-a  citit eseul intitulat „ Modestia ca mod de exprimare. Petre Stoica”.

Pentru Eugen Bunaru, articolul cu pricina constituia o bună analiză şi un punct de pornire privind opera scriitorului bănăţean. Conducătorul cenaclului ne vorbeşte despre  influenţa germanică în scriitura lui Petre Stoica, care a apărut ca o alternativă la stilul  nichitian şi a anticipat optzecismul, despre universul mărunt, cotidian, periferic, din care prind viaţă personaje interbelice, despre poezia obiectelor, mereu egală cu sine, care s-a închegat în volume de o  tonalitate oarecum egală –  deşi ultimele producţii au ieşit mai acide şi mai radicale. Din nevoia de a se exprima într-o primă instanţă asupra realităţii, Petre Stoica foloseşte o frazare şi o sintaxă degajate, aparent prozaice şi rafinate. E. Bunaru o felicită pe mai proaspăta noastră membră şi îi sugerează dezvoltarea eseului pe alte dimensiuni, căci se întrevăd  aptitudini pentru critică literară.

Domnul Vasilică a fost de părere că expresia „ omul murdărit” este nepotrivită.

Ioana Duţă subliniază unele repetiţii.

Ana Maria Puşcaşu constată că textul critic a surprins foarte bine unele idei, poezia lucrurilor simple, ironia şi ludicul, dar s-ar putea merge mai mult pe recuperarea lumii arhaice, cu personajele de „profesii pierdute” – C. Ungureanu.

Alina Popescu remarcă, din pasajele poetice citate, unele similitudini cu descrierea satului lui M. Sorescu – La lilieci. Plecând de aici, s-ar putea continua pe aprofundarea etnografică a satului.

Pentru poetul Marinel Oprea eseul adus scoate în evidenţă talentul autorului, care ar trebui să continue şi să îşi ramifice, dezvolte ideea.

La sfârşitul şedinţei Monica Stănilă şi Alex Condrache îşi citesc articolele privind arhitectura veche a Timişoarei.

La plecare, mă uit încă o dată pe fereastră. În aparenţă, se apropie vara. Dumnezeule, oare ce s-o mai putea întâmpla ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: