Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

„Ce bun-ar fi nişte ceapă” ( „Confort paisible, Sisif !”)

Posted by Alexandru Colţan pe Noiembrie 26, 2009

 

 

În data de 27 octombrie, ne strângem la ora ştiută pentru o seară a premiantelor. De data aceasta, Beatrice Serediuc citeşte două proze – „ Ciorbă”, respectiv „ Ce bun-ar fi nişte ceapă”, iar Adelina Dozescu ne aduce un ciclu de poeme.

Pentru Eugen Bunaru, proza poate fi înţeleasă ca o foarte bună carte de vizită pentru intrarea în cenaclu. Sunt texte care-şi iau ca subiect lumea urâtă în care trăim, cu dezorientarea, capcanele şi tentaculele ei şi, prin aceasta, s-ar putea lega de producţiile douămiiste gen I. Baetica sau I. Chiva. Deşi ambele fragmente dovedesc forţă şi talent, primul dintre ele, enunţiativ, mai degrabă, are un început slab şi se compune dintr-o aglomerare de situaţii ce par a nu se putea coagula într-o tensiune. Iese în evidenţă, însă, simţul detaliului, care creează, prin acumulare, atmosferă şi ajută la schiţarea unui personaj. Fraza se complică prea mult, în dauna efectului, se diluează, se încurcă în repetiţii şi stângăcii. A doua proză, străbătută de un plan oniric, subteran,  pare mai bine condusă şi lasă în urmă o vibraţie lirică de bună calitate. Totuşi, revin în atenţie locurile comune ale limbajului şi ale tehnicii douămiiste.

Poezia Adelinei demonstrează un exerciţiu mai îndelungat al scrisului – lecturii, control şi maturitate. Este vorba despre o poezie minimalistă, care fotografiază un univers dedublat de măşti şi de kitschuri, căruia îi sunt surprinse tentaţiile şi golului, un spaţiu în care până şi dragostea cade în derizoriu. Tonul este prozaic, ironic sau acid, pamfletar, pe alocuri, se merge chiar pe auto-pastişă. Cea mai puternică dintre ele pare a fi poezia „ Apocaliptic”, în sensul asumării şi al sincerităţii.

Iuliana Kiss, autor de teatru, apreciază poezia, pentru siguranţa spunerii şi proza a doua, poematică.

Marius Ivan consideră că stilul minimal din prozele citite se potriveşte foarte bine intenţiei auctoriale şi, din acest punct de vedere, tensionarea lui ar fi stricat. Fragmentele trebuie înţelese ca relatări personale, în care ar trebui apreciate tenta onirică, finalurile scurte şi concise, ironia. În ceea ce priveşte poezia, ea descrie un univers consumist, plictisul şi lipsa de sens resimţite de generaţia actuală.

Prozele i-au plăcut şi Mirunei Vălungan, mai ales prima, prin generarea impresiei de haos şi finalul celei de-a doua. Poezia este reuşită, în special prin strecurarea ironiei.

Octavia Sandu remarcă şi ea prima proză – a doua s-ar pierde în detalii. Adresarea către Eva este reuşită.

Ana Maria Puşcaşu subliniază recuzita de actualitate a ambelor autoare. Prozele au o respiraţie proprie, tocmai de aceea pot să apară, câteodată, scăpări sau stângăcii. Prima dintre ele atrage prin dinamism şi atmosferă, în următoarea discursul pare a se dilua. Oricum, textele par să joace altă miză decât sondarea sexualităţii, mesajul lor este unul dramatic, chiar dacă Beatrice îl camuflează sub o biografie minimalistă. Ar trebui încercată, totuşi, o altă formulă – căci scrisul la persoana 1 este, în genere, unul destul de pretenţios. În legătură cu poezia, Ana Maria apreciază faptul că autorul încearcă să genereze tensiune prin asamblarea imaginilor şocante. Unor astfel de poeme pare, însă, că le lipseşte ceva.

Monica Stănilă începe prin observaţia că Adelina „ are mână” pentru poezie. Ar trebui stabilită, însă, o direcţie a textelor, pentru că ele par să curgă simultan spre sentinţă şi spre supralicitarea imaginii. Atenţie cu ironia care devine poantă şi cu mesajul ce poate ajunge necredibil. În privinţa prozei, Beatrice, spre deosebire de I. Baetica, îşi eticizează discursul, ne arată unde poate duce haosul asumat, iar personajul primului fragment este reuşit în sensul de voit inconsistent, plat, jemanfişist, ca la Al. Vakulovski. Al doilea text reuşeşte prin fluiditate, lirism, profunzime şi efecte vizuale, prin adresarea către Eva.

Ionuţ Ionescu consideră prima proză nestructurată tematic şi nefiltrată stilistic. În lipsa aportului stilistic, descrierea feminităţii ezitante, cu frustrările şi complexele ei beneficiază de o bună priză la real, de acuitatea observaţiei şi de autentic. Al doilea text este mai bine organizat, descoperim aici o încărcătură poetică şi mai multe instanţe auctoriale, mai multe perspective care sunt şi ar merita exploatate. Poezia, prozaică în îmbrăcătura ei, se construieşte pe baza reţetei lirismului diseminat în detalii al modernismului şi riscă impresia de exterior, căci realitatea poate fi exploatată poetic cu condiţia vizionarismului – vezi Manasia.

Eliana Popeţi extrage din poezie lumea robotizată, iar Ariadna Perhald exprimările reuşite şi muzicalitatea difuză.

Costin Spirea scoate în evidenţă în prima proză simţul detaliului şi sinceritatea. A doua proză ar trebui, într-adevăr, continuată.

Plecând de la primul text, Ioana Duţă aduce în discuţie personajul şi tematica lui Palachniuk.

Raluca Sandu apreciază legătura între proză şi poezie.

 

Marinel Oprea apreciază talentul autoarelor, dar consideră că unele poezii ar merge fără final şi că autorul ratează atunci când încearcă să şocheze. În privinţa prozei,  ar merita subliniate  nervul şi forţa.  A doua dintre ele are mai multă poezie şi un final superb.

În ce mă priveşte, vorbesc cam mult de data aceasta. O felicit pe Beatrice, căci textele ei aduc în discuţie nota proaspătă, jurnalieră şi revoltată, a prozei postmoderne. Vorbim despre două fragmente inteligente şi bine lucrate, cu titluri alese cu grijă, care merg pe pariuri diferite. Deşi în fiecare persistă căutarea identităţii şi subiectivismul puternic, întins între descoperirea haosului şi ironie, nostalgia purităţii, trimiterile simpatic – gastronomice, obsesia timpului, totuşi tehnica punerii în scenă, axele realităţii, simbolurile folosite sunt altele. Ironia care salvează alunecările într-un  patetic ce ar ajunge în funebru este, la rândul ei, demontată prin autoironie. În mod voit primul text este lipsit de intrigă, pentru că se joacă foarte bine cartea confesiunii libere, care captează cu uşurinţă şi seduce. Al doilea text schimbă însă cadrele, colorează spaţiul în alb şi negru, este mai reţinut şi elaborat, intră în discuţie aici  mai multe chei interpretative, se operează deschideri către vis şi reverie şi trimiteri spre psihanaliză. La un moment dat, perspectiva se schimbă şi se aruncă o altă lumină textului, facil la prima vedere. Ar exista, totuşi, riscul ca extinderea unor astfel de proze să obosească prin circularitatea subiectivă continuată a la longue.

Poezia Adelinei constituie în ansamblu şi în parte un colaj de imagini care descriu intersecţia realităţii brute cu o mare sensibilitate poetică. Textele ar trebui însă revăzute în ideea eliminării stridenţelor.

O şedinţă faină, ce ziceţi ?

 

                                                                                   Alexandru Colţan           

 

 

Anunțuri

7 răspunsuri to “„Ce bun-ar fi nişte ceapă” ( „Confort paisible, Sisif !”)”

  1. Rasmiles said

    Alex, aici n-am participat, din pacate. Ce pot intelege cu adevarat fara o sustinere cu texte? Macar fragmente. .
    Nu stiu de ce s-au iscat atatea comentarii ca noi am fi mestecat cu rautate niste momente traite pana la urma in comun, ca din partea mea n-a fost deloc intentia asta, doar imi cerusem un drept ca cititor, si anume accesul la buna informatie pe larg, fie ca-i literatura sau stire. Mi se pare obositor si inutil sa citesc niste fapte de cenaclu, cu toata importanta loc, desigur, fara un rand doua de poezie, respectiv proza.
    Adaug ca e doar o sugestie si nimic mai mult. Din moment ce spun semnifica ca citesc si ma intereseaza. 🙂
    Mi-ar fi placut sa vad din textele fetelor,

    Multe salutari si ganduri bune!

    Dafi. .

  2. Alexandru Colţan said

    Draga Dafina, nu am crezut nicio clipa ca ar fi vorba de vreo rautate din partea ta. Repet, nu pot sa-mi permit sa fac eu selectia fragmentelor sau textelor autorilor care citesc, cel mai bine mi se pare ca autorii insisi sa introduca in circulatie ce considera mai potrivit, de fiecare data.In felul acesta cred ca ar avea si mai mult de castigat. Drept sa-ti spun, nu mi-am dat seama pana acum cat de mult te afecteaza chestia asta, altfel as fi pus problema direct in cenaclu.Mai vorbim.

  3. Dozescu Adelina said

    Fiind vorba despre scrierile mele, imi permit sa introduc poeziile citite la cenaclu

    Confort paisible, Sisif!

    Stau în genunchi pe gresia de la baie, mestecând winterfresh
    (Săruturile tale au gustul unei ciocolate amărui,
    ce-o alintam «kent» când m-am lăsat de fumat)
    pe fiecare centimetru de piele am construit o cameră,
    Sentimentele ne urmăresc la tv în cea cu jacuzzi
    jos în stânga e apartamentul prezidenţial
    Unde tu mă saluţi de noapte bună în fiecare seară
    şi-mi citeşti o poveste cu „je t’aime”,
    apoi adormim îmbătaţi de vinul roşu
    (Péché, je ne crois pas au Père Noel…)
    În trecut, era un beci în care tata depozita murăturile mamei.

    ***
    Dau drumu la duş,
    Apa trece prin pori ca prin ferestrele sparte,
    urcând până la etaj(mi s-a spart o ţeavă)
    Ţip la tine (la noi) să te ascunzi în cartea cu
    „je t’aime”…
    Degeaba…
    Pluteşte doar o sticlă de vin,
    pe care o beau pe post de somnifer…

    Jocul de-a Dumnezeu

    Îţi iei un tricou pe care scrie „I am God”,
    Porţi mai multe (mio)carduri – sfidezi muritorii de
    rând,
    Îngerul săracului moare de foame în jocul tău stupid
    Râzi, nu contează
    Tragi în tot ce zboară – inima Corinei cade la level 2…
    Poţi inventa alte fecioare,
    pe care să le metamorfozezi în barbiile prietenilor
    sau să le schimbi pe jocuri mai elaborate gen monopoly…
    Ai maşinuţe sofisticate – pigmeii sunt jerfte sub roţile tale

    pas d’applaudissements, s’il vous plaît!

    ăla care se joacă la butoane
    ştie că nu contează ce vezi
    ci marca de ochelari
    orbii cunosc alfabetul braille-
    noi gratulăm cu monsieur
    clovnu de serviciu
    empatizăm cu filmele de la tv
    inventăm noi modalităţi de a muri
    spunem i love you doar pentru doom-uri,
    în timp ce ne trimitem maşinile în vizită la
    prieteni
    creştem copiii cu michey mouse
    potrivim ceasurile în funcţie de leafă
    seara dăm drumu la radio
    şi punem prezervativele să
    facă dragoste
    nu înainte de-a închina o rugăciune
    pentru capra vecinului…

    Tu îţi vezi de drum
    Mii de pupincurişti îţi veghează „templele” –
    îndesând în saci milostenia ce-o refuzi săracilor
    Eşti orb, chiar de foloseşti sisteme cu infraroşu…
    Îngerul tău s-a plictisit,
    se crede câine de companie…

    De unde vin
    sunt mulţi ca tine ce văd în Dumnezeu un personaj
    din desenul animat difuzat de Paşti sau Crăciun,
    în durere garanţia de a fi viu
    îngerii şi-au luat concediu,
    se pot licita fecioarele
    zdrobi pigmeii ca pe nişte muşte
    de unde vin se iubeşte doar duminica
    între o emisiune tv şi un meci de fotbal
    copiii sunt o rată la bancă
    un minus în cifra de afaceri a fabricilor de prezervative
    e 2009 d.Hr,
    înca nu s-a descoperit fericirea
    şi moartea apare ca o pană de curent…

    Apocaliptic

    Conectaţi la USB-uri stăm faţă-n faţă
    Mama, tata sunt de mult transexuali sau androizi
    (dragostea creşte singură)
    Tu mă iubeşti –
    îmi spune inima ce-o port pe tricou,
    Mă iubeşti ca pe floarea de canabis
    vânată de brutari
    În lume totul e ok…
    Dumnezeu ne mai ţine în şah
    trimiţând îngerii să latre în van:
    Raiul e un bar periferic, Heaven,
    Copiii noştri stau îngropaţi într-un prezervativ,
    În timp ce păsările detonează bombe la tv,
    Noi mimam, cu mâna pe telecomandă,
    o rugăciune către un God
    căruia îi lipseşte subtitrarea…
    Plictisit, El va spune finish-
    Vor ramâne doar integrate
    linse de îngeri.

    kore 2

    Corina se trezeşte dis-de-dimineaţă
    pune
    cafea în 2 căni
    dă drumu la gaz

    Corina îşi imaginează că face dragoste
    zgârie pereţii/ strânge mâinile la piept
    I love you I love you se aude dintr-un radio

    crede că M. îşi schimbă vocea de dragul ei
    îşi muşcă buza şi începe să râdă

    Corina se întoarce pe cealaltă parte a patului
    când plânge
    îşi aprinde o ţigară
    realizează că M. îi lipseşte

    pune urechea la podea şi ascultă paşii
    uneori fericirea poartă mărimea 44

    Kore merge mai departe

    în oricare ea îmi vei căuta privirea
    şi
    îţi vei da seama că
    femeile nu -s copii fotografice
    singurătatea nu o poţi păcăli cu
    o ladă de bere

    2 voi renunţa la tv
    şi la
    orice
    formă de civilizaţie masculină

    3 vom fi două entităţi: alfa şi omega
    ce-au împărţit acelaşi somn
    aceeaşi respiraţie…

    confesión I

    fiecare secundă e o lovitură de bici
    în piept muzica şi moartea – acelaşi refren prost
    Marius nu se deosebeşte de un copil autist
    îi par o simplă kore
    decupată din revistele cu femei singure
    vede în atingerile mele traiectorii greşite ale mâinilor
    în je t’aime exerciţii pentru dicţie
    râde când îi spun că singurătatea-i
    poartă numele

    confesión II
    Puţin îmi pasă de moarte –
    în game pot da replay sau log off de cate ori vreau
    Mă imaginez puşcaş marin,
    tu fugind încontinuu,
    eu doar să trag
    Poate îţi voi nimeri pieptul- ar fi
    sinucidere…
    Dar uit că-s nemuritoare, nu îmi place jocul.
    La Discovery channel este un documentar despre pruncii avortaţi,
    Pentru o clipa îmi vine să tai bucăţi din mine,
    Apoi să mătur tot, nu cumva să revii …

    ***

    Strigă-mă pe numele Loser,
    să creadă lumea că-s american şi deţin money
    Numără-mi păcatele de la (mio)card în jos-
    în faţa iubirii mă voi scuza că n-am cash
    De treci pe la aortă,
    sparge doua vase sangvine în cinstea mea-
    sângele e cea mai fină băutură,
    Eu mă voi ascunde după
    ochelarii de (re)vedere Gucci
    şi blugul cut
    Nu mă treziţi voi din letargie nici cu 50 Cent…

  4. Rasmiles said

    Sare in ochi. 😦

    puff.., somn usor

  5. http://concursulnoraiuga.wordpress.com/

  6. bestist said

    Ce bun-ar fi niște ceapă

    (fragment)

    Beatrice Serediuc

    În jurul meu e numai zăpadă, Eva.
    Se întinde în fața mea orbitor de albă, netedă și strălucitoare în sclipirea tăioasă a soarelui, până la linia orizontului care pare destul de aproape. Sunt prea multe lumini venind de sus și eu sunt aici, printre ele. Lanterne și scurtcircuite scânteietoare, neoane obosite dar pâlpâinde, lămpi de interogatoriu mobile, becuri reci reflectate pe faianță albă, toate, trimise de soare, îmi agasează ochii mijiți și mă simt subiectul nenorocit al unui experiment optic. Lăcrimez. Dar tu ești atât de frumoasă și te urmez, chiar dacă vederea mi-e chinuită de lumină. Nu mai merge cu spatele Eva, nu înțelegi că încerc să te ajung? Nu te văd bine, nu-mi pot ține ochii deschiși, dar e un lucru bun că ești îmbrăcată în negru. Te conturezi, Zâna Umbrei, pe fundalul alb și cerul gri și astfel, avem filmul nostru alb-negru în care putem face lucrurile să se întâmple. Avem și muzică Eva, printre sclipirile scurte ale zăpezii se aud picurii cutiuței muzicale în care-ți ții cerceii de argint. O deschid și mă servesc cu o bucată de șuncă presată rece, mușc din ea și o ronțăi încet, ce bun-ar fi niște ceapă lângă ea. O ceapă albă, proaspătă și zemoasă, dezbrăcată de învelișurile subțiri și portocalii.
    Înaintez cu pași mici. Zăpada-mi scârțâie sub picioare, scrâșnește a amenințare. Eu merg demult Eva, nici nu mă uit înapoi, aș vedea același peisaj, zăpada și cerul gri deasupra. N-am ceas, dar îmi amintesc c-a fost odată dimineață și noapte a fost demult, iar stelele erau și ele reci si albe, schițând o hartă lucitoare după care încercam să mă ghidez.

  7. Alexandru Colţan said

    Voiam sa sugerez ca autorii care citesc sa intre cu propriul lor post pe care sa-si plaseze textele. Cred ca ar castiga in vizibilitate, alte comentarii, etc. Salutari.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: