Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

cronica ioana duta

Posted by Ana Maria Puşcaşu pe Noiembrie 16, 2010

Consemnează Ariana Perhald

 

 

Ioana Duţă

Eugen Bunaru: –     Poezia Ioanei este o poezie de atmosferă

–         Ceea ce este important pentru poetă – grupajul are o unitate de ton

–          Poeziile se leagă între ele prin tonalitate

–         Există deja o creştere, o evoluţie

–         Apar uneori nesiguranţe, stridenţe

–         Există sintagme care distonează, sunt parazitare

–         Textele sunt curate, realizate cu profesionalism, datorită lecturilor, probabil datorită frecventării Cenaclului Pavel Dan şi a decantării experienţelor

–         Poezia Ioanei descrie microuniversul, ca topos

–         Construcţia se realizează prin întoarcerea la copilărie , un bun exemplu fiind poezia „Ne-am suit într-o bărcuţă

Ne-am luat rămas bun am împăturit într-o basma roşie

Poze cu nunta părinţilor noştri am strâns flori de

Păpădie le-am întins pe fundul bărcii pentru

Când ne va lua dorul de câmpie ne-am lăsat în voia

Apelor strângându-ne de mână ştiind că nu ne va fi

Nici foame nici sete atingem apa printre degetele

Noastre trec peşti şi solzii lor luminoşi ne tatuează

Pielea

-bine scris, strâns, concentrat, nici pozitiv, nici negativ,

-rotund

–   Fiecare poem are un mic nucleu epic „desperecheat” care duce la

declanşarea substratului afectiv al memoriei

–         Câteodată textul trenează, se dilată, uneori e necesară suprimarea

discursivităţii

–    Poemul  „ ***

–         „văd automatele de cafea ce nu dădeau randament

–         aici  textul se împovărează

–         tot textul este prea sufocat de cuvinte

–         Alte poeme au versuri memorabile – „ Ne-am suit într-o bărcuţă

Desperecheat ”, ultimul „ Îmi scurg anii în chiuvetă

–         au un suflu poetic bun, dar uneori textul se diluează

O dorinţă a Domnului Bunaru – „uşor, puţină răutate, să răsuceşti cuţitul în poem

–         Poezia „ Resestare” – „ privesc pe geam la parafele puse pe scoarţa copacilor”

–         „ Ştirile se scriu pe un cearşaf atârnat de gard

iar lumina se ghemuieşte într-o butelie ”

–         uneori tehnica enumerării duce la spaţialitate, alteori la enumerări în sine;

–         Uneori poeziile au finaluri suspendate „ Cu geamul deschis ” – „ de când am învăţat că fruntea sub anestezie  se netezeşte „

–         este un text explicit

–         „ Eu aş lăsa poezia mai deschisă „ , „ca loc de participare a cititorului” , Ioana ar trebui să se gândească la o plachetă.

Beatrice Serediuc

–         Poezia ei  este un univers feminin al izolării

–         Necesită incisivitate, cel mai mult poezia „ Resetare „

–         „ Îmi scurg anii …” – este o poezie a deznădejdii, un sentiment de iritare – „ fac piruete pe sunetul Poliţiei ”, „ de-acum timpul are cutie de viteze”

–         Ioana e mult mai rea în proză

–         În ciuda cuminţeniei, Ioana e jucăuşă, poezia ei se desfăşoară în mai multe universuri, alteori în universuri periferice – „ sirene de poliţie ”

–         Trebuie scoase anumite lucruri

–         Uneori apare forţarea metaforizării – „ Îmi scurg anii în chiuvetă”

–         „ Automatele de cafea ce nu dădeau randament” – este prozaic, forţat.

Eugen Bunaru – necesită reformulare

Eliana Popeţi –    „ De-acum timpul începe să aibă cutie de viteze ” …

Eugen Bunaru – Nu ţi-a plăcut ?

Eliana Popeţi – E o imagine coafată, făcută, confecţionată

Eugen Bunaru –   „ De-acum „ sună  prea ca o definiţie, totuşi, are vigoare, o putere a                                        lui

Beatrice Serediuc

–         Să renunţe la „ De-acum ”, mie-mi place

Eliana Popeţi –  Şoferii o înţeleg mai bine

–         sunete sugrumate

Eugen Bunaru – Dar Adrian, ce ne spui tu?, care poezie ţi-a placut cel mai mult?

Adrian Icobescu – Mie mi-a placut „ De-acum timpul începe să aibă cutie de viteze”, dar

trebuia pus semnul exclamării !

Eugen Bunaru – De ce ?

Adrian Icobescu – Ca la sfârşitul unei compuneri, când ultima propoziţie care are semnul

exclamării.

Anunțuri

2 răspunsuri to “cronica ioana duta”

  1. Lav said

    n-am inteles nimic

  2. Student said

    nici eu n-am inteles nimic…
    pacat.. era ok formula de redare prin dialog, dar in orice caz ar trebui macar sa ramai consecventa ca e confuz tot…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: