Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

cronică de cenaclu 4 martie 2014

Posted by mineni pe Martie 8, 2014

  Citeşte Poezie

A  N D  R  E  I   E  N E

 

Discuţia este deschisă de Eugen Bunaru, care începe cu o primă remarcă asupra poeziilor citite de Andrei Ene şi anume că ele au la bază  un pretext epic, o mică ,,relatare”. În opinia lui, ,,povestea”  convertită în poezie are un efect rafinat. În primul poem citit a identificat un cadru, ca o ramă epică. Sub aparenţa unei banalităţi, eşti obligat să simţi profunzimea poemului. Există o aparenţă de absurd, ce te poate trimite, într-un fel, la un tip de scriitură kafkiană.
Poezia lui Andrei Ene trimite, în subtext, şi la o ironizare a clişeelor şi a repetiţiei mecanice a vieţii cotidiene. E o poezie de atmosferă a cărei tensionare  e dată de aceste „flagelări şi autoflagelări”. Uneori însă, această tehnică a ironizării îi „scapă din mână” şi textul devine retoric, artificios.
Eugen Bunaru foloseşte expresia „ironie amară” şi mai spune despre poezia lui Andrei că „tensiunea creşte prin acumulare de detalii” şi printr-o bună folosire a mixturii unor limbaje, modalităţi (narare, dialog etc.). Mai remarcă, de asemenea, două planuri ale poeziei: planul realului cotidian – fotografiat – şi cel sugerat, al unei zone obscure, subterane, un fel de sub-realitate.
În ciuda griului care domină textele, există o frumuseţe a lor bine deghizată şi asamblată din punct de vedere tehnic.
Eugen Bunaru remarcă însă două riscuri ale scriiturii lui Andrei şi anume: riscul aglomerării, al unor versuri de umplutură şi riscul de repetare, de „reţetizare”. Îi sugerează să nu scrie pe bandă rulantă şi să evite căderea în capcana scrisului la modă. Să fie el însuşi.

Alex Condrache vine şi subliniază ce s-a spus mai devreme, menţionând minimalismul şi vecinătatea absurdului poemelor, dar aduce în discuţie şi partea umoristică spunând despre aceasta că este bună, dar că are scăpările ei. Despre poeziile ironice spune că, mizând pe umor, acesta nu este suficient de puternic, iar ,,critica” nu este destul de accentuată. El menţionează şi repetiţia în unele texte, şi spune că reţeta este bună, dar că nu are miză. Alex  Condrache a apreciat poemul „poveste”, care , crede el, poate fi receptat şi ca o proză scurtă f. reuşită.

Lera Kelemen trage ultimele concluzii, văzând în texele lui Andrei două tipuri de scriitură: una personală, interioară şi alta satirică şi ironică. Sugerează că ar trebui să mizeze pe prima deoarece sensibilitatea acestor poeme este mai expresivă. Spune despre poeziile „intime” că sunt simpliste, nude şi bine trasate, urmărind o logică originală. De asemenea sesizează delicateţea textelor. Textele satirice i se par slăbuţe, umorul nu este suficient de convingător.

Marian Oprea consideră că mai are de lucrat la detaliile tehnice, că uneori e redundant şi că „nu e destul de strâns poemul”. El îi sugerează lui Andrei să scrie mai mult despre viaţa lui pentru a putea merge mai profund cu limbajul: „Tehnica e bună, dar trebuie să mergi dincolo de poem, altfel vei scrie doar bine…” Spune că această tehnică de a scrie uneori îi reuşeşte, iar alteori nu. El spune despre „Spaniolul naiv” că este un text slab.

Roxana Diaconescu trage şi ea câteva concluzii. Remarcă „cromatica non-cromatică” şi spune că cititorul se pierde în labirintul poetic. De asemenea menţionează folosirea  banalităţii şocante cu care autorul încearcă să-l stârnească pe cititor . Despre poemul „Frumuseţea vine din interior” spune că este o fabulă a vremurilor noastre.

Andrei Ene mulţumeşte pentru critici şi pentru sfaturi şi menţionează că textele ironice au fost mai mult un experiment.

Totul se termină cu bine! Ne urcăm în tramvai şi plecăm acasă. E trecut de ora 21. Ne însoţesc,dincolo de geamurile aburite, străzile cam pustii…  

    Ne re vom reîntâlni , marţi, 18 martie, la ora 19, când va citi proză Alex Condrache. Vă invităm cu drag!
– text redactat de lera kelemen –

Mai jos, poeme de ANDREI ENE

_________________

îmi imaginez un băiat
stă pe pat și așteaptă un mesaj de la cineva

se uită la covor apoi la tavan apoi se ridică și se apropie de geam
ține ceva în mână dreaptă, probabil un biscuite

îmi imaginez cum îl scapă din mână când aude telefonu
am urcat. hai în stație
iese pe ușă etc merge ușor spre stație se-apropie încet-încet mai un pic și ajunge

îmi imaginez un băiat care așteaptă în stație
a venit aici zilele trecute cu trenul. avea în ghiozdan niște biscuiți și o carte pe care a început-o acum câteva luni apoi a abandonat-o
un bărbat încearcă să intre în coversație dar el dă din cap apoi continuă să se uite pe geam
se gândea cât ar putea să reziste fără să vorbească

îmi imaginez un băiat mergând pe un bulevard foarte lung. îi e cam frig și am impresia că merge în direcția greșită
probabil și-a dat seama dar mai merge un pic ca să fie sigur

îmi imaginez că vrea să ajungă acasă și să se cuibărească în pat
îmi imaginez că închide ochii și
mai departe se descurcă

un om bun

tu ești un om bun, da
ești un om bun

ieșind pe ușă, își zice: sunt un om bun

doar el cu sunetul pașilor lui
se plimbă liniștiți, azi nu au niciun plan

linia doi – un minut

se plasează în așa fel încât când oprește tramvaiul

să fie fix în fața unei uși
așa se simte la locul potrivit

se așază în spatele unor femei și trage cu urechea la discuția lor amuzându-se
le-ar asculte poveștile toată ziua
se cuibărește în scaun  aruncă o privire în jur și
cine știe la ce se gândește

o cameră albă unde mă trezesc în fiecare dimineață

aici am în jurul meu doar plante verzi. plante verzi în pământ negru
nu-mi dau seama cât e de mare locul ăsta știu doar că acolo unde se termină podeaua încep pereții
câte unul în fiecare parte
am doar multe plante și mult aer. aerul ne ajută să trăim liniștiți, pe mine și pe plantele mele
de asemea avem nevoie și de apă. bem în fiecare zi apă din cel mai transparent pahar

aici lângă mine cresc multe plante
printre ele simt că pot să mă gândesc liniștit la lucrurile mele preferate
cum ar fi apa și albăstrimea ei
aici sunt doar eu împreună cu plantele mele

poveste

eram în aether cu toată lumea și un tip din bucurești făcea tot felul de glume enervante așa că eu am plecat cu oana am zis că mergem la teatru și când am ieșit pe ușă am crezut că vedem pe cineva cunoscut dar a fost o confuzie apoi am intrat într-un magazin oana mă aștepta afară și vânzătoarea credea că vreau să fur ceva îmi dădea târcoale și mă întreba ce tot caut eu voiam doar să cumpăr un caiet cu spirală și când am ajuns la casă am observat că erau niște lucruri ciudate scrie în el și cineva mi-a recomandat să-i dau în judecată așa că managerul mi-a oferit 100 de euro ca să plec iar eu am zis 100 de euro și 3 lucruri la alegere din magazin dar el mi-a zis că m-am lăcomit și nu mai primesc nimic așa că am ieșit din magazin dar oana plecase deja și eu nu mai știam cum să ajung la teatru am colindat străzile foarte mult și nu mai știam unde sunt așa că m-am oprit mi-am pus mâinile-n șold m-am uitat în jur și mi-am zis na…?

Anunțuri

Un răspuns to “cronică de cenaclu 4 martie 2014”

  1. Davo Pro said

    O poveste foarte interesanta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: