Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Posted by mineni pe Aprilie 17, 2016

Miercuri, 20 aprilie, ora 19,oo, seară de  lectură  la  Cafeneaua Music CAFÉ (str. Gheorghe Lazăr nr. 3) . Vor citi poezie şi proză (scurtă) membri ai Cenaclului ,,Pavel Dan”.

Vă aşteptăm cu drag!

Cronică de cenaclu  – 12 aprilie 2016

În sfârșit, două prezențe masculine la cenaclu. (Desigur, fără a exclude prezenţa cvasiperenă, la ,,Pavel Dan”, a poetului Marian Oprea şi  fără a-l uita pe mai tânărul şi discretul nostru coleg, poetul Andrei Ene).

Aşadar, au citit proză Cătălin Ciobanu (Fac. de Litere, anul I) și Florin Gherheș, (Fac. de Litere, anul II). Eugen Bunaru  consideră că asemănarea dintre cele două lecturi o face dialogul, oralitatea. Textele au această miză de a comunica cu cititorul. Le recomandă să încerce să scrie și teatru.  Textul lui Florin, în opinia lui E. B., pare mai închegat, mai limpede ca mesaj. Abordează o temă de actualitate (conflictul între generații, copil-părinte), dar, în acelaşi timp, o temă tratată dintotdeaunăa în literatură (ex.: clasicul rus Turgheniev  în romanul său ,,Părinţi şi copii”). Florin Gherheş prinde destul de  bine stilul familiar, stilul vorbirii cotidiene, simplu. Prozei îi lipseşte însă o amplitudine, o dezvoltare a pretextului epic, rămâne într-o fază lejeră, facilă.  La Cătălin Ciobanu, E. B. remarcă aceeași curgere a dialogului, o bună frazare a textului, plasarea ,,acţiunii” şi a personajelor într-un spaţiu exotic,  ,,americănesc” cu scopul de-a fi mai atractiv pt. cititor. Sunt vizibile influenţe dinspre literatura poliţistă şi SF. E. B. crede că textul său rămâne, însă, oarecum prolix, încărcat, dorind să spună prea multe în fragmente scurte.  Li se recomandă amândurora lecturi din autorii importanţi ai prozei scurte din literatura română, dar şi din cea universală (Alberto Moravia, John Salinger)

Lera Kelemen explică faptul că proza lui Florin este mai ușor de perceput tocmai pentru că nu e lucrată. Pe când la Cătălin se vede un meșteșug, meșteșug însă pe care nu-l stăpânește. Oferă ca exemplu înjurăturile care apar în text. Ea simte că nu este confortabil cu ele și îl sfătuiește să își asume tot ceea ce face cu textul său. Îi recomandă Kurt Vonnegut ca lectură, iar lui Florin îi spune să dedice mai mult timp scrisului.

Crina Costea vine și ea cu câteva precizări și sfaturi pentru cei doi. În cazul lui Florin, Crina observă că nu își construiește bine personajele deoarece creează confuzie prin bipolaritatea acestora (în unele pasaje băiatul plânge, în altele își dă ochii peste cap în semn de răzvrătire). Îl sfătuiește să sugereze mai multe decât spune și să elimine anumite ticuri verbale care pot fi deranjante (păi…).  În cazul lui Cătălin, se vede o descriere mai complexă, însă această intenţie de complexitate îi și încarcă textul (prea multe adjective). Îi recomandă să se regăsească în tema pe care o abordează (daca vorbește despre elemente SF,  trebuie să se plieze pe ceva ce are legătră cu SF-ul) .

Lui Andrei Ene nu i-a plăcut că la Florin textul este centrat doar pe dialog. Îi reproșează finalul care i-a spulberat așteptările. Nu găsește nici o poantă, un click, un ceva care să răstoarne evenimentele.  Cătălin are un text mai bine construit, însă ideea cu Îngerul căzut (care este și titlul prozei) o consideră puerilă.

Ștefan  nu consideră tema aleasă de Florin foarte interesantă pentru că este deja ultrafolosită și dezbătută. Nu există un punct culminant şi nici un final puternic. La Cătălin i se pare mai interesant textul, pentru o proză scurtă. Însă nu îi vede o evoluție la nivel de roman deoarece abordează aspecte din domenii în care nu e inițiat (ex. fizica cuantică).

Marian Oprea consideră textele lui Cătălin mai bine lucrate, însă simte nevoia de surprindere a unui anumit mister, a unui ,,decalaj” în discurs. Îi place structura: ,, un singur lucru n-am fost: eu însumi” și crede că de aici se poate dezvolta mai mult.  Proza lui Florin îi pare, şi lui, destul de simplă. Îi recomandă să scrie despre el, despre experiențe personale.

Ema Cazan este în asentimentul celor ce s-au spus deja. Adaugă doar un sfat pentru Florin – să schimbe perspectiva poveștii (în text băiatul îi povestește tatălui că a fost bătut, în loc să relateze această povestire, să relateze scena propriu-zisă, folosind prezentul). Iar lui Cătălin îi sugerează să nu explice atât de mult în text, ci să lase cititorul să găsească varianta, miza.

 

Pagini îngrijite de E. B.                                                                   A consemnat EMA CAZAN

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: