Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Posted by mineni pe Ianuarie 25, 2017

POEME de MARIANA GUNȚĂ

 

***

 

oile intrau alene în iesle

loveam ciuperci otrăvitoare și începeam să visez

langă mine cineva mai mic

făcea la fel

iar vântul trecea parfumat peste haine

și câinii fugeau și lătrau

slobozi

 

pe cei mai iubiți îi îngropam în curtea din spate

pe unde nu treceau decât găinile

care mai râcâiau din când în când pământul negru

până își cimentau ghearele

cu cele mai triste amintiri

 

urcam dealul și alergam la vale

obosiți

stoluri de grauri mâncau viile

ca un instantaneu

un apus de vară roșu și gros

aproape că puteam desena

îngerași oxigenați

în el

 

***

mâinile ei cu vene ca râmele

au făcut cruce lalelelor

porumbului

strănepoților

și merelor date de pomană

 

cartea de rugăciuni

o ținea sub masă

când literele se mișcau

avea o lupă

când nu se uita

o furam și aprindeam ziare

în curte

 

la înmormântare

i s-au dat prosoape frumoase

și baticuri cu flori

 

a plâns mamaia   

am plâns și eu în spatele casei

cu palmele pe față

 

***

am stat de priveghi

să nu intre o pisică în casă

 

doar ce mâncase un ou

și s-a bâjbâit spre pat

 

să nu tremurăm

 

fie

 

să nu ne treacă lacrimi mari

când urlă bocitoarele

și de ce sunt ele așa bune actrițe

 

covor agățat de tractor

coroane

și flori

mulțimea din care fiecare se oprește

la el acasă

 

las-o așa

repet

când se aruncă monede

la fiecare fântână din drum

copiii își cumpără

câte o înghețată

 

***

ne ascundeam în fundul curții

aprindeam chibrituri furate

să nu vă jucați cu focul

spunea mamaia

mereu după noi

le aprindeam și le stingeam repede

ca o țigară fumată mai târziu

pe ascuns

 

***

ce trist

cresc buruieni

pe casa alor bătrâni

 

părul din grădină

nucul cu nuci mari și gustoase

groapa săpată după aur

și câinii și balky

totul

o splendoare

târzie

 

***

se făcea că balky ajunge acasă

ai mei l-au legat de stâlpul din curte

era murdar și mirosea

ca-n cimitirul animalelor de stephen king

 

m-am copleșit spre el

ca un alcoolic

am căzut pe genunchiul stâng

și l-am ținut în brațe

așa cum era

 

l-am întrebat dacă e el

 

a murit mut fără să dea din coadă

încă o dată

a rămas

prieten cu mine

 

***

într-o zi vom sta cuminți într-o ladă

pe post de fruct putrezit

vor veni oameni şi se vor închina

am fost şi eu în biserică ştiu de ce vin oamenii

vara este cald

mortul pare să îţi dea mâna

iar o răcoare vine de nicăieri

popa cântă

cui îi pasă

noua senzaţie are gust de coca cola

cu toţii se prefac nişte deprimaţi care plâng

 

îmi amintesc de gabriela

mi s-a spus că a avut o pungă cu apă în loc de creier

am luat-o în serios

sicriul era prea mic şi cărat în braţe

suficiente gropi pentru a face babele să bocească

somnambulii stăteau melancolici

legănaţi de vânt

 

***

am fost cu ruşii

am fost cu ruşii în război

doar eu m-am întors şi cu unul din sat

m-au luat 3 ani prizonier

da tataie lasă că ne spui mai încolo

 

***

un scaun

un televizor

o cameră perfect asamblată

culegeam mere dulci mari

le vindeam cu 50 de bani

îmi cumpăram cornuri cu ciocolată și pateuri

primăvara lui 2006

curațenie în lanț

curtea plină cu mobilă

culegeam florile din cais

doar pentru că se formau în caise mari și gustoase

nu mă gândeam că așa se împuținează

era simplu

mirosul de vopsea galbenă

era diferit față de mirosul de vopsea albă

în galben era bucătăria

în alb era dormitorul

preferam să ascult greierii

când mamaia nu era acolo ca să mă facă atentă

mamaia este în greieri iar greierii ajung și la marginea blocului

în camera mea cu televizor color

ciucurii de la cearșaf dau greierii

în leagăn

 

***  

îmi prinde mâna cu mâna lui groasă

își linge sosul de spaghete

din colțurile gurii

 

o sirenă dansează pe sarah brightman

între noi aburul se agită pixelat și alb

își bea cafeaua călduță

fără să clipească

 

ascultă nemulțumit încercările mele

distorsionate

pianul e un zeu dus la moarte

îmbină atmosfera

enervant

ca spălatul vaselor

 

n-a alunecat nimeni pe gheață

e pârtie în fața blocului

doamna de la 3 a avut grijă de asta

acolo vom arunca chiștoace

și vom reține numele mașinilor

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: