Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Posted by mineni pe Iunie 19, 2017

 

O proză de Ciprian Baciu

 

 

Joker metalic, galvanizat

 

M-am trezit devreme, cu toate că era sâmbătă, voiam să ajung cât mai repede la Auchan, au deschis un reciclator acum câteva săptămâni și trebuia să mă scap de toate sticlele, borcanele, vodcile goale Wyborowa, dozele de Staropramen înghesuite cu greu într-o plasă textilă.

Am luat-o pe jos, ploua mărunt, n-am avut nervi să mă sincronizez cu expresul, am preferat să mă lupt cu noroaiele de pe marginea străzii. Aparatul era deschis, ultima oară îl opriseră din pricina gerului, să nu înghețe benzile, așa mi-a spus băiatul responsabil cu funcționarea acestuia:

-Oricum, suntem nevoiți să reciclăm, să mai scăpăm de gunoaie, altfel vin ăștia și fac lângă CET un incinerator și ăla costă câteva zeci de milioane de euro și o să aducă deșeuri din toată țara să le ardă, să își recupereze investiția și numai de asta n-avem acum nevoie, îi zisesem băiatului de-acolo, care mă asculta nedumerit.

Sticlele de Wyborova, 1 ban bucata, dozele 3 bani, pet-urile de Cola 5 bani, unele borcane nu mi-au fost acceptate, în schimb mi-au fost preluate toate sticlele de bulion: la final, plasa mea de gunoaie valorase 1 leu și 45 de bani. Am intrat în Auchan, am cumpărat o floare, Haworthia, o să caut acasă cum se îngrijește, seamănă cu aloele pe care le-am înmulțit când stăteam într-o mansardă pe Rebreanu și aveam un coridor luminos, comun cu alți locatari. Plecasem de-acolo pe nepregătite, nevoit să las florile, amenajasem pe o masă un petic de verdeață, aveam aproape douăzeci de plante de apartament, îmi luminau ziua.

Am prezentat la casierie voucher-ul în valoare de 1 leu și 45 de bani, Haworthia costa 10 lei, am achitat diferența, am rugat casiera să-mi dea și-o pungă, nu m-am îndurat să cumpăr nimic altceva, deși îmi sticleau ochii după o tabletă de ciocolată cu mentă, voiam să schimb gunoaiele într-o floare, s-o aduc acasă, s-o îngrijesc, poate o să răsară și alte fire, cum am pățit cu aloele.

Am luat-o înapoi către oraș, Auchan-ul din Șagului e pe platforma industrială, am mers iarăși pe jos, expresul meu leneș circulă sâmbăta din oră în oră, era prea rece afară ca să-l aștept. Pe drum am pus deoparte, în locuri doar de mine știute, o rangă și-o bieletă de tir, o să le recuperez altă dată, să le pun în balcon, alături de o ușă ruginită de camion și niște plăcuțe recuperate de lângă un stâlp de înaltă tensiune, nu cred că o să le duc vreodată la reciclat, cel mai probabil o să le așez lângă tomberoane atunci când o să plec și din apartamentul unde locuiesc acum cu chirie, cartierul e plin de rromi, o să fac o bucurie unuia, parcă văd cum o să le încarce într-un cărucior.

Am văzut odată, cum treceam pe sub podul din Șagului, lângă niște cauciucuri, patru butelii de heliu, erau pentru petreceri, de un violet amuzant, le aruncaseră acolo, sub pod se adună tot felul de reziduuri, dar aceste patru butelii goale de heliu mi s-au părut cele mai interesante de până acum. Am fost așa de ispitit să iau măcar una acasă, avea inscripționată și o adresă de internet, un site al producătorului unde, chipurile, erau instrucțiuni pentru reciclare. Am renunțat la idee, mi-a fost frică să nu fie gaz inflamabil, nu voiam să risc un incendiu. Nu le-am mai găsit a doua zi, semn că vecinii mei își făceau bine meseria.

Am primit zilele trecute de la șeful meu un Joker având fața unui schelet și pălărie de bufon, cu trei moțuri, unul verde cu puncte negre, altul alb cu roșu în carouri și cel din urmă albastru cu picățele vișinii, l-ai putea prinde la chei ca breloc sau l-ai putea folosi ca model dacă te-ar interesa vreodată să te-apuci de galvanizat tot felul de machete, cred că s-ar vinde foarte bine în Daos, la concertele Death Metall.

Te-am visat recent, te lipiseși de mine, îți simțeam genunchii lângă ai mei, picioarele, coapsele. Te-am atins ușor pe mână, am vrut să te mângăi, nu te-ai retras, nu te-ai speriat, ți-am atins aproape imperceptibil gâtul, în timp ce-mi lăsam neglijent, aparent dezinteresat, natural, mâna dreaptă să alunece pe după umerii tăi, ca o litanie a ploii, precum insomniile spaimelor închipuite, să nu te rătăcești niciodată într-o pădure de munte noaptea, iarna, când soarele nu te poate ajuta cu nimic.

Ți-aș aduna capace de plastic de la toate pet-urile din Mall, e plin de ele la food court, unii nu își duc tăvile, le vezi abandonate pe mese, sticlele de plastic valorează cel mai mult, iar partea cea mai scumpă e dopul. Unii, la corporații, adună saci întregi și le reciclează pentru fotolii rulante, ușurează viața celor care nu mai pot să meargă, să se plimbe, să alerge.

Nu mai pot să iubesc, și nici tu. O știm amândoi, o simțim, văd soarele cum strălucește iarna și nu mă mai poate ajuta la nimic. În visul acela în care te luam cu duioșie pe după umeri, îmi trimiseseși o floare uriașă învelită în folii de plastic, precum acelea ce se folosesc la expedierea pachetelor fragile, curierii știu cel mai bine. Se sufocau frunzele verzi pe sub celofan, însă trăiau, numai ele știu cum, era o plantă mare de apartament, nu Yucca, ci un soi necunoscut. Am dat foliile la o parte și am hrănit planta cu rumeguș, din acela ros de carii, e un lemn special, prima dată l-am văzut când căutam cu vărul meu larve în bușteni putreziți, să mergem apoi să pescuim cleni, era cea mai bună momeală.

Ți-aș aduna capete de păpuși stricate, ar ieși niște figurine gotice, handmade, statuete îmbătrânite înainte de vreme. Sau poate ai fi interesată de becuri arse, se caută și așa ceva, unii pictează pe ele. Am văzut un coleg de-al meu cum a făcut, cu aprobarea șefului, în hală, într-o zi stearpă de ianuarie, când nu avem prea multă activitate, o bibliotecă din doi paleți, i-a vopsit în alb, unul peste altul arată atât de bine, îți poți imagina peretele din spatele lor, a legat firele pentru două lampioane ce păreau arse, colegul meu se pricepe și la electricitate.

Nu mai pot să iubesc și nici tu, am putea fi atât de fericiți împreună, însă ce soare e ăsta care ne-orbește pe-amândoi cu strălucirea lui, însă nu încălzește niciodată? Nu pot înțelege matematica asta, datorită căreia suferim amândoi, separat. Zicea, undeva, un călugăr zen, că toate traumele din viața noastră, toată durerea, toate abuzurile, sentimentul părăsirii și al nefericirii, se pot transforma, așa cum resturile vegetale devin compost, și pot hrăni cele mai frumoase flori. Cum poți recicla trădarea, abandonul, singurătatea, dezamăgirea, înșelarea, minciuna, cuvintele calpe și zâmbetele false, privirile devoratoare, seducția de dragul seducției, jocul nebun și sterp, fără miză, al frângerii unei inimi?

Pune-i unui schelet galvanizat tichie de bufon, împachetează tristețea cronică și soarele veșnic de ianuarie în glume și povestioare pline de haz, ridică-ți armura față de oricine, apoi omoară orice sentimente pe cale să se nască, ar fi cea mai mare slăbiciune să le lași să încolțească în sufletul tău.

Și după aceea bântuie etern printr-un oraș plin de borcane, și sticle de bulion, și doze de Staropramen, și pet-uri de Cola sau Neumarkt, decapitează-le de capace și du-le la reciclat, scapă-le de incinerare, măcar atât. Și cumpără din voucherele pe care le primești flori, aloe, Yucca, zambile, crini, bulbi gata să pleznească, sau ficuși, orice alte plante de apartament.

Ia-le acasă, florile, plantele, așează-le într-un colț luminos și, cine știe, atunci când te-aștepți mai puțin, sub soarele sterp de ianuarie, toate aceste flori răsărite mecanic din plastic vor încolți, vor înmuguri, și poate o altă fantomă se va progorî ca o litanie a ploii, te va seduce și se va îndrăgosti, la rândul său, de tine.

Eu voi mai rămâne puțin să-mpletesc, precum o rucodelie împotriva firii, capete metalice de păpuși îmbătrânite înainte de vreme.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: