Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Arhivă autor

Posted by Alex Condrache pe Iunie 17, 2009

Dragi tovarăşi şi prieteni, lansez cu maximă umilinţă o provocare. Mi-e destul de greu să vă spun ce vreau aşa că mai lungesc puţin momentul divulgării asigurându-vă că habar n-am dacă propunerea mea e o chestie obişnuită pe bloguri, sau o fac doar eu.

Dar să trec la subiect. Orice mică dovadă a prezenţei absurdului pe care o sesizaţi in ţara noastră şi dincolo de însoritele ei hotare, descrieţi-o aici! La fel voi face şi eu, săptămânal. Să ne adunăm toţi plângăcioşii şi să ne compătimim unul pe altul! Măcar atât să facem, că de altceva oricum nu suntem în stare, sau cine ştie, poate o punem de vreun protest civic sau, de vreo răscoală.

Cu alte cuvinte, cine a fost înjurat de vreun şofer pentru că a „îndrăznit” să treacă pe verde, cine a luat/dat mită (şi are curaj), cine s-a săturat de subspecia umană crescută în laboratoarele mall, cine a văzut vreun poliţist ştergându-şi mucii de vreo bicicletă care nu-i a lui, cine ştie vreun bordel sau restaurant unde este acceptată plata în rate, cine are salariul prea mic, cine a văzut popi beţi şi orice altceva, haideţi să  le povestim aici!

De ce pe un blog literar? Sunt convins că cine va citi plângerile, va deveni plin de inspiraţie, cum sunt eu plin de datorii şi îşi va putea scrie un ditamai: romanul, volumul de versuri, volumul în care îşi va enumera motivele pentru care se sinucide etc.

Şi acum o povestire care nu e decît o timidă „încălzire” a ce va urma.Definiţia unui cerşetor: un om foarte amărât care nu are nici măcar ce mânca. Dar nu toţi cerşetorii sunt aşa, exista şi subspecia umană cerşetor de mall care are în dotare telefon mobil. Ce naiba! Doar nu poţi cerşi la mall aşa, ca un amărît!

Posted in anunt | 1 Comment »

Nokia 1100

Posted by Alex Condrache pe Martie 1, 2009

Se trezeşte în patul lui vechi, ce scârţâie îngrozitor şi din care arcurile ies într-o veselie. Patul e îmbâcsit de praf, de transpiraţie, întreaga  cameră are un miros de naftalină combinat cu cel de şosete murdare şi parcă cu votcă ieftină.

            Fără motiv, se trezeşte devreme, nu are obiceiul să se spele nici măcar pe faţă, se duce prin curte şi se plimbă printre gunoaiele adunate fără rost. Acolo îşi caută pompa de la pegasul căpătat  cu câţiva ani  în urmă, îşi umflă roata din faţă şi apoi se întoarce în casă. În dulapul sleit si lipicios mai are o juma’ de pâine şi o bucată de caltaboş primit de la tanti Erji. Mănâncă şi apoi pleacă.

Citește restul acestei intrări »

Posted in proză | 2 Comments »

Numai buni de reciclat

Posted by Alex Condrache pe August 18, 2008

E ciudat! Îmi dau seama că suntem nişte saci de stări, extrem de uşor manipulabili! Trăim în funcţie de nişte afurisite de stări.

Dacă ne trezim cu o zi mohorâtă, inspirată parcă din versurile bacoviene, sunt şanse enorm de mari să fim şi noi la fel de posomorâţi ca şi vremea. Mă irită să ştiu că bună dispoziţie are şanse să depindă de prognoza meteo.

Citește restul acestei intrări »

Posted in articole | 6 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: