dedicaţie pentru andreea toma (poem la prima mînă)

m-a sunat andreea

– o să fac cîte paranteze vreau, iar dacă o să-mi spună

cineva că e aici o recuzită uzitată

o să salut din mers ALR*-ul –

pe stradă, fără nici o geantă, în pantaloni raiaţi,

cu ochii aprinşi

ca bulbul sufletului dincolo de stratul de ozon.

.

să nu te sinucizi. te iubesc.

sculptura

stau închisă în turnul animal

ce se târăşte schiop prin aşchiile pianului dezmembrat

corzile se caţără pe turnul gol

sugrumând ochii  ferestrelor.

eu port cămasa de lemn şlefuită

două nopţi la rând cu şmirghelul.

in cuierul din tavan stă cocoţată

privirea mea care te asteaptă…

desen naiv despre căderea îngerilor/scrisoare

aici e o bucată din camera noastră

cu peretele ei galben-pal

ţi-o dau ţie în noaptea asta

de ani întregi aştept să treacă

– şi ea nu

stă înfiptă în mine cu toate ale ei

cu orele în care îţi sărutam mâna

tot aici e o bucată din lacul roşu

pe unde am trecut singură undeva

la capătul unei luni

Amar

                                                                              

Ce amar sân să-mi crească în ureche
(?) am păstrat inima lui de linte
– sunt prea multe frânghi întinse spre ape,
sunt prea multe plute măcinate de stânci.

Şi buzele nu-mi ofilesc

Când îmi ard tâmplele- am fost cordeluţa mamei,
cu albe perle de plastic bătută. Nările bătrâne şi-au luat
viaţa pată cu pată, pe magul subţire al hârtiei, plat şi
limpede ca un deget de copil.

Despre scriitorul Pavel Dan

         

 

 

 

 

Un vechi prieten al lui Pavel Dan

 

 

 

În plin centrul Timişoarei, la vreo 50 de paşi de Catedrala Ortodoxă şi la vreo 10 de biserica Piaristă, locuieşte decanul de vârstă al, pesemne, întregii bresle literare din România, domnul Anavi Ádám, poet şi dramaturg de limbă maghiară, iar, la răstimpuri, şi traducător.

Născut în 1909, şi având astăzi incredibila etate de 99 de ani, domnia sa e(ra) mai tânăr cu aproape doi ani de zile decât autorul eponim al Cenaclului aniversat, Pavel Dan (născut spre finele lui 1907), căruia i-a fost coleg şi prieten bun acum vreo 8 decenii şi jumătate!

            Într-un interviu din decembrie 1999, l-am rugat pe domnul Anavi  Ádám să ne spună câteva cuvinte despre această prietenie de foarte, foarte altădată…

Ţară, ţară, vrem o casă!

Văd acum, în Germania fiind, confortul psihic pe care îl au cei de aici când au o locuinţă cât mai bună. Am văzut oameni care se tem să spună în ce cartier locuiesc doar pentru că adresa respectivă ar putea sugera situaţia lor financiară.