Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Archive for the ‘jurnal’ Category

EVENIMENTE LITERARE RECENTE

Posted by ciprianbaciu pe iunie 3, 2018

Marți, 29 mai, Petru (Puiu) Ilieșu și-a lansat, într-un cerc restrâns de prieteni, noua sa carte, În căutarea lui Tank Man, Editura Planetarium. O carte de poeme despre România postdecembristă.

 

Petru Ilieșu, protagonistul serii

 

Daniel Vighi, moderatorul întâlnirii, prezentând cartea lui Petru Ilieșu.

 

În jurul unei cărți de excepție a unui poet de prim-plan din generația 80, Petru Ilieșu! Au citit din carte și au vorbit despre autor Viorel Marineasa, Eugen Bunaru, Gheorghe Secheșan, Ana Pușcașu și Marian Oprea.

Reclame

Posted in anunt, jurnal, stiri | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe mai 28, 2018

Citește Anastasia Coste. O ... umăresc Ema Cazan, Claudiu Ciobanu și Mihaela Farcaș!

Citește Anastasia Coste. O urmăresc Ema Cazan, Claudiu Ciobanu și Mihaela Farcaș!

Anastasia Coste laureata Studentfestului, ediția 4-11 mai 2018. Alături, Mariana Farcaș, premiu pt. debut în cenaclu.

Anastasia Coste, laureata StudentFestului, ediția 4-13 mai 2018. Alături, Mariana Farcaș, premiu pt. debut în cenaclu.

Marian Oprea adâncit în propriile poezii...

Marian Oprea, adâncit în propriile poezii…

Marian Oprea în plină inspirație, lângă Alexandra Bălănescu. 2018.05.22.

Marian Oprea în plină inspirație, lângă Alexandra Bălănescu. 2018.05.22.

Decantarea opiniilor, după lectura celor doi protagoniști ai serii. 2018.05.22..jpg

Decantarea opiniilor, după lectura celor doi protagoniști ai serii.

Anastasia Coste, în P-ța Primăriei Vechi, după lectura unui poem de Dan Emilian Roșca la Concentrica. Eveniment organizar de Biblioteca Județeană Sorin Titel, dedicat memoriei regretatului poet timișorean. Joi, 24 mai 2018.jpg

Anastasia Coste, în P-ța Primăriei Vechi, după lectura unui poem de Dan Emilian Roșca la Concentrica. Eveniment organizat de Biblioteca Județeană Sorin Titel, dedicat memoriei regretatului poet timișorean. Joi, 24 mai 2018

Tudor Crețu față în față cu  viitorul poeziei românești ... Puștiul citește un poem de Dan Emilian Roșca..jpg

Tudor Crețu, față în față cu viitorul poeziei românești … Puștiul citește un poem de Dan Emilian Roșca.

O nouă imagine de la Maratonul de Poezie. Citește Moni Stănilă- Ascultă Robert Șerban, Tudor(el) Șerban și Tudor Crețu, moderatorul Maratonului. Formația cântă, dar nu se aude (aici!). Foto - Anastasia Coste.jpg

O nouă imagine de la Maratonul de Poezie. Citește Moni Stănilă- Ascultă Robert Șerban, Tudor(el) Șerban și Tudor Crețu, moderatorul Maratonului. Formația cântă, dar nu se aude (aici!). Foto – Anastasia Coste

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Poeme de ANASTASIA COSTE

Posted by Anastasia pe mai 28, 2018

Căsuța de sticlă

Pe acoperișul fabricii de pălării
stelele au luat gustul nisipului
eu nu credeam în ultimul sărut
uite –
în căsuța asta de sticlă
am să păstrez chipul tău

ne-am mai întâlnit de atunci
mi-a spus că se va demola clădirea
și căsuța noastră de sticlă

promite-mi că –
ce gest naiv
nici el nu crede
în ultimul sărut

 

Jazz urban

în sala de spectacol
asistăm la un univers sonor
doamna Turcu și-a scos ochelarii
atunci când își suflecă mânecile halatului,
observăm tatuajul cu inimă,
pe care scrie John

Andrei nu mai văzuse niciodată licurici
o chitară plutea printre reflexiile de brad
și toate bărcile au fost pictate în albastru

luna s-a născut între fire de grâu
pe deal, un călugăr cântă la bucium
dormim în podul mânăstirii,
acolo nu există strigoi

e liniște acum
ne-am strâns la azăvadă
un soare roșu perfect
răsare din parcarea de lângă lac

spuneai că apusul nu dispare,
și vine noaptea peste el
poate că așa suntem și noi
ne acoperim cu un strat de noapte
și o silim să ne cânte jazz

 

Alive

imaginează-ți o ploaie de vară
privită de la umbra unui copac
mintea îți desenează cercuri
autobuze gonesc pe pod
îți întinzi mâna
simți picăturile fierbinți
în căști îți vorbește Ed Sheeran
tears remind you you’re alive

 

Bastonul

cu câteva minute înainte de culcare
lingurița de cafea cade fără sunet pe covor
atunci începi să-l simți
când deschizi dulapul
când îți schimbi hainele
când te speli pe dinți
când bei paharul cu apă
când stingi lumina
când se-așterne liniștea
îi vezi metalul
atârnând de ușă
când te privește
bastonul

 

Uitare

de Florii,
bunicul a uitat să pună flori în chiuvetă
a uitat ce înseamnă calorifer
și uneori îmi încurcă numele
dar știe că eu sunt cea care pleacă
voi faceți intenționat
vreți să scăpați de mine
bunicul îmi strecoară bani în buzunar
-și eu mă bucuram când primeam-
bunicul mă va uita și pe mine într-o zi
atunci voi fi cea care se întoarce

 

Să bei ceai într-o zi de duminică

E miros de sfânt în aer
încă nu simt nevoia
să vorbesc cu clădirile

am văzut orbi care cântă
și-un soare în cafeaua ta

îmi miros mâinile
imediat după ce pleci
ne-am întâlnit la mijlocul unei stele
și fiecare colț era cărare spre-o altă zi

nu ți-am înțeles niciodată buzele
m-ai sărutat pe frunte
am privit cerul cum se deschide
și pământul cum înghite lumea
în timp
ce beam
ceai

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Poeme de MARIAN OPREA

Posted by Anastasia pe mai 28, 2018

***

Văd noi culori noi nuanțe semne pe șapca zeului Amor cu plimbăreții nori urc și cobor ploaia amabilă îmi face loc din când în când arunc ocheade-n vânt poate o văd la mii de ani lumină amoru-n doi e minunat nainte mergător în trei (erecția nu se uită ) e ca oglinda la femei multe-s ascunse altele ni se ascund adevăru-i liber practic și rotund încă n-avem acces la zâne iele extraterestre sau hinduse îngândurat sau visător mi se lipește bagheta magică de zâmbetele lor de ce mă afectează vorba ei când ș putea să râd cu florile de tei dac-am avea încredere mai multă bărbatu dacă-i vesel grijuliu citit curat și are limbă zeița e satisfăcută punctele A și G saltă cunoașterea-n plenitudine așa se nasc iubiri romantice la mare căutare femeia când e abordată îți vine-n întâmpinare e flatată

 

***

Era fără-nceput fără sfârșit ai dat din aripi gri-ul s-a albit când mergi când scrii aceeași ești l-ai ales pe El sătulă de povești parcă încep să mă destram subit ți-am savurat chiloții până m-au limpezit

 

***

Victorioasă lenjeria intimă-ți flutura ca un steag de pace imaginația ajută poezia să facă doar ce-i place flora și fauna-s împlinite ești muză n-ai timp de scris nici de iubit(e) îngerii spun mereu povești  le-asculți apoi  le tălmăcești îți place să te zbengui cu bărbații ași mi-i dor de amoru tău cusfinți doctori ingineri artiști sportivi și fluturași

 

***

Fantă mică uneori sfioasă miruiești puțin mai sus de coapsă de mică ți-am tot citit ești plină de fantezie faci pădure din pustie pentru cel neîmplinit am făcut din tine mit colinzi pe la blocuri case pârguiești zile frumoase spovedești tot ce e om singură când te iubești cu mine te potrivești m-ai sedus apoi te-ai dus plâng ca puiul de urs de la circ

 

 

***

De ce cred că domnițele singure-s cu cineva (să fie asta limita mea) ar trebui să fie curtate când te privește-n ochi fioru de eternitate ar vrea parcă te-ar invita se-ntreabă s’ urâtă, proastă de nici un bărbat nu vrea să mă cunoască dau impresia că-s mereu ocupați parcă tot caută ceva

***

De-am fi avut aceleași lungimi de undă nimic n-ar fi putut să ne ajungă de-am fi-nțeles ceva mai mult poate că n u ne-am fi pierdut majoritatea vrea să dai prostu cârtește și în rai de-aș fi avut o brumă de umor n-aș fi căzut la fiecare test ușor de-am fi avut aceleași lungimi de undă alții altele ar if putut să ne pătrundă

 

***

te-am văzut goală Marley Brinx aveai ce arăta erai complexă-n simplitatea ta ne apropiai de vastele-ți suspine rimele se conturau când auzeau de tine femeile-s ca florile îngrijite și alese în ele doar se intră nu se iese iubirea-i greu de satisfăcut vrea totu de la început Domnu în marea lui mirare dă ce-i mai bun împreunare unii nu știu nu pot nu vor să priceapă dau vina pe cel rău că ne încearcă ești admirată și râvnită sticla care te vede-i copleșită iubești la fel bărbați lucruri idei femei tristețea lunecă-n prostie de nimenea cu tine n-o îmbie

 

***

Nu mai avem cuvinte s-a dus ce era nou voi medita-ndelung cu-apucături de bou cum să ieșim din turmă

 

***

n-am ce să scriu afară devreme-i târziu totu intră-ntr-un rând ești chemat la rând am vocea albă ca foaia de hârtie

 

***

Acum cam toate s-au pierdut era frumos la început s-a-ntors de unde a venit ce i-a lipsit de s-a-mplinit doar pe jumate avea și muzică și psalmi și poezie

 

***

Poeții care mi-au spus odată ceva azi nu mai îmi spun aproape nimic consolez un vers părăsit pescuiesc unde alții n-au prins nimic copilul nostru-i un val împarte clipa-n două

 

***

vai mie vai vouă vai nouă de nu primim o-nfățișare nouă

vai mie vai vouă vai nouă cei ce fugiți de o iubire veche-nouă

tristețea se bucură-n împreunare poate păși ca pe uscat pe mare

soarele din pântec m-ajută mai ușor să trec

 

***

La hanu dinspre maidan sexu s-a votat barman vin femei la suc la bere le excită o părere vin grupuri de 5 de 3 să se simtă mai femei  rar vezi câte un bărbat ei scriu ce s-a întâmplat câte una-i singură psalmi parcă îi ies din gură am încălecat pe noapte și m-am dus tot mai departe

 

***

Vine baru la o bere zici femei și bei plăcere cu dicteu automat știm mâine ce s-a-ntâmplat dacă ești mai cătinel nu prinzi nici un fir rebel ai grijă de-i goală pușcă

***

n-aveam nimic de reproșat distanței eram sufler în fundu Franței  contemplam sexu frumos din aproape-n depărtare mă trezeam nudist la mare nu are cin’ să mă răsfețe doar soarele cu lucitoare buci și fețe

 

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

22 mai 2018 – CRONICĂ de CENACLU

Posted by Anastasia pe mai 28, 2018

Orele 19,oo, trecute fix! Afară, căldură mare. În sala de cenaclu, plăcut, aproape răcoare. Jur împrejur, aceleași rafturi, garnisind pereții, încărcate de cărți, răsfoite ori citite, de-a lungul atâtor decenii, de zecile de  generații ale studenților, iubitori de literatură, care s-au perindat prin acest spațiu binecuvântat cu numele prozatorului ardelean interbelic, Pavel Dan. Un spațiu – l-am numit deseori așa ‒ pentru minte, inimă și literatură.

Se desfășoară prima întâlnire după încheierea, cu brio, a secțiunii de literatură din cadrul StudentFestului (4-13 mai 2018) și utima întâlnire de cenaclu din sezonul anului universitar 2017/2018. Se va intra curând în sesiune, se vor susține examene de licență. Urmează, apoi, vacanța binemeritată!

Așadar, începe ,,ședința de lucru.”  În sală, prezența este, numeric și nu doar,  una dintre cele mai consistente din ultima vreme. O seară de poezie: Citesc: poetul Marian Oprea, ,,veteran” paveldanist și Anastasia Coste, anul III, Facultatea de Litere a Universității de Vest din Timișoara.

În preambul, Eugen Bunaru, face câteva anunțuri, reînnoind invitația adresată membrilor cenaclului de a participa la Concursul Național de Creație Studențească, a XX-a ediție, lansat sub chiar egida Cenaclului ,,Pavel Dan.  Urmează apoi un mic, dar nu lipsit de o oarece trăire emoțională, moment … festiv: Eugen Bunaru înmânează, din partea instituției Casei de Cultură a Studenților și, bineînțeles, din partea cenaclului, premii în cărți. Laureatele sunt: Anastasia Coste, Roxana Diaconescu, (absentă de la eveniment, plecată momentan din țară), și Mihaela Farcaș. Urmează cele două lecturi și, imediat, discuții, comentarii pe texte. Spicuim câteva impresii la cald. Eugen Bunaru arată că poeziile citite de Marian Oprea ,,merg pe linia erotică, binecunoscută, deja, o marcă a volumelor publicate de acesta până în prezent.” Riscul ar fi – opinează E. B. ‒ acela al unei manierizări, al unei autopastișări. I se par a fi mai reușite textele care transcend motivele și obsesiile erotice, (de sorginte tantra yoga, după cum ne explică autorul însuși), asumându-și o implicare mai amplă, cu unele trimiteri existențiale, sociale etc.

  1. B. mai remarcă folosirea rimelor interioare cu o rezononță ludică. Referitor la poeziile citite de Anastasia Coste, E. B. subliniază o evoluție evidentă în raport cu poeziile citite în perioada începuturilor sale poetice, din anul I. E. B. remarcă, de asemenea, un anume ,,curaj al asumării unei direcții poetice cvasinefrecventată de poeții celor mai noi promoții”, o poezie care, plecând de la elemente prozaice, cotidiene, își propune, ,,își asumă o miză spirituală, cu inflexiuni mistice, religioase” precum în versurile: ,,e miros de sfânt în aer” sau ,,am privit cerul cum se deschide”.

    Patricia remarcă unele finaluri expresive la poemele lui Marian Oprea, unele versuri i s-au părut amuzante, zeflemitoare, frizând umorul, dar există și versuri care i s-au părut, lejere, superficiale. Poemele Anastasiei creează o atmosferă. Sunt multe secvențe poetice foarte frumoase. Gabriela numește textele citite de Marian Oprea prozo-poeme. I se pare că în folsirea apostrofului există o anumită inconsecvență în textele lui M. O. și nu înțelege care ar fi rațiunea folosirii lui. În replică, M. O. invocă o anumită tehnică de a sugera, în felul acesta, vorbirea directă. Referindu-se la poeziile Anastasiei, G. remarcă tenta religioasă, amintită deja. I se par percutante unele flashuri ale realului. Citează ca foarte reușit, în opinia ei, poemul Bastonul. Claudiu Ciobanu începe prin a sublinia că diferența tematică și de expresie dintre cele două grupaje de poezii citite este vizibilă. Marian Oprea folosește ,,cuvinte tari”, ,,folosește bine ecoul, finalul versurilor și, uneori, rimele. Anastasia are, în schimb, delicatețe, puritate, moralitate. În poezia ei nu există strigoi.”  Ema Cazan: ,,la Anastasia, fiecare poem are o tonalitate distinctă.” Nu i-a plăcut Căsuța de sticlă, i se pare ,,o chestie clișeistică, romanțioasă. Nu are tensiune.” I-a plăcut mult poezia Bastonul și apreciază poeziile în care Anastasia ,,structurează o mică acțiune, sunt poezii de impact, de imaginație auditivă.” Textele de factură erotică ale lui Marian Oprea nu au convins-o, i s-au părut ,,clișeiste”, oarecum ,,plane”, le lipsește tensiunea, o anumnită ,,rupere” a discursului. Lui Ciprian Ionuț Baciu îi place poezia lui Marian Oprea, o caracterizează în termeni plastici: ,,un exhibiționism interiorizat. E foarte mișto!” Poeziile Anastasiei au dinamism, în poemul Jazz urban, distinge, (în secvența /strofa a treia, mai ales), ,,o îmbinare de pastel, de culori blânde, de simbolistică, de tensiune mistică.” . Există muzicalitate, structuri narative în poeziile ei. C. I. B. face și o interesantă paralelă între poezia Bastonul, a Anastasiei, apreciată de toți cei prezenți, și poezia lui Petre Stoica, Obiectul din vitrină. Alexandra Bălănescu subscrie la opiniile exprimate de antevorbitori. I-a plăcut și ei, în mod deosebit, poezia Bastonul a Anastasiei. Genul de poezie propus(ă) de Marian Oprea i se pare a fi un gen de poezie mai puțin cunoscută de ea, despre care preferă să nu se pronunțe. Mihaela Farcaș: ,,mie îmi place poezia lui Marian Oprea. Vine din filozofia budistă (M. O. o corectează: din tantra yoga!), e o poezie ludică, scrie brut, fără ,,rușine”. Poezia Anastasiei Coste este o poezie caldă, face trimitere la copilărie. Scrie despre frumos, despre liniște. Eu scriu despre limite.” conchide Mihaela Farcaș.

D-l Moisi Valentin e de acord cu aprecierile pozitive la adresa poeziilor citite de Anastasia Coste, care au ,,motricitate”. Lui Marian Oprea îi ,,reproșează” o anumită dicontinuitate a poemelor, d-l M. V. se declară adeptul poeziei care are o anumită cursivitate, o curgere, o structură logică. Marian Oprea despre poezia Anastasiei Coste: ,,este o poezie fină, grațioasă, angelică, cu versuri inițiatice.” Unele versuri au rezonanță biblică, apocaliptică: am privit cerul cum se deschide//și pământul cum înghite lumea…//

În finalul întâlnirii, Eugen Bunaru apreciază că a fost o seară de cenaclu consistentă, bogată în poezie și în substanța discuțiilor, a comentariilor. Urează success la examene și, tuturor, o vacanță cât mai frumoasă și cât mai bogată în trăiri poetice. Anunță și o posibilă ,,ieșire” la cenaclul colegilor scriitori din Lugoj.

 

                                                                                                                      Forum studențesc

 

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe aprilie 27, 2018

În Bantul Azi -  Anunț Concurs Pavel Dan.jpg

Posted in jurnal | Leave a Comment »

REZULTATE LIRISMOGRAF

Posted by Anastasia pe aprilie 27, 2018

În urma jurizării concursului LIRISMOGRAF, organizat de Casa de Cultură a Studenților din Sibiu, la secțiunea Poezie, lucrările studentei Roxana Diaconescu au fost nominalizate cu Premiul I și urmează a fi publicate în Antologia CONEXIUNI, iar câteva dintre lucrările studentei Anastasia Coste au fost, de asemenea, selectate pentru publicare în antologie, ambele studente fiind membre ale Cenaclului Pavel Dan.

Roxana Diaconescu, în alb.  la o seară paveldanistă.jpg

Roxana Diaconescu, în alb. La o seară paveldanistă.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Poezii de Mihaela Farcaș, proză de Valentin Moisi

Posted by Anastasia pe aprilie 27, 2018

Eroziune

 

Sufletul meu împreună cu toată substanţa sa malignă

s-au evaporat păşind în „tărâmul făgăduinţei”,

în deşertul fraged şi totodată stins de veacuri,

din pielea ce acoperea claviculele, mărul primului  om,

de sub cele două lacuri verzi, aproape secate, mlăştinoase.

 

Poezia mea e abruptă ca o lamă de cuţit,

taie minţile sinonime în existenţă şi esenţă,

renaşte din embrionul etern al decăderii organice,

din pântecele evocat de Miller.

 

Este vară şi totul gravitează

în jurul aceluiaşi nucleu ideatic:

„Fericirea e mila pentru propria noastră nefericire.” A. Camus

 

Toamnă cerebrală

 

Am făcut primul pas pe drumul toamnei (ca anotimp)

dar nici nu l-am sesizat, devenind un reflex.

Nu am altă stare decât toamna,

toamna cerebrală în care nicio floare

a gândului nu se ofileşte ci paradoxal

îşi deschide axonii către orice rază.

 

Când te pierzi în absurdul nefericirii celuilalt

ţi-ai pierdut şi identitatea, chiar şi masca,

momentul desăvârşirii după care tânjeai…

 

Omul, acest animal metafizic,

în dorinţa lui de a descompune

soarta în fragmente cu sens

a realizat până la urmă non-sensul,

ruptura de ideea de divinitate,

de condamnare la libertate.

 

Dezechilibru

 

Trandafirul mecanic ticăie încet

şi petale se desprind din coaste

creând mandale din pupile ardente.

 

Pe scoarţele teilor se prelinge

cerul topit de căldură.

 

Demonul galben

 

Un covor de trandafiri galbeni,

spinii mă-nţeapă în tălpi,

privesc printr-o lentilă galbenă,

picur acid pe orice sentiment

ce nu e legat de viciu.

 

Plutesc pe un nor de

benzodiazepine, metafore,

într-un univers galben.

 

În uterul meu sunt răni

de la prea multă sau

prea puţină iubire,

am orbit în teatrul ăsta

al păpuşilor vieţilor trecute,

atâtea roluri jucate,

pierzând din vedere esenţa.

 

Am râcâit cu unghia

prin corpul încă viu al relaţiei

până am făcut-o bucăţi,

am distrus, am ruinat, am ars.

 

Bipolaritate

 

Mă aflam pe tărâmul

în care curgeau fire de aur

şerpuind pe cord

lângă râuri de miere caldă

ce strălucea ca soarele lichid

pe pânza cerului.

 

Dar undeva ceva alimenta

sfera de cianură, bombă cu ceas,

pe care am împuns-o cu un ac,

venind mareea care a înecat

mirarea şi plenitudinea.

 

A rămas în urmă un lac

sărat ca Marea Moartă,

pustiu; mi-e sete…

Mi-e atât de sete de lumină,

de Dumnezeu, de sens,

de lumesc dar şi de metafizic

în acest joc al contrariilor,

alb şi negru, noapte şi zi.

 

Care zi? Parcă trăiesc în nord,

unde apar doar frânturi de fotoni,

mă pierd în ţesături de noapte,

în aşteptare…

 

 

Drowning

 

eram sufletul tău mort dar instabil,

un cameleon, o pânză cusută pe aortă,

bagi acul şi doare dar nu ai

voinţa să întrerupi drogul.

 

înainte ningea cu fulgi,

acum ninge cu plexiglas amar,

pisez sticla cu propriile degete

amorţite, parcă aş vrea

să modelez ceva

sau ceva să mă creeze.

 

oraşul este o pădure corozivă

cu artere de argint, reci,

prin care nu curge altceva

decât o mulţime

de singurătăţi,

ca nişte fiinţe ce

îşi croiesc drumul

independent de dorinţa

stăpânilor.

 

aşteptam primăvara cu

soarele ei, abia născut,

să cuprindă câmpul de luptă

din cortexul meu,

din hipocampul periculos

ca un obuz ce poate

exploda în orice clipă

 

dar încă ninge…

 

Studiu asupra luminii

încă nu ştiu ce scriu,

ce hibrid am formulat

în aceşti ani de jucat

cu lutul.

 

poezia confesională

dură ca o ţigară

îndesată pe gât,

încă aprinsă…

 

care lasă urme mai

adânci decât procesul

din Salem, decât

o operaţie.

 

tensiune, lobii pulsează

ca şi cum pe acolo

curge lava.

 

poezia este o ţigară

îndesată pe gât

ca un fetus pe care

te chinui să nu îl

avortezi ci să

îl naşti.

 

lumina felinarelor se prelinge

pe ţesătura plictisitoare

a anotimpului confuz

 

când nu ştii dacă

e iarnă sau primăvară

aşa cum n-ai habar

dacă eşti viu sau mort.

 

am îndesat în sufletul deschis

diverse chestii ca atunci

când îţi desfaci picioarele

 

şi am călcat pe viitor

la fel ca pe frunza

de pe asfalt.

 

sufletul meu e ca un

burete de vase de parcă

mă scurg în chiuvetă
printre farfurii,

chiuveta iar e plină…

 

draperia e trasă doar

până la jumătate,

de fapt nici măcar atât,

nu care cumva să intre

prea multă lumină

şi să apară o disonanţă

 

între mine şi mine.

văd jumătate de trunchi,

jumătate de geam,

totul este o jumătate,

nimic întreg.

 

jumătate de viaţă,

jumătate de iubire,

jumătate de moarte,

o ruptură brutală.

 

m-am uitat în oglindă

doar pe jumătate

ca să nu mai văd,

să nu mai văd nimic.

 

la fel de bine

poezia asta putea

să se numească

„nimic”

 

dacă tot e subiectul

meu preferat.

 

Abstract

În pieptul meu e o cutie neagră

ce adăposteşte un ochi

al cărui iris e un punct

de grafit.

 

 

REÎNTÂLNIREA, o povestire scurtă de Valentin Moisi

Într-o zi însorită de primăvară,  Florentin  conducea mașina pe șoseaua care leagă Timișoara de Belgrad. Pe cerul albastru, nici un nor, soarele strălucea ireal, câmpia părea un spațiu atemporal, de pe soseaua care o împarțea în două. În zare se vedeau munții Banatului.

În apropierea localității Deta, din șosea se desprinde,  în dreapta, un drum ce trece calea ferată și îndată ce intră în oraș se transformă în  strada Principală.

Florentin oprește autoturismul chiar în centru, intră în localul Majestic. La barul localului o tânără blondă cu ochii verzi îl salută cu un zâmbet cât toată fața. O figură care îi amintea  de cineva din trecut sau era doar o părere. Se așeză într-un colț la masă. Barmănița blondă cu un mers sportiv se îndreptă spre el spunând din mers: cu ce vă pot servi? El  nu i-a răspuns. Privind tânăra din fața lui simți o zbatere în piept: unde am mai văzut figura, persoana aceasta?

În aceiași clipă intră în local o femeie, copia matură a barmaniței, care cum îl zări pe Florentin, se îndreptă spre el cu pași înceți, ochii îi sticleau ca două faruri, cu un zâmbet înghețat pe față.

– Două gânduri contradictorii sunt în mintea mea, unul să îți trag două palme și să chem personalul să te azvârle afară în șuturi, ha ha ha… și zâmbi, sau să vin la tine să te stâng în brațe, să te sărut pâna îți rămân pantofii mici.

– Cred că a doua variantă este mai bună pentru amândoi.

S-au strâns în brațe și s-au sărutat.

– Bine măi pantalone, cum se face că nu ai dat nici un  semn de viață de atâta amar de vreme, hai să luăm loc și zâmbi.

Intorcându-se spre barmaniță: – Rozi, adu două expresso si două Dimple.

Privindu-se în ochi, un timp, fiecare, în gând, își spunea: cum a trecut  vremea!…. Barmanița a adus comanda.

– Tot la masa asta într-o primavară am băut Dimple, îți amintesti, au trecut multe primăveri, câte?

– Da, îmi amintesc, sunt 20 de ani. A fost atunci și Mișu Popa, prietenul meu. A trecut vremea, dat tu nu te-ai schimbat…

Ea nu răspunse, se uita la pahar și, într-un târziu, când tăcerea deveni apăsătoare șopti: – Ești supărat pe mine?

– Nu, orice-ai făcut, faci sau vei face, nu mă vei supăra în viața asta.

– Bine, trebuie să îți spun că prietenul tău sau mai bine zis fostul tău prieten Mișu este un șobolan trădător care a făcut mult rău.

– Ce verdict aspru! Toți oamenii au părți întunecate și luminoase… Depinde cum privești viața…

– De foarte multă vreme, repet, de foarte multă vreme, am vrut să îți povestesc:  În acea primăvară, vine Bata la mine și îmi spune am un prieten din Alba, om de caracter, vrea 300 litri de alcool din Serbia,  poți rezolva mă întreabă? Da, îi spun suma și îi cer cheile de la mașina prietenului, îmi dă banii și cheile îmi arată mașina. Plec în vamă cu mașina, vorbesc cu tine, mă întorc cu marfa, ajung, predau marfa și cheile lu’ Bata. Rezolvat. O.K. !

Dimineața, în ziua următoare, la o cafea, la Majestic, cu Bata, apare și Mișu, și îmi spune:

– V-a prins Poliția mașina cu alcoolul … – De unde știi că este mașina cu pricina? Din ziar! și îmi întinde ziarul.

Bata s-a panicat, tremura tot, în gând îmi zic: nu e bine. După masă, ai venit aici și am discutat problema.  Atunci am băut ultimul Dimple cu tine, s-a lipit de noi și Mișu, cu fața lui de hienă, care savura. Atunci ai zis, printre multe altele,  ,,voi plăti de sus până jos și voi rezolva problema.” A doua zi apare în ziar, că ești prieten cu toți sefii, că vei plăti, problema este ca și rezolvată.Te-au chemat la București și nu te-ai mai întors. Am auzit că ai fost mutat undeva la un post în Nord. Mișu a rămas în locul tău la Vamă, își dorea de mult. Am vorbit cu el, să trec și eu câteva pachete de țigări. A spus ,,nu pot dragă sunt probleme, te anunț!” Nu m-a anunțat. Se zice: ferește-mă, Doamne, de prieteni!…O duceam foarte greu, traversam deșertul, a fost greu. În fine, la o discutie cu Bata, îmi spune: să știi că mașina cu alcool a fost așteptată, cineva a dat pontul la Poliție. La ziar, a sunat cineva din biroul meu, am format din greșală ultimul număr din memoria telefonului și a răspuns secretara de la ziar, ciudat îmi zic!

Întâmplător aflu că pe tura lu’ Mișu se trec cu microbuzele țigări, în fiecare noapte câte două-trei. Am avut o stare de fustrare, de neliniște, de agitație, în care nu știam ce să fac. Cum tu, prietenul lu’ Florentin și al meu, îmi spui că nu se poate trece cu câteva pachete și tu treci microbuze?!… În acea stare de revoltă și, sincer, cu gânduri de răzbunare, nu știu de ce, am intrat în biserică. Era liniște, stăteam singură, am început să mă rog, L-am rugat pe Dumnezeu  să îmi arate ce să fac. Un gând îmi vine atunci în minte: pedeapsa Lui este mai aspră decât pedeapsa oamenilor Cine ești tu ca să judeci pe alții?!… M-am liniștit și, cu toate că nu sunt habotnică, am zis: facă-se  voia Ta, Doamne!…

După câteva zile, Poliția, la un control de rutină, găsește două microbuze cu țigări. Anchetă, reținută tura de servici. Se face dosar penal, mutări, tot circul! Mișu este trimis in judecată, condamnat, pierde tot, banii, familie, libertate, are de plătit un prejudiciu mare la ANAF. Pentru ce s-a luptat atâta? A trădat, eu cred că el a fost cel care a dat în vileag combinația noastră. Bata spune și el același lucru că el a trădat, avea mari datorii, nasol. Oare nu suntem decât niște jucării în mâinile destinului, suntem foarte firavi și neputincioși în fața lui Dumnezeu, crezi că ești tânăr și ai tot viitorul în față, nu ești atent la semnele pe care viața ți le arată, crezi că rămâi veșnic tânăr și în putere. Crezi că poți oricând să o iei de la capăt, nu? Nu poți pentru că timpul a trecut, spațiul s-a schimbat. Nu  cred într-un nou început, cred că este o veșnică transformare pe ,,scala” timpului și a spațiului, în care noi evoluăm. Nu cred în teoria eternei reîntoarceri…. Asta este ce-am vrut, de mult, să îți spun!

– Am știut multe din ceea ce mi-ai povestit, o parte am bănuit-o, restul … ce importanță mai are?!…. Fiecare trebuie să plătească, pentru păcate, greșeli și prostiile lui, aici pe pământ, mai devreme sau mai târziu și plătește singur și sigur. Viața când îți închide o ușă îți deschide alta. Dacă nu plecam atunci, cu alcoolul, intram mai rău, poate, în chestia cu țigările … Cred că întodeauna avem de ales… De regulă, alegem drumul cel mai ușor, cel mai facil, vrem să luăm  cât mai mult de la viață și să dăm cât mai puțin, dar există o lege a compensației. Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul  se transformă, la fel ca în chimie.

– Da ai dreptate în chimie, dar sufletul, viața trăită sau nu, unde sunt? Noi doi am plătit, nu știu dacă destul, dar am plătit. Este important să nu repeți greșelile, ai greșit trebuie să îndrepți, să recunoști și să eviți să mai faci greșelile pe care le-ai făcut, poate faci altele…. Repet: am dus-o greu, am trecut deșertul, nu știu tu? Acum o duc bine, mulțumesc lui Dumnezeu. Dar tu?

– Și eu o duc bine, chiar foarte bine. Te pot ajuta cu ceva?

– Nu, mulțumesc. Se auzi telefonul mobil, convorbirea se termină.

– Trebuie să plec la ședință, sunt voluntară la un ONG care ajută copii sărmani.

S-a ridicat s-au  sărutat de trei ori.

– Îți  doresc sănătate și tot binele din lume, ne auzim când ne vedem.

A ieșit repede. Florentin a rămas năucit, cu gândul în trecut și cu fizicul în prezent. Va mai trece o vreme până când întâmplările din acea perioadă se vor ascunde iarăși în mintea și în sufletul său. A fost o perioadă pe care ar fi vrut s-o șteargă din viața lui, dar și să revadă oamenii  si locurile care au făcut parte din drumul vieții lui, să vadă transformările. Viața are înfățișări ciudate, nu știi  ce este mai bine decât la final, care, însă, nu contează, important este drumul vieții…

A ieșit și el din local, a pornit mașina și a lăsat în urmă orașul. A trecut din nou calea ferată,  a intrat  pe șoseaua europeană, în dreapta a văzut cimitirul.

      Te naști, te zbați, te lupți, poate mai și trăiești, tot aici ajungi… cugetă el. Ce rămâne după noi?

A plecat mai departe spre Belgrad.

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

ANUNȚ

Posted by Anastasia pe aprilie 23, 2018

Marți, 24 aprilie, 2018, ora 19,oo,

CENACLUL ,,PAVEL DAN vă invită la o nouă seară de lectură.

Vor citi: Mihaela Farcaș – poezie și Valentin Moisi – proză

Vă așteptăm cu drag!

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe aprilie 23, 2018

Super lansare de carte la Bookfest, a VII-a ediție, Timișoara, 2018 – Un om care scrie, adică… Mircea Cărtărescu

Super lansare de carte la Bookfest, a VII-a ediție, Timișoara, 2018 - Un om care scrie adică ...Mircea Cărtărescu.jpg

Posted in jurnal | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: