Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Archive for the ‘jurnal’ Category

Posted by mineni pe Iunie 19, 2017

 

 

ANUNȚ IMPOTRANT

Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara vă invită să participați la cea de-a XX-a ediţie a Concursului Național Literar Studenţesc ,,Pavel Dan”, (an universitar 2016/2017).

Concursul se va desfăşura pe două secţiunipoezie şi proză. Lucrările (maxim 7 pagini – poezie, 10 pagini – proză, în 3 exemplare, Times New Roman, 12) vor fi trimise într-un plic pe care va fi trecut, în locul numelui, un motto. Acelaşi motto se va regăsi şi pe un plic mai mic care va conţine datele participantului (nume, prenume, data şi locul naşterii, domiciliul, liceul/facultatea, adresa completă, adresa de e-mail şi numărul de telefon). Textele pentru concurs şi datele de contact ale concurenţilor vor fi trimise, în acelaşi plic, şi în format electronic, într-un CD. Grupajul de poeme şi plicul mai mic se introduc în plicul mare şi se trimit la adresa: Casa de Cultură a Studenţilor Timişoara, Bvd. Regele Carol I, nr.9, cod 300180, Timişoara, cu menţiunea ,,Pentru Concursul ,,Pavel Dan”.

Data limită de primire a textelor s-a modificat/s-a prelungit până la 12. 07. 2017. Concursul se adresează elevilor, studenţilor și masteranzilor (nedebutaţi în volum).

Juriul, format din scriitori timişoreni consacraţi, va anunţa rezultatele Concursului până la data de 31 iulie a. c.

Autorii premiaţi vor beneficia, în cadrul unei festivități ce va fi organizată de Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara, de premii în cărți și de publicarea textelor într-o plachetă,  pe site-ul insituției și pe blogul Cenaclului.

Vă dorim succes!

Contact: cenaclulpaveldan@gmail.com; Nr. de telefon: 0256/496711

 

Timișoara,  16. 06. 2017                                              CCST – Cenaclul ,,Pavel Dan”,

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by mineni pe Iunie 19, 2017

Vă invităm să citiți  în revista ORIZONT nr. 6/2016, pag. 26

                                                                                                   

                                                                            

                                                                                                                       

          HARFA DE IARBĂ

 

 

 

 

     TREI POETE DE LA

CENACLUL „PAVEL DAN”

 

ROXANA DIACONESCU

MARIANA GUNȚĂ

ANASTASIA COSTE

 

http://www.revistaorizont.ro/arhiva/iunie2017.pdf

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by mineni pe Iunie 19, 2017

 

O proză de Ciprian Baciu

 

 

Joker metalic, galvanizat

 

M-am trezit devreme, cu toate că era sâmbătă, voiam să ajung cât mai repede la Auchan, au deschis un reciclator acum câteva săptămâni și trebuia să mă scap de toate sticlele, borcanele, vodcile goale Wyborowa, dozele de Staropramen înghesuite cu greu într-o plasă textilă.

Am luat-o pe jos, ploua mărunt, n-am avut nervi să mă sincronizez cu expresul, am preferat să mă lupt cu noroaiele de pe marginea străzii. Aparatul era deschis, ultima oară îl opriseră din pricina gerului, să nu înghețe benzile, așa mi-a spus băiatul responsabil cu funcționarea acestuia:

-Oricum, suntem nevoiți să reciclăm, să mai scăpăm de gunoaie, altfel vin ăștia și fac lângă CET un incinerator și ăla costă câteva zeci de milioane de euro și o să aducă deșeuri din toată țara să le ardă, să își recupereze investiția și numai de asta n-avem acum nevoie, îi zisesem băiatului de-acolo, care mă asculta nedumerit.

Sticlele de Wyborova, 1 ban bucata, dozele 3 bani, pet-urile de Cola 5 bani, unele borcane nu mi-au fost acceptate, în schimb mi-au fost preluate toate sticlele de bulion: la final, plasa mea de gunoaie valorase 1 leu și 45 de bani. Am intrat în Auchan, am cumpărat o floare, Haworthia, o să caut acasă cum se îngrijește, seamănă cu aloele pe care le-am înmulțit când stăteam într-o mansardă pe Rebreanu și aveam un coridor luminos, comun cu alți locatari. Plecasem de-acolo pe nepregătite, nevoit să las florile, amenajasem pe o masă un petic de verdeață, aveam aproape douăzeci de plante de apartament, îmi luminau ziua.

Am prezentat la casierie voucher-ul în valoare de 1 leu și 45 de bani, Haworthia costa 10 lei, am achitat diferența, am rugat casiera să-mi dea și-o pungă, nu m-am îndurat să cumpăr nimic altceva, deși îmi sticleau ochii după o tabletă de ciocolată cu mentă, voiam să schimb gunoaiele într-o floare, s-o aduc acasă, s-o îngrijesc, poate o să răsară și alte fire, cum am pățit cu aloele.

Am luat-o înapoi către oraș, Auchan-ul din Șagului e pe platforma industrială, am mers iarăși pe jos, expresul meu leneș circulă sâmbăta din oră în oră, era prea rece afară ca să-l aștept. Pe drum am pus deoparte, în locuri doar de mine știute, o rangă și-o bieletă de tir, o să le recuperez altă dată, să le pun în balcon, alături de o ușă ruginită de camion și niște plăcuțe recuperate de lângă un stâlp de înaltă tensiune, nu cred că o să le duc vreodată la reciclat, cel mai probabil o să le așez lângă tomberoane atunci când o să plec și din apartamentul unde locuiesc acum cu chirie, cartierul e plin de rromi, o să fac o bucurie unuia, parcă văd cum o să le încarce într-un cărucior.

Am văzut odată, cum treceam pe sub podul din Șagului, lângă niște cauciucuri, patru butelii de heliu, erau pentru petreceri, de un violet amuzant, le aruncaseră acolo, sub pod se adună tot felul de reziduuri, dar aceste patru butelii goale de heliu mi s-au părut cele mai interesante de până acum. Am fost așa de ispitit să iau măcar una acasă, avea inscripționată și o adresă de internet, un site al producătorului unde, chipurile, erau instrucțiuni pentru reciclare. Am renunțat la idee, mi-a fost frică să nu fie gaz inflamabil, nu voiam să risc un incendiu. Nu le-am mai găsit a doua zi, semn că vecinii mei își făceau bine meseria.

Am primit zilele trecute de la șeful meu un Joker având fața unui schelet și pălărie de bufon, cu trei moțuri, unul verde cu puncte negre, altul alb cu roșu în carouri și cel din urmă albastru cu picățele vișinii, l-ai putea prinde la chei ca breloc sau l-ai putea folosi ca model dacă te-ar interesa vreodată să te-apuci de galvanizat tot felul de machete, cred că s-ar vinde foarte bine în Daos, la concertele Death Metall.

Te-am visat recent, te lipiseși de mine, îți simțeam genunchii lângă ai mei, picioarele, coapsele. Te-am atins ușor pe mână, am vrut să te mângăi, nu te-ai retras, nu te-ai speriat, ți-am atins aproape imperceptibil gâtul, în timp ce-mi lăsam neglijent, aparent dezinteresat, natural, mâna dreaptă să alunece pe după umerii tăi, ca o litanie a ploii, precum insomniile spaimelor închipuite, să nu te rătăcești niciodată într-o pădure de munte noaptea, iarna, când soarele nu te poate ajuta cu nimic.

Ți-aș aduna capace de plastic de la toate pet-urile din Mall, e plin de ele la food court, unii nu își duc tăvile, le vezi abandonate pe mese, sticlele de plastic valorează cel mai mult, iar partea cea mai scumpă e dopul. Unii, la corporații, adună saci întregi și le reciclează pentru fotolii rulante, ușurează viața celor care nu mai pot să meargă, să se plimbe, să alerge.

Nu mai pot să iubesc, și nici tu. O știm amândoi, o simțim, văd soarele cum strălucește iarna și nu mă mai poate ajuta la nimic. În visul acela în care te luam cu duioșie pe după umeri, îmi trimiseseși o floare uriașă învelită în folii de plastic, precum acelea ce se folosesc la expedierea pachetelor fragile, curierii știu cel mai bine. Se sufocau frunzele verzi pe sub celofan, însă trăiau, numai ele știu cum, era o plantă mare de apartament, nu Yucca, ci un soi necunoscut. Am dat foliile la o parte și am hrănit planta cu rumeguș, din acela ros de carii, e un lemn special, prima dată l-am văzut când căutam cu vărul meu larve în bușteni putreziți, să mergem apoi să pescuim cleni, era cea mai bună momeală.

Ți-aș aduna capete de păpuși stricate, ar ieși niște figurine gotice, handmade, statuete îmbătrânite înainte de vreme. Sau poate ai fi interesată de becuri arse, se caută și așa ceva, unii pictează pe ele. Am văzut un coleg de-al meu cum a făcut, cu aprobarea șefului, în hală, într-o zi stearpă de ianuarie, când nu avem prea multă activitate, o bibliotecă din doi paleți, i-a vopsit în alb, unul peste altul arată atât de bine, îți poți imagina peretele din spatele lor, a legat firele pentru două lampioane ce păreau arse, colegul meu se pricepe și la electricitate.

Nu mai pot să iubesc și nici tu, am putea fi atât de fericiți împreună, însă ce soare e ăsta care ne-orbește pe-amândoi cu strălucirea lui, însă nu încălzește niciodată? Nu pot înțelege matematica asta, datorită căreia suferim amândoi, separat. Zicea, undeva, un călugăr zen, că toate traumele din viața noastră, toată durerea, toate abuzurile, sentimentul părăsirii și al nefericirii, se pot transforma, așa cum resturile vegetale devin compost, și pot hrăni cele mai frumoase flori. Cum poți recicla trădarea, abandonul, singurătatea, dezamăgirea, înșelarea, minciuna, cuvintele calpe și zâmbetele false, privirile devoratoare, seducția de dragul seducției, jocul nebun și sterp, fără miză, al frângerii unei inimi?

Pune-i unui schelet galvanizat tichie de bufon, împachetează tristețea cronică și soarele veșnic de ianuarie în glume și povestioare pline de haz, ridică-ți armura față de oricine, apoi omoară orice sentimente pe cale să se nască, ar fi cea mai mare slăbiciune să le lași să încolțească în sufletul tău.

Și după aceea bântuie etern printr-un oraș plin de borcane, și sticle de bulion, și doze de Staropramen, și pet-uri de Cola sau Neumarkt, decapitează-le de capace și du-le la reciclat, scapă-le de incinerare, măcar atât. Și cumpără din voucherele pe care le primești flori, aloe, Yucca, zambile, crini, bulbi gata să pleznească, sau ficuși, orice alte plante de apartament.

Ia-le acasă, florile, plantele, așează-le într-un colț luminos și, cine știe, atunci când te-aștepți mai puțin, sub soarele sterp de ianuarie, toate aceste flori răsărite mecanic din plastic vor încolți, vor înmuguri, și poate o altă fantomă se va progorî ca o litanie a ploii, te va seduce și se va îndrăgosti, la rândul său, de tine.

Eu voi mai rămâne puțin să-mpletesc, precum o rucodelie împotriva firii, capete metalice de păpuși îmbătrânite înainte de vreme.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Iunie 6, 2017

Print

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Iunie 3, 2017

CENACLUL ,,PAVEL DAN” vă invită

Marți, 6 iunie, ora 19,oo, la Cuib d’Arte, la o seară de lecturi încrucișate.

Vor citi poezie și proză autorii paveldaniști: Mariana Gunță, Anastasia Coste, Lera Kelemen, Roxana Diaconescu, Steluța Bacriș, Ciprian Baciu, Florin Gherheș, Ștefan Schmoll, Marian Oprea.

Vă așteptăm cu drag!

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Iunie 3, 2017

Cronică de cenaclu

În data de 30 mai 2017, Cenaclul Pavel Dan s-a reunit la o nouă întâlnire, protagonistul serii fiind Florin Gherheș, care a citit un fragment din romanul ce urmează să fie, în scurt timp, publicat. Lui Florin i s-a alăturat Steluța Bacriș, membră nouă a cenaclului.

În urma lecturii lui Florin, Eugen Bunaru începe prin a remarca lejeritatea acestuia în a mânui dialogul, comparând fragmentul cu o secvență dintr-o scenetă de teatru. Povestirea are o amprentă viazuală, totul se petrece într-un spațiu fugitiv, confruntându-se două tipologii la intersectarea vârstelor. Se sugerează niște posibile destine, niște desene de viață, de remarcat fiind un anumit umor în dialog, un spirit ludic, ușor satiric vizavi de ,,filosofia” de bloc, de bârfa cotidiană de (pe) casa scării. E.B. observă că scriitura lui Florin vine pe baza achizițiilor sale de lectură și își exprimă speranța că va fi un „prozator de cursă lungă”, în descențență ardelenească (via I. Slavici, posibil), iar apropiatul debut editorial al lui Florin Gherheș, prin publicarea romanului său la Editura Ariergarda (coordonnată de scriitorii Daniel Vighi și Viorel Marineasa), îl consideră a fi un pas firesc și necesar, care însă îl obligă pe autor pt. viitor, în ideea confirmării vocației sale de prozator.

Lera Kelemen îl felicită pe Florin, însă aduce și propuneri de îmbunătățire a textului. Remarcând că fragmentul citit este static, puțin teatral, lipsindu-i un discurs al scriitorului, Lera propune ca personajele să fie conturate mai bine, conținutul să fie conceptualizat, iar Florin să se gândească mai bine la ceea ce vrea să transmită și să meargă mai adânc în psihicul personajelor, pentru ca cititorii să se poată regăsi.

Ciprian Baciu continuă analiza personajelor, observând că acestea au un limbaj asemănător, lipsindu-le astfel individualizarea. Recunoaște că bârfa femeilor este autentică, dar propune ca diferența dintre generații să se simtă mai tare, iar textul să fie revizuit, pentru a fi seliminate cuvintele în plus.

Ștefan Schmoll  apreciază simplitatea textului și modul lin în care curge povestea. Marian Oprea este de acord că textul este bine conturat, iar Florin stăpânește o bună tehnică a scrisului, însă îi lipsește forța, fragmentul citit nereușind să pună pe gânduri.

Mariana Gunță promite celor doi autori că le va trimite opiniile sale pe facebook

Anastasia Coste afirmă că Florin reușește să surprindă realist aspecte ale vieții de zi cu zi prin multitudinea detaliilor, însă tehnicii îi lipsește esența.

În ceea ce privește textele Steluței, acestea par a fi opusul a ceea ce Florin a citit, descriind vise ce conțin povești cu impact, însă lipsindu-le o tehnică.

E.B. spune că textele Steluței conturează momente onirice, pregătind noi povești. Lera o sfătuiește să scrie mai personal, trecând textele printr-un filtru. Ciprian este surprins de povestea viselor Steluței, propunând ca visele să fie transfigurate, iar autoarea să aibă mai mult control asupra textului. Ștefan continuă ideile enunțate anterior, spunând că se putea da visului o notă analitică și anumite simboluri, pentru un efect mai bun. Marian Oprea se leagă de aspectele mărunte, sfătuind-o pe Steluța să fie mai atentă la greșelile gramaticale și la repetiția unor cuvinte, dar afirmă că textul are forță, de aceea tehnica trebuie să fie desăvârșită. În final, Anastasia sugerează că visele ar trebui transcrise natural, fără cuvinte pompoase.

În final, cei doi autori apreciază critica celor prezenți, Florin recunoscând că miza fragmentului a fost dialogul, conturând o discuție ce generează alt episod, iar Steluța mărturisind că visele pe care le transpune în scris urmează să fie analizate din punct de vedere psihologic (ea fiind psiholog de profesie), de aceea nu a acordat atenție tehnicii în care le scrie.

A consemnat Anastasia Coste

 

Următoarea întâlnire de cenaclu va avea loc marți, 4 iunie, ora 19,oo, la Cuib d’Arte cu lecturi încrucișate ale autorilor prezenți și cu proiecte/planuri de vacanță/de viitor.

Vă așteptăm cu drag!

 

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Mai 29, 2017

Print

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Mai 27, 2017

CENACLUL ,,PAVEL DAN” vă invită!

MARȚI, 30 mai, ora 19,oo, la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara, B-dul Carol I, nr. 9, va citi proză – fragmente dintr-un roman în curs de editare – Florin Gherheș, student anul III, Facultatea de Litere a Universității de Vest din Timișoara.
Moderator: Eugen Bunaru
Vă așteptăm, cu drag, să luați parte la seara de lectură!

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Mai 27, 2017

fd9f3237-f17f-4b5f-8c3a-2cd50df01285

SCRIPTA VOLANT

O premieră în România: „Scripta volant”- festival internațional de zmeie, literatură, muzică şi arte plastice, Timişoara, 1-2 iunie 2017, la Universitatea de Științe Agricole, Calea Aradului Timișoara.
 
Cerul Timişoarei va fi pictat de profesionişti în arta mânuirii zmeielor din Germania, Austria, Turcia şi Ungaria.
„Scripta volant” propune două zile de antrenament cultural prin ateliere de literatură, pictură, sculptură, design şi muzică.
 
Scriitorii Adina Popescu, Alexandru Potcoavă, Andrei Mocuța, Lia Faur şi Şerban Axinte vor conduce atelierele de lectură şi scriere creativă.
 
 
Evenimentul inedit al festivalului va avea loc vineri, 2 iunie, când la sol şi în aer se va lansa volumul care a dat numele festivalului: Scripta volant – O enciclopedie a zmeielor, de Şerban Foarță.
Alături de zmeiele “forțești”, pe cerul viselor se vor înălța și Himerele valahe ale poetului Aurel Șorobetea, sub forma zmeului-poezie…” 
Cartea-zmeu şi zmeul-carte definesc, de altfel, conceptul de la care a pornit acest festival.
 
 
Asociația cultural-educațională Melopolis organizează atelierele muzicale interactive pentru copii. 
 
De ziua copilului, la Timişoara va fi lansat cel mai nou număr al revistei Fabulafia.
 
Pentru nonconformişti, Alina Cioară, artist vizual, lansează o provocare la un atelier dada de picto-poezie. 
 
Portretista Lorena Garoiu şi sculptorul Bogdan Nueleanu vor antrena participanții la festival în arta portretisticii şi a modelajului.
Acestora li se vor alătura studenții anului II, Secția Grafică de la Facultatea de Arte a Universității de Vest, coordonați de prof. univ. dr. Adriana Lucaciu şi lect. univ. dr. Dan Apostu-Teodorescu.
 
Seara de 1 iunie se va încheia cu un spectacol de foc şi apă al Companiei de teatru Phantasia Timişoara în colaborare cu Ort-Iki Babszinhaz Debrecen, regia Dio Zoltan şi Eva Labadi.
 
În cele două zile de festival între orele 16:00 şi 22:00 vor concerta trupele: The Axis, The Case, New Quartet, Grave for sale, Bacso Kristof Triad, Funky Hats, The Wizards, Peregrinii, Big Time Band, Vest Phoenix Cover, Fanfara Big Band Timişoara şi Quartetul de coarde al Colegiului Național de Artă Ion Vidu.
 
Pentru două zile, împreună, putem transforma Timişoara în Zmeişoara.
 
Organizatori: Fundația Interart Triade, Asociația pentru Managementul Artelor
 
Parteneri: Universitatea de Vest Timişoara, Universitatea de Ştiințe Agricole si Medicină Veterinară a Banatului, Consiliul Județean Timiş, Casa de Cultură a Municipiului Timişoara, Primăria Timişoara.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Mai 27, 2017

CONSEMNARE Marți, 23 mai, ora 19,oo – seară cenaclieră. Au debutat, în cenaclu, CIPRIAN BACIU, cu o lectură de proză SF și 2-ă poezii, secondat de STELUȚA BACRIȘ cu scurte însemnări și fragmente de jurnal. Au participat la discuții: Eugen Bunaru, Anastasia Coste, Marian Oprea, Mariana Gunță, Petru Bilea, Lavian Hristea și Steluța Bacriș. Cantitativ, accentul discuțiilor a căzut pe textele prezentate de Ciprian Baciu, lectura sa oferind un material mai bogat pentru comentarii. Ultimul cuvânt, vizavi de textele citite, l-au avut cei doi autori, care și-au exprimat propriile opinii și intenții (auctoriale), considerând, totodată, utile, pt. evoluția lor, atât aprecierile, cât și sugestiile celor care le-au comentat textele.

 

Forum studențesc

Posted in jurnal | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: