Şedinţă 12.05.2011- Aleksandar Stoicovici (proză) şi Marius Aldea (poezie)

Eugen Bunaru: ,,Aleksandar are aptitudini şi pentru proză, iar tema locurilor şi a memoriei este interesantă. Doamna Margareta este un personaj fabulos, purtător de poveste. În această proză sunt, totuşi, unele puncte vulnerabile, unele tatonări: dialogul este fragil, are, deseori, un ton demonstrativ, neconvigător. Lipseşte jocul real-ireal, la care s-ar fi pretat un astfel de text. În schimb, este reuşit poemul din partea a treia. Dar substratul oniric şi atmosfera ,,şvăbească”, de cartier timişorean, ar fi trebuit mai mult exploatate. În partea a patra există mai mult nerv, există premisele unei proze bune.
Marius Aldea este un poet în forţă, iar grupajul din această seară o demonstrează. Poemele sunt pigmentate cu un iz arhaic, fac trimitere la o arhaitate de tip rural, ceea ce e un act de curaj poetic, pentru că toposul rural este, de regulă, evitat de scriitorii tineri. Ne poate aminti, înt-un fel, de La lileci a lui Marin Sorescu. Tataia, Poem pentru maica, Căputele, sunt poeme reuşite, poeme cu forţă expresivă. Există o ingeniozitate a scenariilor, un mic story, lirismul, cu unele excepţii, este autentic şi există o bogată fantezie lexicală. Substratul parodic domină mai toate textele, există o vervă continuă, dar se riscă, uneori, prin cădere în poantă şi în discurs poetic lejer. Poezia lui are priză la o experienţă existenţială directă, nelipsind, în majoritatea poemelor, un substrat metafizic. Felicitări amândurora!’’
Ioana Duţă: ,,La Aleksandar, sunt foarte autentice obsesiile şi tema. Dar sunt dialoguri forţate, care mai trebuie lucrate. Este foarte reuşit motivul bancnotei. Iar poezia lui Marius mi-a plăcut.’’
Octavia Sandu: ,,La Aleksandar frazele curg monoton, tehnica trebuie schimbată. Punctele forte ale textului sunt nucleele suprarealismului. Plurisemantismul umbrei mi se pare puţin artificial. Este interesant personajul, se simte mâna unui scriitor de gen masculin.
La poezia lui Marius lipseşte lirismul din unele poeme. Poem pentru maica mi se pare reuşit prin lumea lui arhaică şi mitologică.’’
Bogdan Cazacu: ,,La Marius Aldea, sentimentul poetului este un puncte forte. Există un paradox prin tandreţe şi brutalitate în acelaşi timp, iar stilul este modern prin sceptitism şi sarcasm.
La proza lui Aleksandar, forţa şi atitdinea trebuie menţinute. Multitudinea de imagini este un punct slab al textului, dar sunt şi detalii care au avut priză pentru că au recurenţă. Proza este dinamică, are un bombardament de elemente, magia simţindu-se în fiecare dintre ele.’’
Eliana Popeţi: ,,Este bună sursa de inspiraţie a lui Aleksandar, însă foloseşte elemente uzitate cum sunt mirosul şi umbra. Nu mi-a plăcut poemul inclus în proză şi as fi dorit mai multă acţiune.
În schimb, este foarte bine realizată poezia lui Marius Aldea. Se remarcă filonul popular în grupajul citit astăzi, mai ales în poemul Tataia.’’
Marian Oprea: ,,La Marius Aldea nu funcţionează uneori poeticul datorită explicitării. În acest grupaj trăieşte poezia mai intens şi există vână. Azi noapte ai respirat nu este un poem monoton, ci e chiar reuşit. În privinţa lui Aleksandar, proza mai trebuie lucrată.’’
Remus Lazăr: ,,Psihologia personajului Marga este foarte interesantă. Proza este bine scrisă, dar unele lucruri mai pot fi exploatate.’’
Florin Donţu: ,,Despre proza lui Aleksandar pot spune că unele construcţii sunt bune şi că se resimte experienţa. Despre poazia lui Marius, cred că aici se vede o altă faţă de poet, aceea sentimentală.’’
Alexandru Colţan: ,,Există la Aleksandar un fond foarte bun: proza curge, are un anumit magnetism. Sunt însă nişte motive care ar trebui explatate mai mult. Este foarte interesant jocul dintre memorie şi singurătate, iar elementul pământului este foarte reuşit, cum şi încărcătura metafizică este foarte incitantă.’’
În poemul Femia mea al lui Marius motivul părului apare foarte bine conturat iar textul este foarte reuşit. Este o încercare ambiţioasă de a salva ceva frumos. Sunt definiri interesante ale erotismului în legătură cu moartea.’’
Aleksandar Stoicovici: ,,Marius Aldea are două stiluri: unul către toposul rural şi unul către erotism. Tataia mi se pare un poem reuşit.’’
Marius Aldea: ,,Vă mulţumesc pentru discuţii şi voi ţine cont de sfaturile primite!’’
Apoi, am hotărât că ne vedem joi, 19.05., la ora 19.00!

Eliana Popeţi

Joi, 12 mai, ora 19:00, vor citi Marius Aldea şi Aleksandar Stoicovici. Vă aşteptăm!

Ne vedem joi, 28.04.2011, ora 19.00, la CS!

Şedinţa din 14.04.2011-Mihai Florin Donţu – poezie

Eugen Bunaru: ,,Poezia lui Florin înregistrează o tematică gravă, fiind o poezie reflexivă, cu o retorică discursivă. Există câteva elemente care pun în evidenţă o problemă de găsire a limbajului: termeni grei, discurs bombastic, o tentă filosofică.

Florin se află la o anumită vârstă poetică, uşor romantică, ce poate uneori să nu convingă din punct de vedere poetic: folosirea rimelor dau o tentă ludică, vâsta poetică este una a începutului. ,,Iarba stelelor’’, ,,pubela neantului’’ nu sunt cele mai fericite combinaţii. Poemul Aventură are un anumit discurs poetic care se eliberează mai mult, comparativ cu celelalte, fiind mai degajat, mai percutant. În schimb, am întâlnit imagini clişeistice şi o forţare a discursivităţii.

În cazul poemului Papatărie, începutul este foarte bun, apoi se trece într-un aspect didactic. Trebuie îmbunătăţită căutarea tonului şi eliberarea cuvintelor greoaie. Peziei îi trebuie un suspans, începutul trebuie continuat într-o manieră optimistă.’’

Beatrice Serediuc: ,,Florin operează cu foarte multe concepte abstracte, metafore şi clişee. Mi-a plăcut ,,versetele cu cod de bare’’ şi ,,chiuveta uitării’’. Cred că trebuie să exerseze pe detalii.’’

Aleksandar Stoicovici: ,,Mai este mult de muncă. E riscant să operezi cu concepte gen ,,timp’’, ,,moarte’, iar titlurile sunt slabe. Se observă aglomerarea de epitete, punctele de suspense sunt folosite în exces, rimele riscă o rupere a textului.

Poemul Aventură este unul mai reuşit, dar mai poate fi ţesălat. Mult de muncă, dar sunt şi câtva imagini reuşite.’’

Ioana Duţă: ,,Deranjante sunt şi genitivele prea numeroase şio consecutive. ,,Picătura de sânge e ok’’. ‘’

Alexandru Colţan: ,,O viziune adolescentină a poeziei. Atenţie la tehnică! Există sensiblilitate, dar problema este de limbaj şi tehnică.’’

Marian Oprea: ,,În poemul Papatărie imaginile sunt foarte bune, găsim un fond bun. Restul poemelor trebuie lucrate.

Tibetul cerului este o poezie religioasă. În alte poeme lipsesc originalitatea şi credibilitatea. ‘’

Eliana Popeţi: ,,Fondul şi tematica poeziei lui Florin sunt sunt din recuzita tradiţională, de exemplu, inversarea topicii. Cu toate acestea, talentul există. ‘’

Mihai Florin Donţu: Ne mulţumeşte şi îşi conştientizează lipsurile, poate datorate probabil lecturilor sale, care s-au limitat  la poezia clasică.        

                                                                                        Eliana Popeţi  

 

Şedinţă 24 martie 2011-Au citit Ioana Duţă (poezie) şi Remus Lazăr (proză)

După ce i-am ascultat pe cei doi autori ai serii, Eugen Bunaru a început seria de comentarii care până la urmă au dat naştere unor discuţii foarte interesante:

    Eugen Bunaru:

      ,,Remus Lazăr este o surpriză plăcută. Un aspect bun ţine de sinaxa textului, fraza fiind foarte strânsă. Foloseşti în general propoziţiile scurte care îl prind pe cititor. Nu te complici cu fraze aluvionare.  Proza are nerv, scriitura e destul de atent controlată şi se imprimă o anumită viteză textului. Tema, subiectul mă trimit la Cervantes, unde Don Quijote este o victimă a lecturilor (romanelor cavalereşti). Aici, sigur respectând proporţiile, există o tendinţă asemănătoare, în alt registru şi în alt timp.  E vorba despre un tânăr care trăieşte într-un plan oniric. E un joc între real şi fabulos. Personajele din altă civilizaţie pot să îţi deschidă apetitul pentru un roman cu multă tensiune. Dar tocmai aici există şi un risc, pentru că s-a scris multă literatură de acest gen, încadrabilă în genul S.F. Iar tu trebuie să ieşi din şablon. E interesantă fascinaţia pentru lumea de dincolo de ocean.

     Faza în care te afli arată că mai este de lucru. Până la urmă, îi lipseşte prozei o                                                                                                                                                           tensiune reală, lucrurile rămânând la un  nivel destul de previzibil. Fiind vorba de un personaj (un adolescent) care este înzestrat cu puteri paranormale, mi se pare că nu ridici îndeajuns miza. Poate celelalte capitole contrazic părerea mea! Parcă o temă de genul acesta, cere mai multă tensiune. Totul pare previzibil, iar multe lucruri rămân neexploatate. Cu toate astea, ai o bună fluenţă, o bună priză la dialog, cred că ştii să atragi cititorul. Eşti genul de autor care se gândeşte să îşi câştige cititorul, dacă textul nu e foarte complicat. E un pariu pe care poţi să îl câştigi.

     La poezie, când vorbesc despre Ioana Duţă, am pretenţii.  Este unul dintre poeţii de cursă lungă ai cenaclului şi s-a văzut asta până acum. Constat, din nou, că e o poetă cu talent, dar aici, în grupajul citit, sunt nişte lucruri care ţin de o anumită fază, în care lucrurile par să stagneze. Există două aspecte care se bat cap în cap. Pe de o parte, ea îşi construieşte un microunivers care poartă deja ,,marca” Ioana Duţă – grupajul acesta fiind legat de poemele anterioare -, ceea ce e foarte bine,  dar, pe de altă parte, se resimte, în unele poeme de acum, o anumită tonalitate enunţiativă, descriptivă. Poemele rămân la un discurs poetic bine însuşit, ai microuniversul tău, dar te ,,pierzi”, uneori, într-o tonalitate, uzitată, oarecum comună, ,,douămiistă”. Există o bună stăpânire a scriituri, dar poezia nu am simţit-o, în unele texte,  la o tensiune convingătoare. Iar în textele în care vrei să pari ,,rea’’, e o ,,răutate” uşor mimată. Pe undeva, simt că nu ţi-ai depăşit poemele citite anterior în cenaclu. Poemele cu România le simt într-o trenă ce duce, parcă, spre Marius Ianuş.

Sunt, în acelaşi timp, poeme care a şi un vag aer depresiv. E ciudată această încercare de a da textului agresivitate şi, pe de ală parte, un fel de întoarcere în zona copilăriei. Cred că este bun acest mixaj, e de efect. Până la urmă, în text trebuie să fii tu însuţi. Aici mi se pare a fi un oarecare risc: al unei recuzite la modă. Chiar dacă este firesc sa aparţii unei generaţii, e importantă amprenta individuală. Poetul din cenaclu, care cred că este acum într-o bună fază a  modelării unei amprente poetice proprii, este Aleksandar Stoicovici. El se află, de altfel, în pragul debutului editorial.’’

Marian Oprea: ,,Am citit-o pe Ioana în antologie şi textele acelea sunt mult mai grele.  În schimb, ea astăzi ştie cum se scrie, dar poezia ei nu mai este trăită, deci, nici plauzibilă. ,,Genitalele feminine’’ mi se pare spus ca o poantă, iar poezia nu este o poantă. Starea ei de lejeritate e amendabilă. Ea ratează un poem întreg, pentru că nu îşi dă seama unde a greşit. Totuşi, mi se pare benefic faptul că are umor.

Despre proză, poate că proza S.F. se scrie mai uşor. Dar cred că proza de bună calitate este ceva mai mult. Proza ta e scrisă destul de bine, dar ne-ai citit prea puţin, ca să ne putem face o impresie mai clară .’’

Aleksandar Stoicovici: ,,Exact ce au spus Eugen Bunaru şi Marian Oprea, eu întorc pe dos. Din ciclul de poeme al Ioanei, în afară de Ieri m-am făcut gropar şi poemul cu alienarea pe care l-aş opri la voi fuma o ţigară, n-aş schimba nimic. La ea, se combină foarte bine candoarea şi ludicul cu agresivitatea. De la o lectură la alta, am observat că ştie să-şi dozeze imaginile. Îmi plac foarte mult titlurile.

La proză, îmi place faptul că e bine scrisă. Dar la o proză de genul acesta, poţi să cazi foarte uşor în clişeu. Dacă aş reproşa ceva, am o problemă cu numele. De ce trebuie plasată acţiunea în America? Îmi pare rău că a citit doar trei pagini, ar fi putut aduce mai mult.’’

Alexandru Colţan: ,,Îl felicit pe Remus pentru forţa pe care o are. Textul e fluent, curge, este chiar o plăcere a naraţiunii. În schimb, sunt câteva chestiuni de tehnică, asupra cărora trebuie revenit. În privinţa personajelor, există un schematism al lor. Sunt nişte scăpări la sintaxă şi frazare. Atenţie la verbe! Foarte bine că merge şi pe personaje şi pe dialog.

În privinţa poeziei, Ioana a adus un ciclu mai slăbuţ de această dată. Pe prima pagină, eu cu mama şi apa sfinţită îmi aminteşte de Moni Stănilă. Apoi, tot aici, Eu cu Socrate. N-aş lua la mişto chiar aşa…. Unele imagini sunt irelevante. Dar unele sunt foarte bine realizate iar titlurile îmi plac. Sunt ca o trompetă veche e dur. Sunt versuri în care te recunosc, dar ideea este să continui filonul tău, să nu te laşi furată… Sensibilitatea ta îi poate oferi poeziei forţă. Poate ar trebui căutată altă compoziţie, unele reţete nu merg.’’

Duzescu Adelina: ,,Am remarcat în poeziile cu România conceptul de singurătate. În toate am remarcat un ton flegmatic, iar tensiunea e liniară.’’

Mihai Florin Donţu: ,,E greşit să spui la poezie ce ai încercat să transmiţi ca poet. Referitor la  acest grupaj, nu pot să mă exprim, pentru că nu am mai citit acest gen de poezie.

La proză, cred că e ceva care te reţine. Trebuie să ai curaj să exprimi ceea ce visezi. Dacă vei continua pe această liniaritate, cred că va ieşi ceva inedit.  Personal, nu aş traduce, mai bine ai scrie direct în engleză.’’

Octavia Sandu: ,,Îl felicit pe Remus, consider, totuşi, că e foarte greu să scrii literatură SF., având în vedere industria cinematografică. Trebuie să fii foarte atent la originalitate. Am găsit asemănări cu Harry Potter: personajul nu are părinţi, sparge becul, etc. Dar ai talent. Iţi iese bine dialogul, dar timpurile verbale le foloseşti incorect şi ai unele exprimări care trebuie evitate ca: brusc, deodată, etc.

Cu toată subiectivitatea de care m-aţi putea acuza, mi-a plăcut foarte mult poezia Ioanei. Mi s-a părut că se regăseşte universul ei: jocul ei cu părul, cu buclele. Poezia Doar o trompetă îmi mai poate întinde părul mi s-a părut foarte bună. Ea adună nişte lucruri, ca mai apoi să se detaşeze de ele. Câteodată, sunt de acord că agresivitatea este doar mimată, dar, în celelalte poezii, ea este un mecanism de apărare, prin agresivitate ajunge la universul ei.’’

Marius Aldea: ,,Îţi citesc pe chelie harta româniei mari e clar o poezie pentru tatăl poetei şi cred că este textul cel mai poetic. Nu prea i s-a acordat atenţie poemului, sunt imagini foarte frumoase, iar finalul este foarte bine controlat. Versurile astea ar putea fi continuate în şir. Poemul cu trompeta nu mi-a plăcut în întregime, cred că el începe de la versul sunt o trompetă înfundată. Rănile umplute cu pâine, o imagine foarte frumoasă! Mi-a mai plăcut în martie se frământă făina. Nu prea mi-a plăcut treaba cu groparul, dar încheie bine. Eu spun că nu e o seară pierdută pentru Ioana, are două poeme bune. Felicitările mele! Şi în acelaşi timp, invidia mea!’’

Remus Lazăr: ,,Mi se pare că întâlnirea a decurs foarte bine, iar comentariile despre proza mea sunt foarte constructive. Povestea şi personajele mele sunt originale. Lumea seamănă cu cea din Harry Potter, dar nu e ea.’’

Ioana Duţă: ,,Voi lua în considerare toate atenţionările voastre. O să-mi caut partea clişeistică din poezie.’’

Şi după aşa o şedinţă, gata! Pe data viitoare!

                                                               Eliana Popeţi

Joi, 24 martie, ora 19.00, vor citi Ioana Duţă (poezie) şi Remus Lazăr (proză). Vă aşteptăm!

10 martie 2011 – Dana Ionescu

După lectura Danei, încep discuţiile:

Eugen Bunaru: ,,Prima mea impresie este o surpriză plăcută. Nu ştiu dacă ai mai scris sau ai publicat. Cred că nu greşesc dacă spun că există în proză nişte promisiuni, nişte elemente care mie îmi dau sentimentul că dacă vei persevera, vei evolua. Chiar dacă este vorba de un fragment, proza poate fi independentă. Sigur că ea poate fi în acelaşi timp şi un capitol sau să deschidă alte perspective. Există aici elemente care confirmă un exerciţiu al scrisului şi lecturii, nu există stângăcii stridente în text.

În primul rând, mi se par interesantă tema. Este o proză care abordează un subiect pe care eu nu l-am prea întâlnit în prozele scurte. Mi se pare interesant şi curajul de a aborda o astfel de temă, pentru că se poate cădea uşor în facil sau spectaculos ieftin. Dar meritul tău e faptul că ai un anumit ochi cu care te opreşti asupra unor detalii. De  natură fiziologică, iar momentul acesta intim capătă nişte dimensiuni care transcend momentul în sine şi toată povestea capătă o altă dimensiune. Tu îţi opreşti obiectivul asupra detaliilor, asupra acestei stări fiziologice pe care o descrii în detaliu. Nu este vorba de ceva vulgar în sine, i accentul cade pe acest moment al unei fete. Obiectivul focalizează aceste detalii, toate acestea transcriu şi o stare lăuntrică, nu numai fiziologică.Acest tip de proză poate să reuşească, dar şi să eşueze. Dar aici probabil capătă alte conotaţii.’’

Intervine Aleksandar Stoicovici:

,,Nu cred că accentul cad pe starea fiziologică, ci cred că are un strat filozofic.’’

Eugen Bunaru: ,,Ea nu mizează pe nişte teribilisme, dar am spus că o astfel de temă eşuează dacă nu este stăpânită de mijloace de efect. În schimb, la nivel de scriitură, sunt nişte discordanţe de logică: ,,Mâinile ei, ca un infractor…’’. Folosirea comparaţiei te ajută uneori, dar uneori mai sunt şi forţări, iar comparaţiile sunt mai şchioape: ,,Îşi descoperi faţa în centrul ovalului, ca un portret baroc, schimonosit de teroare.’’ Eu nu cred că această comparaţie este acoperită logic. Apoi, nu am înţeles exact partea cu ,,scrijeliturile’’. E şi partea pe care am simţit-o cea mai interesantă şi bine lucrată. Trebuie să di o tensiune mult mai mare pentru ca proza să nu dea senzaţia de minor. În ciuda faptului că nu este un ir epic, textul are tensiune. Putând fi vorba şi de o proză cu o tentă filozofică, mi se pare cam greu acest cuvânt. Cred ă este şi marea catastrofă din manualele de română. Dar marea poezie nu vine din faptul că tu ai o idee filozofică. Dacă nu este substanţă poetică, degeaba este filozofie. Eu nu prea simit aici că ar fi vorba de aşa ceva. Mai degrabă, aş apropia proza ta cu proza de început a Hortensiei Papadat Bengescu. Ea are în prozele de tinereţe o priză la roza psihologică feminină. Părerea mea e că dacă te iei în serios, va trebui să mergi şi pe alte teme. Eu am convingerea că acum este nevoie de o permanentă reîntoarcere la epic, la întâmplare. Prozele de această factură se scrie la o vârstă mai tânără, răspunzând cuva unei nevoi de confesiune. Ele au şi o poezie. Şi aici se vede lipsa de experienţă. Şi eu cred că vine momentul când proza spune că trebuie să treacă a întâmplare. Eu cred că dacă vei scrie şi vei depăşi această fază, vei ajunge la proza în care lucrurile au  trepidaţie epică. Alt truc al tău este faptul că proza ţine de o anumită inteligenţă, faptul că foloseşti acest joc al dublului. Dialogul dintre Sandală şi Mini-Sanda, e un joc subtil şi de efect. Dar, fii atentă la unele neglijenţe de scriitură sau de logică! În general, m-au plăcut şi informaţiile concrete, care au trimitere a lumea contemporană. Mai subliniez încă o dată gradaţia, felul în care se ajunge la un paroxism, care face ca personajul să fie ţinut într-o stare de inconştienţă, de dedublare.’’

Marian Oprea: ,,Mi-a plăcut proza pentru că e bine scrisă, are forţă, povestea e plauzibilă. Accentul se pune pe dublul fetei, e ca o dublă poveste, are un erotism rafinat. Dacă se ia în serios, va fi o prozatoare foarte bună.’’

Aleksandar Stoicovici: ,,Şi eu cred că e vorba de o proză foarte bună, îmi ine greu să cred că Dana e o novice, chiar dacă mai sunt nişte stângăcii. Cred că e vorba de o dedublare şi de o ucidere a sinelui. Din punctul meu de vedere, majoritatea comparaţiilor merg bine. Mi-a plăcut ,,Îşi descoperă faţa ca un monument baroc’’. Mi-a plăcut comparaţia cu Hopa Mitică. Observaţia fundamentală e că aş găsi o altă formulare pentru Mini-Sanda. Personajul e prea important aici. În schimb, nu-ţi ies personificările. Spre final, ai tendinţa să lungeşti unele propoziţii. Cu toate acestea, pot să spun că neglijenţele nu strică proza.’’

Ioana Duţă: ,,Mi s-a părut o proză surprinzătoare. La început, a crezut că este despre vampiri. M-au deranjat comparaţiile, care, deşi reuşite, vin una după alta. Dar tot ele m-au adus în lumea reală, în urban.’’

Lazăr Remus: ,,Am subliniat ,,translucidă ca albuşul’’ şi ,,gresia rece’’. Deşi fragmentul e dintr-o proză mai mare, se simte că ar fi un fragment izolat şi publicat într-o revistă.’’

Alexandru Colţan: ,,E o proză interesantă, se vede că Dana are talent, merge pe linia feminină. M-au deranjat repetiţiile cuvântului ,,oglindă’’ şi ,,albuşul de ou crud.’’ Sunt şi imagini interesante. Chestia cu scrijeliturile apare de foarte multe ori. Cred că proza merită revăzută şi continuată.’’

Dana Ionescu: ,,Eu am o problemă de disciplină. Nu-mi place să mă întorc la text, să mă detaşez de el, ă inserez cuvinte, să tai. Personajul meu are o fobie de şobolani şi de aceea se aud multe scrijelituri. Iniţial, am scris o altă bucată, care nu e din perspectiva personajului.’’

                                                                                                        Eliana Popeţi

Joi, 10 martie, 2011, ora 19:00, va citi proză Dana Ionescu. Ne vedem la CS!

Camuflaj la Pavel Dan: Daniela Raţiu – 24.02.2011-03-03

După ce prozatoarea citeşte un fragment din romanul la care lucrează, Eugen Bunaru iniţiază discuţia:

Eugen Bunaru: ,,Se înţelege că este vorba de acest tânăr, pe nume Toni. Simt că e un apanaj în proz, ai un har al portretelor. Foarte pregnant se reliefează portretul acestui  tânăr, Toni. E interesant că îl filmezi şi prin ochii celorlalţi şi e ciudată tema obsesiei scrisului dusă până la alienare. Nici nu-ţi dai seama dacă Toni e victima scrisului, sau a halucinaţiilor pe care le are. Foarte bine se conturează fenomenul dedublării la pagina 8, unde el se priveşte în oglindă. Este o temă care te poate frisona ca cititor. Până la urmă, culmea este că simţi că ordinea lucrurilor este de fapt un haos în mintea acestui personaj. Şi aici este meritul prozatoarei, care are ştiinţa efectelor, care surprinde percepţia personajului asupra universului exterior.  Toate detaliile pun un accent în plus la conturarea lui Toni ca personaj ciudat.

Există şi  anumită poezie în felul în care pui aparatul de filmat pe decor. La tine decorul devine personaj: lumina, porumbeii, mi-au amintit de personajul nostru, tanti Bibi. La fel, senzorialitatea detaliilor rezonează cu percepţia personajelor. Amănuntele capătă o conotaţie senzuală.

În pirma parte mi s-au părut nişte neglijenţe la scriitură. Câteva repetiţii la pagina 5. Tot aici, o exprimare greoaie. În schimb, nu este o proză uşoară pentru cititor, în sensul că nu este o accelerare la nivel epic, însă totuşi, realizezi această accelerare a ritmului, prin fracturarea sintaxei, de exemplu la pagina 7. Tot textul mi se pare curins de o anumită poezie.’’

 Alexandru Colţan: ,,Proza mi s-a părut foarte bine scrisă la nivel de tehnică. Ca şi tematică, ţinteşte spre psihanaliză, spre personaj. Mi s-a părut foarte interesantă descrierea interioarelor, cu lumină şi oglinzi. Chiar dacă Toni joacă rolul personajului central, cred că cea care deţine acest statut este femeia. Am înţeles că vei continua proza şi vor  apărea mai multe elemente, pentru că este un pic aglomerată. Probabil în asta constă şi tensiunea textului. Mi-a plăcut cum apare tema literaturii ca liant între personaje. E o înşiruire de tablouri statice, este foarte bună folosirea repetiţiilor, textul are într-adevăr şi o anumită poezie. Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit, este că descrie mai multe feluri de a zâmbi. Este o proză d forţă şi o felicit pe Daniela.’’

Ionel Ţircu: ,,Mi s-a părut interesantă subtilitatea trecerii de la un personaj la altul. La pagina 9 există o descriere care spune că ,,Puternicul sentiment de deja vu îl ţintui pe Toni în fotoliu, urmărind povestea ei de parc era adresată lui. Sentimentul că a mai întâlnit-o, că o cunoaşte, că a avut de a face cu ea.’’ Mi se pare previzibilă ideea sentimentului de ,,deja vu’’. În rest, sunt impresionat. Aş fi curios să citesc şi din forum.’’

Octavia Sandu: ,,Pentru ceea ce îşi propune autoarea, scrisul mi se pare prea controlat. Aş vrea mai multă nebunie, mai multă tensiune, mai cu seamă ă nu pune accentul pe firul epic. Textul poate deveni monoton, pasajele descriptive mi se par prea controlate, prea ca la carte.’’

Aleksandar Stoicovici: ,,Dincolo de ceea ce s-a spus, vreau să subliniez că proza e scrisă pe două straturi: pe de o parte, lucrurile dau o anumită gravitate, iar pe de altă parte, există trecerea la o lume halucinantă. Ceea ce nu mi-a plăcut este că înlănţuirea pasajelor poate să dea senzaţia de aglomerare. Poate că această înlănţuire accentuează această lume., Am notat fragmente foarte reuşite, iar poezia este sugerată în text. Aş fi curios să văd cum se continuă aceste pasaje.’’

Adela Dragomir: ,,Simt că sunt pasaje care se sufocă implicit şi sunt sufocante şi pentru cititor. Probabil Daniela a intenţionat să construiască în aşa fel textul, dar există riscul de a obosi cititorul. Ea scrie o proză psihologică şi trebuie să existe astfel de pasaje. Am remarcat la pagina 6 mici greşeli de construcţie logică.’’

Ioana Duţă: ,,La început, mi-a fost dificil să urmăresc textul, pentru că sun fraze foarte lungi. Am obseravat sintagme clişeice: ,,lumina’’, ,,transparenţa’’, ,,sânii moi’’. În schimb, mi-a plăcut ideea timpului imperceptibil. În rest, sunt de acord cu ceea ce s-a spus.’’

Daniela Raţiu: ,,Mi-am propus să construiesc această atmosferă  uşor aristocratică. Personajele vor fi puse cap-coadă, apoi se vor întâlni Rafinamentul pe care e îl caut, poate părea uşor descriptiv în 11 pagini. Nu poţi construi un personaj doar din exterior, trebuie să umbli în el. Eu schimb perspectiva: cum îl văd alţii, cum se vede el, cum se întâmplă şi în viaţă. Dacă Ton ar fi personajul principal, ar fi foarte greu de citit. El este un schizofrenic obsedat de scris, care dezvoltă  relaţie homosexuală.  Totul e un camuflaj. Fiecare personaj se camuflează, îşi construieşte în jurul său o platoşă.

Există obsesia să scrii la modă. Eu nu vreau să scriu la modă. Vreau să-mi depăşesc nivelul de la In vitro, pentru că eu, recitindu-mi cartea, văd spărturile.’’ 

Marian Oprea: ,,Am simţit o atmosferă a decadenţei, care aduce cu atmosfera lui Mateiu Caragiale. Atmosfera e luminoasă, cred că Daniela face parte din mişcarea feministă, pentru că a creat un personaj masculin care e efeminat. Nu mi-a plăcut episodul în care el udă cearşaful, iar ea vine şi îl spală.’’

Marius Aldea: ,,S-au spus toate ideile. O să vorbesc după ce citesc cartea. Vorbind strict la fragment, m-a cam obosit. Obsesia pentru detalii e cam riscantă în proză. Aşteptăm romanul.’’

Raluca Sandu: ,,Pagina 5 mi s-a părut foarte fixă, apoi mi-a plăcut poeticitatea şi oscilarea stărilor lui Toni, de la real la ireal.’’

După aşa o seară plină de viaţă, am stabilit că următoarea şedinţă să fie în data de 10 martie.

 

                                                                         Eliana Popeţi