Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Archive for the ‘întâlnire de cenaclu’ Category

ANUNȚ

Posted by ciprianbaciu pe mai 18, 2018

Marți, 22 mai, ora 19:00,

CENACLUL PAVEL DAN vă invită la o seară de lectură.

Vor citi: Anastasia Coste – poezie

și Marian Oprea – poezie

Moderator:  Eugen Bunaru

Întâlnirea are loc la Casa de Cultură a Studenților, Timișoara.

Vă așteptăm cu drag!

Reclame

Posted in anunt, întâlnire de cenaclu | Leave a Comment »

CRONICA DE CENACLU – ALEXANDRU COLTAN

Posted by ciprianbaciu pe mai 7, 2018

În data 27 martie, la 19 trecute fix, în ambientul familiar al cărților și al jazz-ului care vălurește de la ferestrele superioare, am fost martorii unui reușit debut, Alexandra Bălănescu, respectiv ai unei confirmări poetice: Ema Cazan.

Încercând să identifice notele comune ale textelor citite, Eugen Bunaru este de părere că resortul lor intern îl constituie realitatea imediată, discursurile poetice par să curgă după linia subțire a descrierii imediatului. Poezia Emei Cazan este îndrăzneață, posedă forță și respirație amplă, un relief aparte față de patternul liricii actuale, are grafii suprarealiste și tușe ce trimit spre Nichita sau Mazilescu. Vorbim despre o poetă care știe să creeze impresii sonore reușite, suspense prin finaluri abrupte și, deși rămâne ancorată în concret,  pare a fi câștigat, de la ultimele sale prezențe în reviste, profunzime și valoare abstractă. Foarte interesant, de exemplu, în prima poezie, este jocul bine condus al perspectivelor și orizontul poematic, compus cu mână sigură. Deși poezia confirmă talentul și îndemânarea tehnică aflată pe drumul profesionalizării, ar fi indicate, uneori, ruperi de ritm, incluziunea unor bucle de tensiune, mici reducții de limbaj. Poezia Alexandrei Bălănescu, citită pentru prima dată în cenaclu, pare a se fi inspirat din lumea cibernetică actuală și ne apropie de  tezele mișcării post-umaniste. Poeta știe să își conducă textul, să alterneze sonuri pentru a crea spațiu ludic, teritoriu viu, dinamic, senzorial. Pe de altă parte, textul are nevoie, uneori, de condensarea expresiei și de rafinarea ideii, trebuie să depășească treapta notației, iar unele titluri ar merita schimbate.

Florin Gherheș remarcă tendința portretistică a liricii din această seară – de factură ironică, absurdă, cu nuanțe suprarealiste, în cazul Emei, respectiv timide, nostalgice, muzicale – la Alexandra. El identifică unele combinații nefericite și aliterații în text.

Pentru Silviu Genescu, aportul artistic din această seară ar putea fi conexat realității tehniciste în care învățăm să trăim, monstruosului camuflat în banal – căruia pare să-i anunțe sfârșitul. Deși diferite ca densitate, textele au în comun curgerea firească, vâna pronunțată a autenticului. În această ramă, poezia Emei pare a fi un comentariu tacticos, în care versurile se aleg și se compun unele pe altele, în cheie ironică, până în clipa fatală a incidentului ; de altfel, ea frapează tocmai prin leitmotivul Catastrofei, ce pare să trimită spre eșecul uman generalizat. Spre deosebire de poemele Emei, cele ale Alexandrei identifică precis, de la început, germenele alienării tehnice ;  limbajul ei se află la polul expresiei fruste și a tonului vehement.

Poezia din această seară l-a impresionat și pe Ciprian Baciu, care constată nucleele prozodice în textele Emei, căreia îi recomandă remodelări lexicale, un plus de culoare și motricitate. La Alexandra îl impresionează titlurile, de o mare putere sugestivă ( ex. „Creaturi sinucigașe” ), trimiterile spre literatura rusă, ideea nesiguranței, a pericolului care pândește în umbra lumii tehnice.

Lui Marinel Oprea grupajul adus de Ema i s-a părut mai bun decât celelalte – există patru-cinci poezii fără fisură, observă acesta, de o mare frumusețe și valoare poetică. Intuiția autoarei pare a merge foarte departe, iar tehnica pare a i se fi perfecționat, în timp. Poemele acestea trebuie, însă, deschise marelui public, curățate de explicitare sau de încărcări inutile. Pentru un debut, poezia Alexandrei este foarte reușită, cuvintele par să fie alese cu grijă, dar textul ar trebui, câteodată, tensionat.

După părerea mea, am avut parte de momente de bună calitate artistică, care declanșează interogații multiple, precum : identitatea și „potrivirea” ( Ema Cazan ) umană la o realitate aflată în curs de schimbare, motivul șaizecist al reducției limbajului artistic la expresie numerică, redefinirea iubirii în orizontul care transformă poezia în aplicație trendy, iar spiritul, în hologramă. Poezia Alexandrei Bălănescu ne propune un autoportret în mișcare, alcătuit din puzzle-urile amintirilor din prima copilărie, de o senzorialitate proustiană, respectiv din reprezentări actuale, pictate în culori violente -manga. Spațiul în care se mișcă poeta este unul alienant, al amenințării virtuale, în care „securitatea nucleară / se dovedește ineficientă”, iar „(sistemele sociale) /cangrenate/ [sunt]imposibil de extirpat”, un tărâm al spleenului, anxietății și rutinei în care iubirea, „omul cibernetic” în sine, „moare încet”, precum în tablourile suprarealiste. Spre deosebire de realitatea virtualizată a Alexandrei, lumea Emei Cazan este urbană, haotică, trepidantă, un loc în care „se joacă prostia ( nebunia ) lumii”, iar frica „se descompune în particule de gheață”, în așteptarea „cataclismului neprevăzut” ; ne aflăm într-un univers pulsatil în care obiectele se contaminează, la rândul lor, de ritmurile Devenirii, dynamis, se încarcă de voluptatea Existenței ( scările, raftul din dormitor ). Agresată și obosită de Schimbarea continuă, poeta luptă să descopere „punctul fix”, „locul perfect în care se ascund furnicile seara”, rădăcina chtonic- inconștientă a tuturor formelor, a-simetriilor, păcatelor și „nepotrivirilor”. Aventura sa identitară este presărată cu nedumeriri, blocaje, mai mult sau mai puțin predestinate și surmontabile : „când să ajung în centrul lumii / se taie curentul”, „mișcarea se încarcă doar la jumătate”, „Dumnezeu e un fel de rocker chelios” – dar nu abandonează, totuși : „ceva TREBUIE să fie acolo” ; nevoia de sens, care pare a „umple toate locurile” poeziei citite, folosește iubirea și ipostazele bărbatului ca pe una dintre oglinzi. Impresionează, de asemeni, în textele citite, geometria variabilă a versului, originalitatea titlurilor și meșteșugul frazării poetice.   În final, poetele citite se pronunță în privința celor auzite. Felicitări și succes pe mai departe !

Posted in întâlnire de cenaclu | Leave a Comment »

lectură în 3 iunie

Posted by aqualler pe mai 28, 2014

lectură 3 iunie

Va lectura alături de noi și Ramona Labici. Vă așteptăm!

Posted in întâlnire de cenaclu | Leave a Comment »

16 octombrie – Marius Aldea si Simona Nutu vor citi poezie

Posted by Aleksandar Stoicovici pe octombrie 14, 2012

Marti (16 octombrie), ora 19:00: vor citi poezie Simona Nutu (membra noua in cenaclu) si Marius Aldea. Ne vedem!

Posted in întâlnire de cenaclu | Leave a Comment »

reincepem intalnirile de cenaclu!

Posted by Aleksandar Stoicovici pe octombrie 4, 2012

Marți, 9 octombrie, de la ora 18:30, ne vedem în sala de cenaclu de la Casa Studenților pentru prima întâlnire din noul sezon. Sper să fim prezenți în număr cât mai mare!

 

Posted in întâlnire de cenaclu | 1 Comment »

Radu Pavel Gheo va citi maine la „Pavel Dan”

Posted by Aleksandar Stoicovici pe aprilie 2, 2012

Va asteptam maine (3 aprilie, ora 18:30) la o intalnire cu prozatorul Radu Pavel Gheo. Vom discuta despre „Noapte buna, copii!”, proiectele din trecut, dar si despre proiectele viitoare!

Această prezentare necesită JavaScript.

Posted in întâlnire de cenaclu | 2 Comments »

Alexandra Coman (poezie) & Bogdan Munteanu (proza)

Posted by Aleksandar Stoicovici pe februarie 21, 2012

Astazi (de la 18:30) vor citi Alexandra Coman (poezie) si Bogdan Munteanu (proza). Ne vedem!

Posted in întâlnire de cenaclu | Leave a Comment »

marți (31.01.2012) citește Tudor Crețu

Posted by Aleksandar Stoicovici pe ianuarie 30, 2012

Marți (31 ian, ora 18:30) va avea loc o nouă ședință de cenaclu. Va citi: Tudor Crețu. Vă așteptăm!

Posted in întâlnire de cenaclu | 1 Comment »

cronică de cenaclu / 29.11.2011

Posted by Aleksandar Stoicovici pe decembrie 14, 2011

29.11. 2011

A citit poezie Ioana Duţă.

Toată lumea a ascultat cu mare curiozitate grupajul Ioanei, iar discuţiile care au început anunţau o şedinţă extrem de înflăcărată:

Eugen Bunaru:

,,La o primă audiţie, mi se pare a fi un un grupaj, i-aş spune, puternic. Ca o primă apreciere. Mă refer la o anume expresivitate a textelor şi chiar la substanţa lor. Mai degrabă aş spune că e un nou registru pe care pare să-l experimenteze Ioana Duţă… În primul rând, cred că, pe de-o parte, e vorba de o tentativă de radicalilizare a limbajului. De data asta, poemele au o tonalitate mai rebelă, dar am simţit schimbarea şi ca o reîntoarcere la un limbaj mai poetic mai liric (să nu credeţi că  e o contradicţie în ceea ce spun…), cu unele rezonanţe tradiţionale, de sorginte, parcă, blagiană (în versul cu lumina care cade pe pietre de râu). Am sesizat nevoia Ioanei de a se juca cu metafore, cu cuvinte, nerefuzând chiar un tip de metafore care par să ţină de o recuzită mai veche. De exemplu, în poezia Art roumantique, este o aglomerare de ,,figuri de stil” ca să mă exprim în termeni didactici. Dar, aici, m-a deranjat această aglomerare. De pildă în versul al II-lea, ,,poluate cu sens’’,  mi se pare o sintagmă fără semnificaţie. Total neinspirată. Sunt imagini care par să mă trimită la o poezie de tip modernist, dar pe care ea încearcă să le repotenţeze, să le ,,actualizeze”. Nu totdeauna reuşeşte. ,,Căscarea din urmă a râului abandonat în pădure’’, mă deranjează ,,căscarea din urmă’’, care mi se pare o expresie forţată.  În primul text mi se pare mai evident ceea ce  aduci interesant şi bun.  Îţi rotunjeşti spaţiul tematic, reapare motivul unui loc anume, al unui areal poetic, apateul, reapar strada, părinţii, motive existente şi în textele tale anterioare, care, iată, revin. Sunt destule versuri expresive în fiecare poem. Sunt şi unele detalii de natură lexicală care pot să nu placă: ,,îs nomadă mamă’’. Ştiu că ai folosit ,,îs’’ în mod intenţionat, pentru a da senzaţia de oralitate, dar mi se pare că e vizibilă intenţia. Aş remarca curajul tău de a ,,arunca” în text cuvinte perimate: ,,sufletul n-are sex…’’, dar într-un aliaj verbal mai nou. Una peste alta, textele tale provoacă, chiar doresc să le reiau, să le recitesc. Mi-au plăcut în mod deosebit poemul al doilea şi al treilea. Este o notă bună faptul că nu refuzi, în general, un anume lirism. Asta, pentru că sunt mulţi poeţi care cred că ,,tradiţia” trebuie total repudiată şi că e suficient ca poemul să se dezvolte doar la nivel lingvistic.’’

Aleksandar Stoicovici:  

,,Ciclul acesta m-a dezamăgit. Aproape pe toate poemele de aici am făcut însemnări.  Mai ai mult de lucrat. Ce mi se pare mai grav e că dincolo de scăpări, poeziile astea au ceva mimat şi difuz. Tu încerci nişte chestii, dar nu îţi ies. Acolo cu ,,poluate, plouate’’, tot versul mi se pare eşuat. Te complici cu spirale, aglomerezi şi spui cu multe cuvinte ceea ce puteai să spui foarte simplu. Şi tocmai asta era miza poeziei tale. ,,bocet de mamă răsărit din pietrele  de râu lovite de soare’’ – încearcă să zici în alt fel. Şl este finalul este dezumflat. Şi la celălalt poem, la fel: ,,Au trecut două luni de când am stabilit amândoi că sunt nebună…’’ . Apoi, poemul Ţara pietrelor: ,,Îs nomadă mamă’’, n-aş începe un poem cu ,,îs’’. ,,Aici ne peticim pe bandă rulantă cu scoarţa plouată’’, ai două epitete. ,,Ne dăm trupurile pe răzătoare’’, mi se pare cunoscut. Asta cu ,,sufletul n-are sex’’, nu-mi place titlul. Asta cu ,,dragă mamă, dragă tată’’ e ca ,,Lasă-mă papa la mare’’. Cred că dacă ai regândi puţin textele, ar fi mai bine. Ştiu că m-ai înjurat acum, dar asta e.’’

În acest moment, a intervenit Eugen Bunaru:

,,Se poate reproşa, în unele texte, un fel de redundanţă, un surplus. S-ar putea elimina unele elemente supărătoare…”

Ocavia Sandu: ,,Eu cred că Ioana e într-o perioadă de căutare şi de încercare. Sunt unele lucruri care într-adevăr îi lipsesc poeziei acesteia. Aglomerează imaginile, dar sunt şi unele lucruri caracateristice poeziei anterioare: ,,eu nu m-am strigat niciodată pe nume’’, ,,în ţara peticelor şi-a peticiţilor’’ sunt tot din registrul ei specific. Asta cu ,,sufletul n-are sex’’ mi se pare o poezie care are sens.’’

Marius Aldea: ,,Deşi urăsc să fiu de acord cu Stoicovici, e dezamăgitor ce ai citit Ioana astăzi. Pe mine m-a deranjat tonul teribislit din poemele astea. Poţi să-i implici pe părinţi în poeme, dar într-o altă manieră. Tu scrii în stil à la Blaga, dar cu ironia generaţiei 2000. Felicitări, Ioana!’’

Natalia Graur:

,,Eu mă gândesc la poezia asta cu ,,sufletul n-are sex’’. O înţeleg, dar nu până la capăt. Eu nu pot să compar cu ciclul trecut, dar îmi aminteşte de ce ai citit.’’

Ana Pintea:

Mie în general mi-au plăcut poemele, chiar dacă pe alocuri mi s-au părut puţin forţate.’’

Marian Oprea:

,,Mi s-a părut că poezia ei este o poezie romantică, nostalgică. Are infuzii de erotism mascat. Mai are de lucrat la nivelul ideilor: ,,Cu toatele purtăm pe gambă…’’ Dacă nu ai pune ,,toatele’’ şi ,,poluate, plouate’’, poemul ar merge. Nu-mi place la al doilea poem că repeţi de trei ori ,,nebună’’. La versul ,,îs nomadă’’, nu-mi place ,,îs’’. ,,Sufletul – are sex, dar poartă nume de femeie şi urme luminoase ale apelor ce poartă soare’’, poate ar merge aşa: ,,al apelor ce poartă soarele’’. Când începi cu ,,căci’’, se simte că textul nu-i lucrat. ,,Afară frigul îşi jeluieşte îndrăgostiţii’’ nu merge ,,frigul’’. Nu merge ,,dragă mamă, dragă tată’’ şi nici ,,într-o uzină de lumină’’. Nu mi-a plăcut ,,frumoşi şi leneşi şi fricoşi.’’ Poţi să ştergi ,,şi’’.

Ioana Duţă:

,,M-am simţit bombardată…. Am reţinut părerile…, într-adevăr, am simţit şi eu că poemele mai trebuie lucrate.’’

Eugen Bunaru:

,,Cum ai perceput reacţiile la primul text?’’

Ioana Duţă:

,,Nu aş renunţa la ,,aurite’’.

Eugen Bunaru:

,,Există poate şi un ,,cod” al poeziei tale de astăzi. Cred că ai vrut să te joci cu această recuzită pe care au semnalat-o cei care au vorbit ca fiind perimată poetic. E adevărat, uneori scapi de sub control acest, să-i spunem, experiment…’’

Şi gata…pe săptămâna viitoare!

Eliana Popeţi

 

Posted in întâlnire de cenaclu | 1 Comment »

seara celor mai frumoase poeme

Posted by Aleksandar Stoicovici pe decembrie 12, 2011

Dragilor si dragelor, scoateti poemele preferate de la naftalina pentru ca maine (de la 18:30) facem ultima intalnire de cenaclu din 2011 – seara celor mai frumoase poeme. Aduceti 10-15 poeme preferate, din poeti romani sau neromani (si de ce nu aromani?) si veniti sa ne incantati cu ele. Va asteptam cu drag!

Posted in întâlnire de cenaclu | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: