Arhivă autor

Participanții la Tabăra de creație literară „Petre Stoica” 2023

Posted by Cristi Căliman pe octombrie 8, 2023

Vă invităm să-i cunoașteți pe participanții la Tabăra de creație literară ,,Petre Stoica” desfășurată la Jimbolia, în perioada 25 – 28 septembrie prin lectura câtorva poeme, citite în cadrul întâlnirii cu Cenaclul ,,Pavel Dan”, din ultima zi a taberei, desfășurată la Timișoara, în sala de cenaclu a C.C.S.T.

Maria Ivanov (n. 21 septembrie 1993, Republica Moldova) poetă, director executiv la Revista TIMPUL din România, ediția din Republica Moldova. A debutat în 2022 cu volumul de versuri „Totul va fi bine”, editura Prut Internațional.

Burta mamei

îmi doream

să amân cât mai mult

ziua în care mă vei părăsi

te rugam

să nu te rupi din mine

acolo erai în siguranță

mi-era frică de momentul în care

voi împinge până la capăt

linia de demarcație

simțeam cum

neliniștea mă strânge de gât

mă dureau

genunchii zgâriați

dezamăgirile iubirii

trădările prieteniei

poverile, provocările

pierderile

și grijile vieții tale de adult

dar te-ai grăbit să vii mai devreme

priveam chipul tău

un cubuleț de zahăr

și nu puteam să-nțeleg

ce vom face

într-o

lume

plină de incertitudini.

brațele mele

își pierd constant

din capacitățile protectoare

și-mi doresc

să fii din nou în burta mea

și amândouă în burta

mamei mele.

Metamorfoze

azi am remarcat că Alexandra îmi este până la sâni

săptămâna trecută a împlinit 5 ani

și deja își pune primele probleme existențiale

zicându-mi că ea nu dorește ca eu să devin bunică

atunci când ea va fi mamă.

o privesc și mă-ntreb cu groază când a crescut

tot ea îmi dă alternative –

când eu voi fi mamă, tu vei fi copil

și eu voi avea grijă de tine

așa cum tu ai de mine

acum nu mai știu dacă…

trebuie să-ncerc să opresc timpul

sau să îl grăbesc…

Teodora Florea este reporter cultural pentru Revista „Teatrul Azi”, regizoare de teatru (artistic şi tehnic) şi poetă emergentă. Constănțeancă transplantată momentan în Bucureşti, împreună cu un motan mândru pe nume Faust, caută să exploreze în spirit jupiterian poveşti de viaţă, sentimente şi experiențe viscerale. Puteți s-o găsiți în diverse publicaţii online (NoisePoetry, Zugswang, Decopertat), dar şi în volumul colectiv de poezie „post-ironic blues”.

Posibilitate existențială

Re-evaluarea constantă a sinelui prin

Devoalarea răului şi a binelui,

Mă tot fractalizez

Mă descompun matematic

Examinez metodic şi ineficient

Conştiința mea semi-colectivă,

La fiecare lună nouă ce tremură pe zenit.

Arde o sevă jupiteriană în venele mele,

Pâlpâie văpaia în adâncurile

Mind palace-ului meu, un turn de fildeş

De unde studiez ca un astronom bătrân

Rămăşițele tinereții.

Luneta supradimensionată a prezentului

Nu reuşeşte să distorsioneze umbra

A ceea ce s-a consumat cu stranietate

În anii de sânge, sudoare, salivă.

Acum aş vrea să evadez din viaţă aşa cum

Un copil răzvrătit muşcă sfârcul mamei –

Instinctual şi cu disperare.

Adâncul narcisic

Vreau să mă dezic complet de mine.

Îmi devine inima un canal emoțional,

O gherlă îmbâcsită, lipsită de puterea

De a se drena de impuritățile aduse

La reflux de fluviul întâmplărilor.

Se-aseamănă, uneori, cu o mlaștină –

Acidic, descompun amintiri-gunoaie,

Împotmolesc chipuri vechi și noi în reflexii diforme,

Se-adună muște gălăgioase în jurul

A tot ce era, cândva, luminos.

Inima mi-era o grădină acvatică, ascunsă,

Unde creșteau nuferi în adâncuri plămădiți

Către suprafață. Amețitoarea miasmă emanată

Chema licurici și libelule în miezul lor,

Hrănind mici minuni cu speranță dozată.

Deunăzi, au început hoiturile răsturnate

Cu fața către rădăcinile putrede

Să tânjească după un nou plus, o nouă oază.

Fără de păcat nu este nimeni în lume;

Unii își păstrează sfințenia înaintea

Dezvăluirii anticipate a adevărului.

Poate mâine voi lupta mai bine

Împotriva sinelui și-al răului.

Pentru inima asta, capcană carnivoră,

O să mai plâng niște ani buni

Înainte să o purific de toate neajunsurile.

Până atunci, îmi sunt grădinar, cu ferme mâini

și gânduri, plivesc, strâng, împing către deltă

Confluențele ordinare.

Rădac Dalia-Maria are 21 de ani, este din Alba Iulia, și studiază la facultatea de Litere din Sibiu, specializarea română-engleză. A publicat în revista Axis Libri, Discobolul, și pe platforma online Noise Poetry. În această vară a participat la Z9 Camp și la Tabăra de Creație Literară ,,Petre Stoica”.

Instinct conservator

Simptomele-mi sunt comerciale

Pe străzi gri necunoscute ochii tulburi vânează caracatița cu tentacule care nu îmi dă pace

Carnea-mi tremură

Înghit sec

mirosul de putrefacție îmi amintește de oamenii care se sinucid în cercuri de umbră

Scârțâitul cauciucurilor, graffitiul de pe blocurile comuniste și tina de pe haine

trezesc în mine instinctul conservator care-mi spune că trebuie să pătez cearșaful cu sânge

sunt o floare solitară înconjurată de alte flori care simt la fel.

Depersonalizare

Policlinica e stațiunea balneară a copilăriei

Trupul putrezit devreme

văruit în sufocare, a primit sentința de a se dizolva în pereții mâncați de mucegai

Pe scaunele decojite am învățat să mă refugiez în singurătate

îmi adoram mutațiile, am făcut cunoștință cu ele

Posedam gânduri noi

mă interesa ce boală a stat pe scaunul meu înainte de a mă așeza

îmi hărțuiam amigdala nu o lăsam să-mi dirijeze emoțiile

Eram un copil care își dorea să rămână internat.

Oamenii cu aripi

– îmi plac oamenii cu aripi –

Stomacul e devorat din interior

Mizeria care mă înconjoară nu se duce

-și păsările sunt oameni-

Stau pe marginea drumului ca viteza mașinilor să îmi curețe carnea

Seturi personalizate de porunci trec pe lângă mine

Nu mă vede nimeni

– păsările sunt alți oameni

oameni mai sus de oameni –

Rebeca Maria Oanță, e din Cluj-Napoca și a absolvit Facultatea de Litere atât licența cât și masterul. Scrie poezie din liceu, dar mai serios a început tot în timpul facultății. A publicat în Echinox, revista Steaua, Tuș Zine, în online pe Noise Poetry și O mie de semne. Anul trecut a participat la Z9 Camp, a citit în cadrul festivalelor Stand-Up Poetry și Ecosistem din Alba Iulia, respectiv București. Anul acesta nu a activat atât de mult în spațiul poeziei pentru că a fost plecată cu Erasmus în Torino, așadar oportunitatea de a participa la Tabăra de Creație Literară ,,Petre Stoica” o bucură foarte mult.

cine

sperietori de ciori care aproape seamănă cu ființe umane
cine ar mai fi văzut în fânul înghesuit printre zdrențe
atâta expresivitate
cu mâinile întinse ca un crucifix deasupra lanului auriu
apără comoara timpului și a fecundității.
cine ar mai fi crezut că
vântul nu o poate doborî,
că rămâne fermă în fața ciocurilor însângerate
cine ar mai fi crezut că lumea e un câmp spasmodic,
o cameră de recuzită pentru imensa și adevărata piesă de teatru din ceruri
printre nori plutind cuvinte
cine ar mai fi bănuit
că vom vorbi despre totalitarism încercând să ne ferim de ploaie
luptându-mă cu umbrela și vântul
iar campusul gol înghițindu-ne vorbele
o gură de cleștar
clădirile semi-luminate ca niște măsele cariate
neantul este praful din gene
saliva e aproape un cuvânt,
e o silabă;
frustrările tale se amestecă în ploaie
privești prin lentile aburinde o lume lipsită de sens
alunecăm în liniște cum alunecă acul pe vinil
îmi scârțâie tălpile când umblu prin conștiința ta,
las dâre groase
de uitare și resentimente
ești mereu critic cu urmele mele de copil.

***

după ce m-am dat cu rolele pe înclinata

și am băut un shot de absint

am învățat ce înseamnă

ca zilele să se unească și să se confunde

ca într-un film

frame by frame

văd jumătate din mine

cu părul întins cu placa și fond de ten prea închis la culoare

învăț să accept jumătățile greșite

scriu poezia feminină

literatura de șters lacrimile casnicelor rămase văduve

pentru că orice este pentru femei

e înflorit

dantelat

insuficient

așa-i și cu partea asta din mine

rămasă pe jumătate undeva

pe străzile denivelate

între mărunțișurile zilei de azi și celei de mâine

nu pot vorbi serios despre cum e să combini în baruri întunecate

și să-ți amintești acum

după ce ai citit două articole

despre cum extrovertiții sunt mai fericiți decât introvertiții

și să-ți blamezi familia

temperamentul

frica

că nu reușești și tu să le zâmbești mecanic trecătorilor

și de ce naiba îți aduci aminte acum la două noaptea

de vreo combinație nereușită

când poți să spui mersi

că uite ai ajuns până aici

și uite câți oameni noi de la care să înveți lucruri

oameni care au alte experiențe

altă viață

care miros a limoncello și țigări rulate

pe-care-tu-nu-le-ai-putea-fuma-niciodată-pentru-că-ți-ar-da-cu-panică

dar nu

ai ales să te îneci în amintirea ștearsă a zilelor de vară

ești în spatele blocului pocnești semințe

înveți să fumezi

și-ți amintești la ce scară de bloc locuia fata x

și cât era ceasul când ai ajuns acasă după ce x a făcut x

și totul e un amalgam melancolic de amintiri la care nu te poți întoarce

dar ești într-un loc străin unde nimeni nu vrea să asculte povestioarele astea lipsite de relevanță

Clara Caradimu, a terminat Facultatea de Filosofie, iar în prezent scrie poezie și pictează. A publicat pe platformele Noise Poetry, Haimanale Literare, Revista de Povestiri, a citit la ediția 281 a Institutului Blecher și urmează atelierele Mornin’ Poets.

pentru mine deja se întâmplase

adică nu citesc cuvintele frumoase de pe pagină sar

peste toate motivele care m-au făcut să aștept și să sper. sar

direct la părțile cu sex înainte să știu despre ce e vorba înainte

să mă îndrăgostesc de vreun personaj.

așa și cu tine de abia te cunoscusem

dar am trăit o viață întreagă în hanul ăla din pădure.

îmi aduceai conuri de brad iar eu te sărutăm de 6 ori

și după fiecare pas urcat pe scară

încă de 8 ori până ajungeam în dormitor

îți sărutasem deja toată fața

cu săruturi tot mai uscate.

mă dor buzele, gestul ăsta devine o mișcare și nimic mai mult.

un biet mușchi

râdem unii de alții ne facem urechile

să cadă

în săli de curs și tabere

ne prefacem reciclăm povești și secrete

în sălile de curs și tabere

cel mai bun joc e cel de-a prefăcutul

prietenilor ce calzi și buni sunteți

ca sucul de mure strivite

în autocar

inima e un biet mușchi

împachetat între două felii de pâine

sandviș

din care apucăm cu toții o îmbucătură

Bogdan – Alexandru Petcu (n. 1995, loc. Albele, jud. Bacău) a studiat filosofie la Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. A debutat în anul 2022 cu volumul “transcender” la editura Charmides, volum finalist în cadrul Bac-Fest 2023 și laureat al Premiul Național Filstreet Pitești pentru debut în poezie 2023. Înainte de a debuta, a câștigat Premiul Prieteniei în cadrul Concursului Naţional de Poezie „Acelaşi cer ce nu e“, Premiul “Magda Isanos” la Festivalul Național de Literatură “Rezonanțe Udeștene”, premiul I la Concursul Național de Poezie “Ion Chichere”, premiul “Ars Poetica” la Concursul Național de Poezie “Panait Cerna” ș.a.. A citit la Brumaru., FILIT (Noaptea albă a poeziei), Poeți la Meru, Institutul Blecher, “Nepotu’ lui Thoreau”, și a participat la taberele de scriere creativă de la Ipotești, Săvârșin și “Petre Stoica”.

Zacuscă

Sunt dăunată, spune ciuperca ciupercii
prin rețea de miceliu. Visez descendență:

aparență și chip înrudit să răsară,
corpul fructifer să ne fie măcar până diseară.
Din filamente subterane prolixe
dispar incandescență – formele
fixe de viață – prin regresiune-n substanță.

Arhitectul de limb și nervuri ne transformă
în stârvuri, spune ciuperca ciupercii apoi.
Și mai spune: Arhitectul ăl sur
ne-a făcut să ne-arate natură și parte,
că natura nu e contrucție vie, construct.

Pus între minte și soare – chiar dacă paria –,
cuprind din lumină fascicul, mediez ce pot media,
deci am trecut pe lângă ciupercă și-am spus că
mâine o mănânc în zacuscă.

Gheaţă și obsidian

(din transcender, Charmides, 2022)

Cuvintele au o faţă sensibilă,

îmi scrie Ioan și îl cred.

Cuvintele mele sunt din obsidian, îi răspund,

cu imperfecţiuni mici, fine,

cu o sensibilitate anostă, oarecum dubioasă.

Un hematit, un magnetit

într-o corporalitate largă și permisivă.

La Teotihuacán meșterii șlefuiesc zei

din obsidian. Iubesc gheaţa, păcatul,

frigul, zăpada și obsidianul. Visează

la o planetă ciudată, așa cum visez și eu

cu Ioan câteodată. Sub gheaţă și obsidian

să fie sirene și pești cu solzișori strălucitori

și curaţi. Să fie râuri de metan și munţi fragili,

de gheaţă, în locul celor bogaţi în silicaţi,

și lacrimi de apași pe crestele lor

și câteva imperfecţiuni mici.

Cuvintele sirenelor stinse

sub gheaţa de pe Titan. O faţă sensibilă

pe care nu am vedea-o nicicând

la minus 180 de grade Celsius

Sergiu Ardelean (n. 1996, jud. Arad), a absolvit Facultatea de Litere, Istorie și Teologie – UVT, și programul de studii masterale Literatură şi cultură – contexte româneşti, contexte europene, în cadrul aceleiași facultăți. În prezent lucrează ca librar la Cărturești, înconjurat de oameni dragi, muzică bună și cărți pe alese.

***

Vântul aspru-mi sfărâmă oasele.

Soarele-mi topește ambițiile

La frontiera incertitudinii,

Unde sunt devorat de harpii

Ce locuiesc în spelunci și caverne,

În catacombe și cavouri roditoare.

Emulație și belșug de fantasme

Dincolo de vitraliile minții mele

În turnătoria ororilor

Mai rezistente ca oțelul de Toledo.

***

Sucombat în agitația momentului

Și înghițit de tenebrele nopții

Care încă îmi dau târcoale

Sorb din cafeaua unei noi zile

Toată amărăciunea acestei clipe.

Livid, într-un colț al cafenelei

Unde-mi dau în pârg prunele de sub ochi

Umerii mei se înghesuie în josnicie

Închizând evantaiul micilor ratări

Domol precum sărutul unei șoapte.

Sunt captiv într-un sălbatic trup

În corsetul de ciment și sticlă

Cu străzi și bulevarde agitate

Unde oamenii mișună sub îndrumarea

Propriilor reflexii.

Valentin Rusu are 23 de ani și a absolvit Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, specializarea Jurnalism, în cadrul Universității de Vest Timișoara. Iată ce ne spune despre el: Nu o să spun ceea ce îmi place să fac, o să spun ceea ce nu îmi place. Nu îmi place să răspund la întrebarea “unde te vezi peste cinci ani?”. Mereu răspund altceva. Nu pentru că nu aș avea planuri de viitor, ci pentru că planurile mele depind doar de un singur factor: să fac ceva ce mă face fericit. Așa că voi tot face câte ceva până când nu va mai fi nevoie să fac altceva.

(fragment de proză)

Majoritatea copilăriei am petrecut-o într-un sat de lângă oraș, alături de bunicii mei. După o anumită vârstă, doar alături de bunica.

Stăteam la bloc, nu la casă, singurul bloc din sat. Era un sat care începea să se dezvolte ușor, ușor. De la magazinele alimentare, la supermarketuri și farmacii. Dacă mai erau câteva blocuri, nici nu observai că e sat.

Îmi amintesc diminețile de iarnă când străbăteam distanța până la școală pe ulițele acoperite cu straturi mari de zăpadă și cum după fiecare cotitură, singurul scop al unui câine era să te latre sau să te alerge. Câteodată mă întorceam acasă de la școală, mâncam și plecam iar. Plecam să joc fotbal la terenul școlii. Nu era un teren foarte bun, dar nici plin de noroi. Era asfaltat, numai bun să-ți umple genunchii de julituri.

Vacanțele de vară le petreceam la țară, la unchiul meu. Îmi plăcea să mă conectez cu natura, exceptând momentele când mă duceam cu vacile, doar în acele momente aș fi preferat să fiu înconjurat de blocuri și de orice altceva. Și asta nu era activitatea pe care o uram cel mai mult, ci atunci când trebuia să strângem fânul. Sudoarea, paiele și praful îmi învăluiau corpul și mâncărimea era de nesuportat. Îmi venea să-mi jupoi pielea, sa o bag în buzunar și să o pun înapoi după ce ajungeam acasă și mă spălam.

Când căldura era de nesuportat, preferam să mă duc la râul din sat și să mă arunc, orice numai pentru a scăpa de căldura. Apa nu era foarte mare, dar suficientă să-mi învăluiască corpul. în afară de bălăcit, la râu mai puteai pescui, nu cu undița, ci cu mâna. Cred că era și mai eficient așa. După ce prindeam câțiva pești, adunăm câteva bețe, aprindeam focul și îi mâncam pe malul râului.

Posted in jurnal, poezie | Etichetat: petre stoica, poezie | Leave a Comment »

O experiență de neuitat sau un posibil Jurnal al Taberei de Creație Literară „Petre Stoica” Jimbolia 2023

Posted by Cristi Căliman pe octombrie 4, 2023

Cristi Căliman

În perioada 25 – 28 septembrie doi tineri poeți paveldaniști, Cristi Căliman și Vlad Ciurescu, au participat la ediția 2023 a taberei de creație literară Petre Stoica, organizată de Universitatea de Vest Timișoara în colaborare cu Muzeul Presei „Sever Bocu” Jimbolia. Vă invităm să urmăriți experiențele trăite de cei doi pe parcursul celor 3 zile petrecute la Jimbolia, și ultima la Timișoara, prin intermediul jurnalului ținut de unul dintre ei, Cristi Căliman, dar și prin intermediul numeroaselor poze ce au surprins momentele cheie de pe parcursul taberei.

Poze făcute de Cristi Căliman, Maria Ivanov, Eugen Bunaru și Televiziunea Locală Jimbolia.

Ziua 1

Nerăbdător și entuziasmat, am pornit în dimineața de 25 septembrie către Universitatea de Vest, de unde, alături de alți 9 tineri scriitori din țară, dar și din Republica Moldova aveam să participăm la Jimbolia, timp de 3 zile, la Tabăra de Creație Literară “Petre Stoica”, deja la a treia ediție. Plecarea era stabilită pentru ora 10, așa că am ajuns ceva mai repede la UVT, unde am fost întâmpinat de Alex Condrache, unul dintre organizatorii principali ai taberei, alături de 8 dintre cei ce aveau în următoarele zile să devină niște persoane foarte dragi, mai precis: Maria Ivanov, Bogdan Alexandru Petcu, Teodora Florea, Clara Caradimu, Dalia Rădac, Sergiu Ardelean, Valentin Rusu, și colegul meu de la cenaclu, Vlad Ciurescu. După ce-am făcut cunoștință unii cu alții, am intrat în UVT, unde am fost serviți cu generozitate de Alex Condrache cu niște cafele, cât timp am așteptat-o pe ultima participantă la tabără să sosească, Rebeca Oanță.

La puțin timp după ora 10, am plecat cu toții către Jimbolia în microbuzul UVT, însoțiți de Elena Starciuc, studentă la Jurnalism, și înlocuitoare lui Alex Condrache. Drumul scurt și lipsit de peripeții ne-a oferit ocazia de a ne familiariza unii cu alții, înainte de a ajunge cu bine în Jimbolia, unde ne-am cazat într-o pensiune aflată în chiar mijlocul acestui mic oraș de la granița de vest a ţării, atât de bogat în istorie, așa cum aveam să aflu în următoarele zile. După ce ne-am lăsat bagajele am pornit pe jos, într-o plimbare scurtă până la căminul cultural unde eram așteptați pentru masa de prânz. Acolo am făcut cunoștință cu cealaltă jumătate a duoului organizatoric, mai exact Sergiu și Cristina Dema, din partea Muzeului Presei ,,Sever Bocu”. Sergiu avea să ne devină ghidul principal și sursa nesfârșită de informații despre istoria Jimboliei, iar după masa de prânz ne-am îndreptat către primul din cele 6 muzee aflate în Jimbolia, casa memoriala a pictorului șvab Stefan Jäger. Aici am descoperit pentru prima dată pictura acestui artist ce cartografia cu pensula începutul de secol XX în Banat, în tablouri ce surprind viața rurală, obiceiurile și câteva din tradițiile unei lumi preindustriale și încă diversă din punct de vedere etnic.

După această primă lecție de istorie a urmat a doua a zilei la Muzeul Presei ,,Sever Bocu”, singurul muzeu de acest fel din Europa, muzeu înființat de omul al cărui nume îl purta și tabăra în care ne aflam, poetul Petre Stoica. Aici am aflat detalii fascinante despre rolul important pe care l-a avut Petre Stoica în viața culturală jimboliană, dar și cea socială, ca spre exemplu în reducerea ratei șomajului prin prezența elegantă, rafinată și cultă a sa la negocierile dintre autoritățile locale și antreprenori străini, cu predilecție germani. Piese de bază ale muzeului sunt câteva numere din ziarul Resboiul, ce în 1877, oferea un jurnal al războiului român de independență, dar pe lângă acestea am văzut diverse publicații scrise atât în limba română, cât și în maghiară sau germană, muzeul fiind mărturie scrisă a multietnicității Jimboliei.

Seara ni s-a alăturat un public destul de numeros, jimbolian dar și timișorean, la proiecția a două filme documentare din seria Timișoara. Harta secretă: oameni și locuri. Acest proiect, realizat de Adriana Babeți împreună cu o echipă mică dar extrem de profesională explorează istoriile neștiute ale Timișoarei, și aduce în prim plan oamenii fascinanți ai orașului. Printre oaspeții serii a fost chiar încântătoarea doamna Babeți pe care am avut onoarea de a o cunoaște pentru prima oară. Regret că nu am beneficiat de mai mult timp cu dânsa căci sunt convins că aș fi putut să o ascult ore întregi, atât de plăcută e prezența sa, dar și bogate cunoștințele sale despre istoria multietnică a Timișoarei, o temă subliniată constant pe parcursul acestei tabere. Nu am să scriu nimic despre subiectul celor două filme, întrucât consider că sunt atât de bine realizate încât vreau să beneficieze de cât mai mulți spectatori, așa că încurajez cititorii acestor rânduri să caute următoarele ecranizări.

După încheierea discuțiilor, membrii taberei s-au întors la pensiune, unde discuțiile pe diverse teme de la literatură la sociologie, filosofie, istorie dar și altele au continuat până târziu în noapte. De asemenea aceasta a fost prima ocazie să ne familiarizăm și cu scrisul fiecăruia, fiecare recitând câte un poem, sau un fragment de proză, după caz, lecturile fiind urmate de comentarii din partea celorlalți.

**Tabăra admiră sala de spectacol a Căminului Cultural Jimbolia**

**Cristina Dema, directoarea Muzeului Presei**

Ziua 2

A doua zi a debutat cu un mic dejun consistent pentru a ne împrospăta, apoi au urmat câteva ore libere înainte de prânz, ore în care discuțiile începute în noaptea precedentă au continuat. După prânzul copios ne-am îndreptat către Casa Memorială Petre Stoica, unde eram așteptați de același Sergiu Dema, mereu disponibil să ne împărtășească din istoria locului. Am admirat acest mic muzeu al poetului, plin cu diverse colecții de lucruri aparent banale dar mustiind de istorie, ca acele obiecte prăfuite din poemele sale, de la ceasuri de perete, la monezi, embleme, premii obținute la nenumărate concursuri literare, bancnote din fostul imperiu austro-ungar, fotografii alături de alți poeți ai generației sale precum Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Virgil Mazilescu sau Leonid Dimov, sau chiar, spre surprinderea noastră, alături de Daniel Vighi. M-am plimbat printre rafturile bibliotecii sale, citind cotoarele cărților vechi, majoritatea în limba germană și am încercat un sentiment de profundă recunoștință și admirație pentru acest poet atât de drag mie.

La ora 16, am început prima activitate planificată a zilei, atelierul de scriere creativă cu Alex Potcoavă, scriitor paveldanist din generația anilor 2000, care ne-a propus un stimulant exercițiu de flash-fiction, adică un text de maxim 10 rânduri, scris în 20 de minute.

La ora 18, am fost înștiințați de către Sergiu că suntem așteptați la Casa Memorială Karl Diel, de către strănepoata acestui medic jimbolian, scriitoarea Pia Brânzeu. Ne-am deplasat cât de repede am putut, întrucât la ora 19:30 trebuia să revenim la Casa Memorială pentru a asculta dialogul dintre Cristian Tudor Popescu și Alex Condrache. Ușor grăbiți ne-am lăsat ghidați de doamna Brânzeu prin camerele ce ne povesteau istoria acestei familii cu rădăcini în Jimbolia. Reîntorși la Casa Memorială, am cinat în curtea umbrită, pe baloți de fân și bănci, bucurându-ne de liniștea unei amiezi cum parcă nici unde altundeva n-ai să găsești decât aici, într-un loc la marginea României.

În scurt timp, publicul a început să pășească pe porțile larg deschise, și de îndată ce becurile atârnând de pe ramurile copacilor s-au aprins, oaspetele de onoare al serii și-a făcut apariția. Au urmat două ore în care Alex Condrache i-a adresat lui Cristian Tudor Popescu diverse întrebări excelente despre locul literaturii în societatea contemporană, despre rolul său etic, sau despre pericolele puse de inteligența artificială creației literare, dar nu numai, sistemul de învățământ confruntându-se cu aceași amenințare. După încă o zi plină de activități tabăra s-a retras la pensiune unde au continuat discuțiile începute cu o noapte în urmă, dar și lecturile din creațiile proprii, până către dimineață.

**Poză de grup în fața Casei memoriale Petre Stoica**

**Alături de Alex Potcoavă după atelierul de scriere creativă**

Ziua 3

După două nopți de somn puțin, micul dejun disponibil până la ora 9 părea pentru mulți o corvoadă mai degrabă decât o binecuvântare. Așa că prânzul a fost prima ocazie când toți membrii taberei ne-am reîntâlnit miercuri, în a treia zi a taberei, ultima la Jimbolia. Profitând de o pauză până la întâlnirea de la ora 16 cu Marcel Tolcea și Radu Pavel Gheo, câțiva dintre noi ne-am îndreptat către gara din Jimbolia unde același Sergiu ne-a vorbit pe îndelete despre istoria cutremurătoare a gării, de la mărturiile deportaților încărcați în vagoane de vită și trimiși către Siberia, la fuga regelui Carol al II-lea, vânat de legionari, sau nenumăratele încercări de a trece granița către Serbia în perioada comunistă. Am văzut și numele oamenilor plictisiți ce au așteptat de-a lungul deceniilor trenul, scrijelite în cărămizile gării, unele chiar din 1912, istorie scrisă-n argilă. După aceasta ne-am îndreptat către aceeași Casă Memorială Petre Stoica unde membrii taberei au conversat timp de 2 ore cu Marcel Tolcea și Radu Pavel Gheo despre literatură, o experiență de neuitat în parte datorită flerului interlocutorilor dar și datorită cunoștințelor lor vaste despre literatură.

După cina luată în aceeași curte a urmat un dialog între cei doi invitați, de data aceasta împreună cu un public, pe subiectul cărții lui Radu Pavel Gheo, Adio patria mea cu î din i, cu â din a, mai exact experiența sa ca emigrant în SUA.

După încă o seară reușită, tabăra a petrecut restul serii în curtea Casei Memoriale, luându-și într-un final cu greu rămas-bun de la cei doi oameni extraordinari care au mijlocit, împreună cu Alex Condrache și UVT, prezența noastră la Jimbolia, Cristina și Sergiu Dema. Nu pot pune în cuvinte cât de important a fost Sergiu în a-mi extinde perspectiva asupra istoriei acestui colț de țară unde m-am născut, adică Banat, și sper că pe viitor alți tineri scriitori să se bucure de aceleași experiențe pe care și eu le-am avut acolo, la Jimbolia, până recent un nume de oraș pe hartă, dar de acum un loc viu în amintirile mele.

**Tabăra în dialog cu Marcel Tolcea și Radu Pavel Gheo**

**Sergiu Dema, ghidul nostru pe parcursul întregii tabere**

Ziua 4

Ultima zi a taberei a avut loc la Timișoara. Pentru mulți aceasta a fost prima dată când au ajuns în orașul de pe Bega, așa că mi-am asumat rolul de ghid, chiar dacă eu nu sunt nici pe departe la fel de versat în istoria orașului precum cineva ca Adriana Babeți sau regretatul Daniel Vighi. Cu toate acestea mi-am dat silința să insuflu colegilor de tabără ceva din dragostea și respectul pe care le port pentru orașul meu natal.

Turul nostru a început în parcul Gheorghe Doja, unde Alex Condrache ne-a povestit puțin despre istoria orașului, apoi am preluat eu rolul de ghid și am pornit la propriu pe urmele Revoluției. Ne-am oprit întâi în piața Sfânta Maria, unde le-am povestit colegilor de tabără despre protestele cu privire la arestarea pastorului László Tőkés, apoi gestul lui Ion Monoran care împreună cu alți revoluționari au oprit tramvaiele, și am pornit mai departe pe podul Traian, am zăbovit puțin în Parcul Central, la busturile personalităților ce au marcat istoria Timișoarei, apoi am vizitat Catedrala Metropolitană, înainte de a lua la rând piețele Victoriei, Libertății și Unirii, turul nostru încheindu-se în ambianța plăcută și primitoare a librăriei Două Bufnițe. Desigur pe drum ne-am oprit adesea pentru poze, dar și pentru a admira diverse clădiri semnificative precum Opera Națională, clădirea ce găzduiește Teatrul German de Stat dar și pe cel Maghiar, clădirea Muzeului de Artă, sau cele două catedrale din Piața Unirii, Catedrala Sf. Gheorghe și Catedrala Sârbească. După acest tur veritabil prin centrul Timișoarei ne-am reîntors către Universitatea de Vest, unde am luat cina la unul dintre restaurantele de pe malul Begăi, înainte de a ne îndrepta către Casa de Cultură a Studenților unde aveam să ne întâlnim cu Cenaclul ,,Pavel Dan”.

Deși ușor întârziați, am fost întâmpinați de un veritabil alai: Eugen Bunaru, îndrumătorul cenaclului, și continuând cu majoritatea membrilor activi ai cenaclului Ionuț Manea, Anastasia Stiegelbauer, Marius Dimcea, Izabela Radosevici, Marian Oprea, Dan Spătariu, dar și o ,,față” mai veche revenită de curând la cenaclul, Miruna Todor, în noua ei calitate de ,,boboc”, studentă în anul I la Facultatea de Litere a U.V.T., secţia engleză.

Ajunși în sala 201 acolo, unde anul trecut s-au aniversat 65 de ani de la înființarea Casei de Cultură a Studenților, am urmărit proiecția unui scurt filmuleț, creat de Anastasia Stiegelbauer (după o idee de Eugen Bunaru), ce avea ca subiect prezentarea prin poze a istoriei cenaclului de la început până-n prezent. Seara a continuat cu lecturi din creațiile proprii ale invitaților, participanții la tabără, urmând, apoi, lecturi ale membrilor cenaclului, totul desfășurându-se într-o atmosferă relaxată, menită a ne familiariza, o dată mai mult, unii cu alții. La capătul celor aproape două ore de discuții și recitări a venit momentul dificil de a-mi lua rămas-bun de la colegii mei de tabără, întrucât a doua zi majoritatea dintre ei urmau să înceapă călătoria – în sens invers – către orașele de proveniență. Ne-am despărțit cu promisiuni că nu ne vom uita și cu garanția că ne vom revedea mai devreme sau mai târziu, convinși că cele patru zile petrecute împreună au creat relații ce ar putea continua pentru multă vreme. Dar asta rămâne de văzut.

Aceasta a fost Tabăra de creație literară “Petre Stoica” ediția 2023, o experiență de neuitat care m-a făcut să devin mai conștient de locurile unde m-am născut și am copilărit și care mi-a dat șansa de a cunoaște niște oameni extraordinari care într-un timp foarte scurt au devenit extrem de dragi mie. Nu-mi rămâne decât să le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această adevărată aventură spirituală: de la organizatori, la ceilalți colegi de tabără și, poate cel mai important, Cenaclului ,,Pavel Dan” din care fac parte și care continuă să-mi permită acest vis de a scrie, de a mă bucura de un public și de a întâlni alți oameni cu care să împărtășesc această pasiune.

**Laolaltă – cu poezia – paveldaniști și …jimbolieni! Citește poeta Maria Ivanov, din Chișinău**

**Laolaltă Cenaclul Pavel Dan și Tabăra de creație literară „Petre Stoica” 2023**

Posted in jurnal | Etichetat: Cristi Căliman, petre stoica, Vlad Ciurescu | Leave a Comment »

Semnal!

Posted by Cristi Căliman pe octombrie 2, 2023

A apărut numărul 9 al revistei Orizont, un număr, așa cum ne-a obișnuit de decenii, bogat în articole, eseuri, anchete, interviuri, cronici literare, semnate de nume prestigioase ale literaturii române contemporane și nu numai.

Amintind că prezentul număr cuprinde pagini consistente consacrate scriitorului şi eseistului francez Pascal Bruckner, care a primit vineri, 29 septembrie, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara, lăsăm cititorilor satisfacția de-a se convinge, prin lectură proprie, de sumarul excelent al revistei. Ne vom permite, totuși, să mai semnalăm, cu un sentiment de satisfacție și bucurie solidară, debutul, în prestigioasa revistă, la pagina 26, consacrată sub genericul Harfa de iarbă, a doi foarte tineri și talentați poeți, membri ai cenaclului nostru: Izabela-Elena Radosevici și Vlad Ciurescu. Le urăm succes în continuare! Drumul abia începe…

Și o adăugire: de o cronică pertinentă, semnată de Marian Odangiu, la pag. 23, se bucură cel mai recent roman, Poveste dintr-o sticlă de parfum, al lui Adrian Petru Stepan, membru proeminent al Cenaclului ,,Pavel Dan”, în perioada de eclozare a douămiismului timișorean paveldanist. Felicitări autorului și, deopotrivă, cronicarulu! Dar să nu o uităm pe poeta Andra Mateucă, făcând parte din aceeași generație douămiistă, marca ,,Pavel Dan”. Citiți-i răspunsul inspirat (un adevărat poem !) la incitanta anchetă lansată de Cristian Pătrășconiu.

Vă dorim lectură plăcută! Citiţi Aici : www.revistaorizont.ro/arhiva/septembrie2023.pdf

A consemnat Eugen Bunaru

Posted in jurnal | Leave a Comment »

SEMNAL! Spectacol Stradal de Poezie!

Posted by Cristi Căliman pe septembrie 29, 2023

După un succes răsunător la prima ediție din luna mai, suntem încântați să vă invităm la cea de-a doua reprezentație a spectacolului „Balcoolaurul și gladiautorii”. Pe data de 30 septembrie, ora 20:00, Piața Sf. Gheorghe din Timișoara va găzdui din nou spectacolul stradal de poezie, inspirat din volumul Cuprins: Cenaclul Pavel Dan, o antologie semnată de Eugen Bunaru.

Interpreții acestui spectacol sunt talentatul Bogdan Spiridon și un grup de 13 studenți-actori. Light design: Florian Putere. Sound design: Sebastian Hamburger. Concept costumație: Gabriela Strugari. Scenariu și regia artistică: Sabin Popescu.

Acest eveniment are un caracter interdisciplinar, fiind o colaborare între Facultatea de Muzică și Teatru și Facultatea de Litere, alături de specialiști din domeniul teatrului. De asemenea, este implicat cel mai longeviv cenaclu literar din țară, Cenaclul „Pavel Dan” al C.C.S.T.

Evenimentul face parte din programul cultural „La UVT, Cultura este Capitală!”, inclus în Programul Cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”, teritoriul Oameni, stația Reflecții, finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte, cofinanțat de Consiliul Județean Timiș, prin programul TimCultura 2023.

(Preluare de pe site-ul U.V.T.)

Posted in anunt, eveniment | Leave a Comment »

Semnal!

Posted by Cristi Căliman pe septembrie 22, 2023

Cea de-a treia ediție a taberei de creație literară „Petre Stoica”, ce va avea loc la Jimbolia și Timișoara în perioada 25-28 septembrie, îi va avea în componența sa pe doi tineri poeți paveldaniști, respectiv Cristi Căliman și Vlad Ciurescu, care alături de alți 8 tineri scriitori din România și Republica Moldova vor lua parte la diverse activități pe parcursul celor 4 zile, printre care ateliere de scriere creativă alături de respectați scriitori timișoreni precum Alexandru Potcoavă, Marcel Tolcea sau Radu Pavel Gheo, dar și un dialog între invitatul special Cristian Tudor Popescu și Alex Condrache, toate acestea menite să-i inspire pe tinerii scriitori, urmând ca în ultima zi a taberei, tabăra să se mute la Timișoara, unde va avea loc o întâlnire cu actuala generație a Cenaclului Pavel Dan.

Le dorim mult succes și cât mai multă inspirație celor 2 membrii paveldaniști, și așteptăm cu nerăbdare schimbul de impresii ce va avea loc pe 28 septembrie la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara.

Mai jos regăsiți mai multe detalii legate de evenimentele susținute pe parcursul taberei conform organizatorilor:

Universitatea de Vest din Timișoara și Muzeul Presei „Sever Bocu” din Jimbolia organizează a treia ediție a Taberei de Creație Literară pentru Tineri Scriitori „Petre Stoica”. În perioada 25 —28 septembrie, tabăra aduce în Jimbolia și Timișoara 10 tineri scriitori din România și Republica Moldova, care vor lucra cu scriitori consacrați. De asemenea, în cadrul taberei sunt organizate evenimente culturale deschise comunității.

Cu un număr record de înscrieri, am fost bucuroși să extindem numărul de locuri pentru tinerii poeți, prozatori și eseiști de la 9 la 10. Acești 10 norocoși rezidenți vor lua parte la ateliere de scriere creativă cu Alexandru Potcoavă, Marcel Tolcea, Radu Pavel Gheo. În plus, vor experimenta aventura unui „treasure hunt” și vor avea onoarea de a se întâlni cu Cenaclul Pavel Dan la Casa de Cultură a Studenților. Evenimentele vor avea loc atât în Jimbolia, în perioada 25-27 septembrie, urmând ca în 28 septembrie, tabăra să se mute la Timișoara.

Programul taberei include, de asemenea, evenimente culturale deschise comunității. Publicul este invitat luni, 25 septembrie, de la ora 19:00, să asiste la proiecția filmului documentar „Timișoara. Harta secretă: Oameni și locuri”, în prezența echipei „Harta secretă”. Evenimentul va avea loc la Casa Memorială „Petre Stoica” din Jimbolia.

De asemenea, marți, 26 septembrie, de la ora 19:30, la Casa Memorială „Petre Stoica” din Jimbolia, doritorii pot lua parte la un dialog fascinant între Cristian Tudor Popescu și Alex Condrache, intitulat „La ce mai e bună literatura?”. În plus, tabăra va găzdui un meci de tenis demonstrativ susținut de Cristian Tudor Popescu și Valentin Gheran. Acesta va avea loc tot pe 26 septembrie, de la ora 16:00, în Sala de sport „Hans Wiesenmayer” din Jimbolia.

Un moment special din cadrul taberei va fi dialogul captivant dintre Marcel Tolcea și Radu Pavel Gheo, sub titlul „Adio, adio, patria mea, cu i din j, cu j din Jimbolia”, care va avea loc pe 27 septembrie, de la ora 19:00, la Casa Memorială „Petre Stoica” din Jimbolia.

Posted in anunt, eveniment | Etichetat: eveniment | Leave a Comment »

ANUNŢ & INVITAȚIE !

Posted by Cristi Căliman pe septembrie 19, 2023

Bună ziua, tuturor,

După o vacanță de vară toridă, dar bogată în participări ale cenacliștilor paveldaniști la activități și manifestări culturale/poetice, super, cu priză directă la public, și, nu mai puțin, cu percutante reverberații estetice și civice – exemple: la filiala Arad a U.S.R., Vasile Dan președinte, Gh. Schwartz, Lucia Cuciureanu, Ioan Matiuț ş.a.; la Cluj – Open Mic de Poezie în coordonarea Lenei Chilari, invitați: Răzvan Stoicovici și Cristian Căliman; loco: la Spectacolul Stradal în amfiteatrul din P-ța Sf. Gheorghe după Antologia de Poezie ,,Cuprins” a Cenaclului ,,Pavel Dan” de Eugen Bunaru, regizor – Sabin Popescu, (proiect al U.V.T. – Alex. Condrache, în cadrul manifestărilor Timișoara Capitală Culturală); Poeticfest, proiect de Un Cristian în cadrul acelorași manifestări, ținut la C.C.S.T. , apoi alte importante manifestări la Sandy’s diner, la Strada fără nume, la Casa Tineretului (Poezie și Muzică cu ocazia festivalului internațional Youth Summer Fest) moderator – Anastasia Coste, în parcul Doja – Comuna 30 și Cărturești, (Poezie și Muzică ), moderatori: Alexandru Higyed și Alina Dumitrescu, recent (9-10 sept.), la Festivalul Național de Literatură ,,Dorel Sibii”, ediția a XXV-a, de la Săvârșin (Centrul Cultural Județean Arad, Filiala Arad a U.S.R în parteneriat cu Cenaclul Pavel Dan al C.C.S.T.) – așadar, după această vacanță …la temperatura unor asemenea manifestări de spirit, poezie și ( de ce nu?) voie bună și armonie…colegială, Cenaclul ,,Pavel Dan” al C.C.S.T. își va relua activitatea propriu-zisă, creativ-literară, ce se va desfășura în perioada noului an universitar/școlar 2023-2024.

Invităm, deci, membrii cenaclului, dar și pe toți cei pasionați de literatură, (elevi, studenți), cu aptitudini și aspirații literar-creatoare care își doresc să devină membri ai cenaclului, la prima întâlnire, din noul sezon cenaclier, care se va desfășura joi, 21 septembrie, ora 19,oo, în sala de cenaclu (parter) a C.C.S.T.

Deschidem acest nou an universitar-cenaclier cu următorul program:

Lecturi de poezie (2-3 poeme inedite) susținute de fiecare dintre cei prezenți, fără comentarii și analize pe texte.
Propuneri de proiecte și activități pt. noul an, prioritate având propunerile concrete pe termen curent și apte pt. a fi concretizate în primul semestru al anului universitar; asumarea, pe termen de urgență, a lansării unui ,,manifest” video-audio, pe blog și pe Facebook, de promovare a cenaclului în vederea atragerii de noi membri; dezbateri concise, la obiect.

Vă așteptăm cu drag și cu toată încrederea!

Coordonator Cenaclu: Eugen Bunaru și membrii colaboratori: Anastasia Coste, Ionuț Manea și Cristi Căliman

Posted in întâlnire de cenaclu | Leave a Comment »

SeMnAL !

Posted by Cristi Căliman pe septembrie 17, 2023

Bun găsit tuturor ! Vă invităm să participați la ,,unul dintre cele mai importante Festivaluri literare din lume”, eveniment având deja o tradiție strălucită, dar mereu conectat, prin anvergura valorică a unor invitați iluștri, la actualitatea literară de pe întreg mapamondul. Totul înscriindu-se, acum și aici, în chiar anul de grație 2023, sub blazonul Timișoarei capitală culturală europeană !

Forum studențesc

PROGRAM LITVEST 20-22 septembrie 2023

Cea de a douăsprezecea ediție a LitVest, unul dintre cele mai creative festivaluri literare din lume, reunește scriitori de top: Haydar Ergülen (Turcia), Khedija Gadhoum (S.U.A., Tunisia), Edi Matić (Croația), Jean Poncet (Franța), Kevin Prufer (S.U.A.), Ana Vučković Denčić (Serbia). România: Liliana Corobca, Alexandra Indrieș (1936-1993), Andrei Novac, Ljubinka Perinac Stankov, Andreea Răsuceanu.

Organizator: Biblioteca Județeană Timiș „Sorin Titel”, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș

Din 2012, LitVest duce, neîntrerupt, literatura contemporană în licee. LitVest e, de asemenea, festivalul la care elevi din mediul rural citesc din mari poeți ai lumii, alături de aceștia. Sau care organizează manifestări atât în penitenciare, cât și în universități. La LitVest au citit, citesc și vor citi oameni din cele mai diferite categorii socio-profesionale. De la motocicliști, la pompieri. De la sportivi, la artiști plastici. Din 2018 suntem o prezență constantă în cluburi. Cu un concept literar-muzical unic: Text-concerto. LitVest include manifestări care au fost preluate și în alte centre culturale, fiind singurele „exporturi” de formate de eveniment literar din istoria Timișoarei. Totodată, festivalul a făcut cu putință o premieră în istoria a două culturi: primul număr al unei reviste britanice dedicat integral literaturii române, cu precădere celei timișorene, The Romanian Riveter (2020). Fiecare ediție are, ca invitat simbolic, un scriitor timișorean dispărut. În 2023 aducem cuvenitul omagiu Alexandrei Indrieș (1936-1993), remarcabilă eseistă și prozatoare. Textele propuse de scriitorii invitați sunt grupate în antologii care prilejuiesc contactul cu mari nume ale literaturii mondiale. Fototeca LitVest creează patrimoniu digital. Proiectul prezintă scriitori de vârf în ipostaze unice. Pictorialele reliefează scriitorul ca personaj. Ca hipnotist și/ sau hipnotizat. Ca polițist și/ sau „urmărit”. LitVest generează documente estetice și spectacole de lectură.

Despre LitVest:

„Am participat la festivaluri literare în peste cincizeci de țări. LitVest e printre cele mai bune”, Víctor Rodríguez Núñez.

„LitVest e cel mai bun festival literar românesc la care am participat”, Dumitru Crudu.

„Festival fabulos, literatură fabuloasă”, Rosie Goldsmith.

PROGRAM

MIERCURI, 20.09

Pătura care citește, picnic urban de lectură.
Ora 12, Piața Unirii.

Macrofonia. Live literar.
Cu participarea muzicianului Petre Ionuțescu.
Ora 18, Secția de Arte „Deliu Petroiu”,
Bastion „Theresia”, corp A.

JOI, 21.09

Literatura intră în joc. Lecturi și dialoguri în licee.
Ora 11.

Lecturi aprinse. Lecturi în lumina farurilor mașinilor de poliție.
În colaborare cu Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș.
Ora 20, Piața Sf. Gheorghe.

VINERI, 22.09

Text-concerto Damian Drăghici. Meditații lăutărești.
Ora 22:30, Club Heaven, str. Ripensia nr. 40.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Şi Timișoara (puțin…și Pavel Dan) la FESTIVALUL INTERNAȚIONAL de POEZIE BUCUREȘTI

Posted by Cristi Căliman pe septembrie 14, 2023

11-17 septembrie 2023 – Ediția a XIII-a

Programul super bogat, cuprins în cele 7 zile, îl puteţi afla intrând pe internet. Timişoara va fi reprezentată de Robert Șerban și Alexandru Higyed. Dar, nu mai puțin, şi de alte nume sonore, de prim-plan ale literaturii române actuale: Simona-Grazia Dima, Moni Stănilă şi (oarecum) exoticul Traian Pop Traian (România/Germania), acest trio poetic fiind – fericită coincidență ! – nu doar de sorginte timişoreană, ci şi paveldanistă. Asemenea celorlalți 2 colegi amintiţi. Felicitări și succes tuturor!

(E.B.)

Posted in jurnal, stiri | Leave a Comment »

La Săvârșin … în jurul unui foc de tabără, dar nu numai!

Posted by Cristi Căliman pe septembrie 13, 2023

Ca răspuns la invitația adresată de către organizatori (Centrul Cultural Județean Arad, primăria orașului Săvârșin, Filiala Arad a U.S.R în parteneriat cu Cenaclul ,,Pavel Dan” al C.C.S.T.), membrii cenaclului nostru s-au deplasat în zilele de 9 și 10 septembrie la Săvârșin unde a avut loc Festivalului de Literatură ,,Dorel Sibii”. Pe lângă festivitățile introductive ce au constat în lansări de carte și lectura a câte unui poem din partea participanților, printre care și membrii cenaclului, ziua de sâmbătă a continuat într-o atmosferă ,,idilică” în jurul unui foc de tabără, unde au avut loc numeroase discuții atât de benefice și fertile pentru inspirația literară, pe de-o parte cu personalități literare arădene, dar și cu tinerii poeți aflați în tabăra de creație literară de la Săvârșin. Festivitățile au continuat și a doua zi pe impresionantele domenii regale, când, oaspetelui de onoare, scriitorul Gabriel Chifu, i s-a înmânat Premiul Principesei Margareta, după două discursuri introductive susținute de Cristian Pătrășconiu și Mircea Mihăieș.

Mulțumim organizatorilor pentru invitație și pentru găzduirea călduroasă pe care ne-au oferit-o!

A consemnat C.C.

Imagini de la eveniment