Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Premiile Concursului Național de Creație Literară Pavel Dan – în Renașterea Bănățeană, luni , 5 august 2019

Posted by Alex Higyed pe august 8, 2019

În cadrul celei de-a XXI-a ediții a Concursului Național de Creație Literară organizat de Cenaclul ”Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, juriul, avându-l în componență pe scriitorii Eugen Bunaru, Tudor Crețu, Ana Pușcașu, a selectat cei mai talentați dintre tinerii poeți și prozatori ai anului, protagoniștii festivității de premiere ce va avea loc în luna octombrie. La secțiunea poezie, Premiul I a fost obținut de Denisa Arcip, elevă la Colegiul Național ”Petru Rareș” din Suceava, iar Premiul al II-lea de Iula Iaraslavschi, elevă la Laiceul ”Spiru Haret” din Chișinău, Republica Moldova, Teodora Vlădianu, elevă în clasa a XI-a, la Colegiul Național ”Ptreu Rareș” din Suceava și Gheorghe Cecan, student la Facultatea de Arhitectură ”G. M. Cantacuzino” și la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Premiul al III-lea a fost adjecat de Denisa Ștefan, Studentă în anul III la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest Timișoara, de Alexandru Higyed, absolvent al aceleaiași instituții de învățământ superior (promoția 2019) și de Antonia Mihăilescu, elevă la Colegiul Național ”Petru Rareș” din Suceava. Au obțtinut mentțiuni Alina Dumitrescu, studentă în anul III la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie dn cadrul Universității de Vest din Timișoara Respectiv Maria Grazia Bordignon și Vlad Berariu, ambii elevi la Colegiul Național ”Petru Rareș” din Suceava. La secțiunea proză, juriul a decis neacordarea Premiului I. Premiul al II-lea a revenit Violetei-Alina Țibuleac, elevă la Colegiul Național ”Petru Rareș” din Suceava, respectiv lui Alex Neguran, student la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Premiul al III-lea a fost atribuit Denisei Arcip. (C.D.T)

Reclame

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Premiile Concursului Național Studențesc de Creație Literară, ediția 2019

Posted by Ana Maria Puşcaşu pe iulie 25, 2019

În cadrul celei de-a XXI-a ediții a Concursului Național Studențesc de Creație Literară, organizat de Cenaclul Pavel Dan al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, juriul, având în componența sa pe scriitorii Eugen Bunaru, Tudor Crețu și Ana Pușcașu, a acordat următoarele premii:

La secțiunea POEZIE

PREMIUL I:

– Denisa Arcip – elevă la Colegiul Național „Petru Rareșˮ din Suceava

PREMIUL II:

– Iulia Iaroslavschi – elevă la Liceul IPLT „Spiru Haretˮ, Chișinău, Republica Moldova

Teodora Vlădianu – elevă în clasa a XI-a, la Colegiul Național „Petru Rareșˮ din Suceava

Cecan Gheorghe – student, Facultatea de Arhitectură „G. M. Cantacuzinoˮ și Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuzaˮ din Iași (născut în Bălți, Republica Moldova)

PREMIUL III:

Denisa Ștefan – studentă în anul III la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Universitatea de Vest din Timișoara

Alexandru Higyed – absolvent al Facultății de Litere, Istorie și Teologie, Universitatea de Vest din Timișoara (promoția 2019)

Antonia Mihăilescu – elevă la la Colegiul Național „Petru Rareșˮ din Suceava

MENȚIUNI:

Alina Dumitrescu – studentă în anul III la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Universitatea de Vest din Timișoara

Maria Grazia Bordignon –  elevă la Colegiul Național „Petru Rareșˮ din Suceava

Vlad Berariu – elev la la Colegiul Național „Petru Rareșˮ din Suceava

 

La PROZĂ:

PREMIUL I: Nu s-a acordat

PREMIUL II:

Violeta-Alina Țibuleac: elevă la Colegiul Național „Petru Rareșˮ din Suceava

– Alex Neguran – student la Facultatea de Medicină – Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganuˮ din Cluj

PREMIUL III:

Denisa Arcip – elevă la Colegiul Național „Petru Rareșˮ din Suceava

Festivitatea de premiere va avea loc în luna octombrie, la o dată ce va fi anunțată ulterior.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

POEZIA TENISULUI!

Posted by Alex Higyed pe iulie 14, 2019

SIMONA HALEP, superba învingătoare, în finala turneului de Grand Slam de la Wimbledon, din …13 iulie 2019, în fața celebrei Serena Williams, ,,este o legendă vie a tenisului” (C.T.P.) mondial și a sportului românesc! Jocul ei minunat, pe tot parcursul turneului, rod al talentului, al devoțiunii și al muncii asidue, ne-a încântat asemenea unui spectacol de artă, de adevărată poezie, acolo unde, în definitiv, nu se (mai) poate trișa! Să ne bucurăm pentru Simona și  fie ca ascensiunea și cariera ei sportivă, de excepție, să însemne, pentru noi, cei de aici și acum, un fericit prilej de reflecție și, mai ales, un model de urmat, într-o Românie în care, deseori, ura, prostia, grobianimul, parvenitismul, impostura, sfidarea meritocrației au, din nefericire, câștig de cauză…  

Felicitări, Simona! Drum lung cu victorii și de-acum înainte! (E.B.)

Posted in jurnal | Leave a Comment »

O frumoasă și consistentă semnalare

Posted by ciprianbaciu pe iulie 3, 2019

O frumoasă și consistentă ,,semnalare” depre una din ,,isprăvile” literare (mai recente)  ale cenaclului ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara o întâlnim în revista ORIZONT, nr 6,  iunie 2019, pag 23, la rubrica Ochean, sub semnătura criticului literar MARIAN ODANGIU. Vă oferim, mai jos, prilejul să o lecturați.

,,După o pauză de câțiva ani, Cenaclul Pavel Dan al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara reia o practică ce datează din anii ’90: publicarea într-un volum colectiv a laureaților Concursului Național Studențesc de Creație Literară, competiție care a ajuns la cea de-a XX-a ediție. Gestul se datorează admirabilului poet Eugen Bunaru, care este și îngrijitorul ediției, neobosit și generos susținător și promotor al noilor generații de scriitori. Sub titlul Înăuntrul sferei*, sunt reunite creații reprezentative, aparținând primilor trei clasați la Secțiunea poezie a competiției (ex aequo, Artur Cojocaru și Mihaela Anca Farcaș și, respectiv, Julia Iaroslavschi și Anastasia Coste) și laureaților premiilor pentru proză, Raluca Teodorescu, Bianca Vilichi și Alina Adobroaie-Minda, cea din urmă distinsă cu Mențiune, în condițiile în care, la această secțiune, premiul întâi nu s-a acordat. Majoritatea autorilor sunt ori au fost studenți la Timișoara, sunt născuți în jurul anului 2000 și provin din zone geografice diferite: Republica Moldova, Ardeal și Oltenia, singurele bănățence get-beget fiind Anastasia Coste și Alina Adobroaie-Minda. Poezia lui Artur Cojocaru se așază sub semnul liricii basarabene tinere de azi, reprezentată de autori din aceeași generație, debutați deja în volume, precum Aura Manu, Ion Buzu, Maria Paula Erizanu, Ecaterina Bargan ori Zina Bivol. Versurile impun o rostire frustă, directă, colocvială, cvasinarativă, puternic vizuală, ce însoțește notația derizoriului cotidian, evocarea spațiului natal, domestic, al copilăriei și al adolescenței. Intelectualismul emoţiilor marchează creația Mihaelei Farcaș. Autoarea explorează universul citadin cu prospețime lirică, dar și cu o notă de cuprinzătoare ironie împinsă până aproape de sarcasm: ”orașul este o pădure corozivă/ cu artere de argint, reci,/ prin care nu curge altceva/ decât o mulțime de singurătăți, ca niște ființe ce/ își croiesc drumul/ indiferent de dorința stăpânilor” (Drowing). Ca și în cazul lui Artur Cojocaru, poemele Juliei Iaroslavschi poartă, deopotrivă, în spirit și în expresie, amprenta tinerei lirici basarabene contemporane. Rostirea glisează dinspre discursivitate către comprimatul metaforic, oscilează între versul intimist și poezia narativizată, surprinzând o realitate copleșită de tarele supertehnologizării și ale digitalizării. Poezia Anastasiei Coste aduce în prim plan imaginea unui personaj liric ale cărui peregrinări prin lumea imaginarului descoperă un univers citadin fragil, vulnerabilizat de obsesia alienării: ”Pe străzile orașului de provincie,/ toate locuințele par la fel./ o voce din alt secol îmi răspunde la interfon/ e casa unei istorii uitate:/ calendare expirate răsuflă de după uși, ramele agățate pe pereți/ au poze cu oameni ce nu mai sunt./ în curtea plantată cu soare/ două pălării de paie culeg dezbrăcate căpșuni/ îi înfundă buzunarele cu cireșe/ crescute în afara timpului/…/ e-acolo o bancă, în fundul grădinii/ am lăsat gogoși/ dacă mai treci pe-aici/ să-ți amintești” (Gogoșile). Proza Ralucăi Teodorescu aduce în prim plan o serie de personaje bine conturate, ce aparțin unui cotidian derizoriu, banal, populat de existențe mărunte, nesemnificative, dar care ascund drame și tensiuni interioare surprinse de autoare cu o excelentă intuiție psihologică.. Bianca Vilichi propune o proză confesivă, atentă la mișcările imprevizibile ale sensibilității. În sfârșit, foarte tânăra Alina AdobroaieMinda, încă elevă în ultimul an la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, își dezvăluie, în cele șapte schițe antologate, apetența pentru o scriitură cvasipoematică ce reverberează o percepție delicată a ieșirii din adolescență. E greu de spus câți dintre autorii prezenți în volumul Înăuntrul sferei își vor continua drumul și câți vor renunța după această primă afirmare pe „câmpul de încercare al inteligenței și sensibilității, al artei literare” (Cornel Ungureanu). Dar, deocamdată, toți sunt mai mult decât o promisiune: un pariu pe care au toate șansele să îl câștige.”

Forum studențesc

 

 

 

Posted in articole, jurnal, poezie, proză, stiri | Leave a Comment »

Concursul de creație literară ”Pavel Dan”

Posted by ciprianbaciu pe iunie 27, 2019

Buna ziua,

CONCURS DE CREAȚIE LITERARĂ „PAVEL DAN ” Proză, poezie și eseu / critică literară – PRELUNGIRE TERMEN DE PRIMIRE 2 IULIE 2019

Data de anunțare a rezultatelor este prevazuta pe 25 IULIE 2019.

Acceptăm primirea textelor direct pe adresa cenaclulpaveldan@gmail.com.

Multumim,

 

CCS Timisoara

Bd. Regele Carol I, Nr. 9

+4 0256 496 711

ccs.timisoara@mts.ro

Posted in anunt, articole, concurs, jurnal, stiri | Leave a Comment »

Lansare de carte

Posted by ciprianbaciu pe iunie 27, 2019

Mircea Cărtărescu și Horia Roman Patapievici vin la Timișoara să își lanseze cele mai recente carți

Vineri 28 iunie, de la ora 19.30, Mircea Cărtărescu își lansează noua sa carte, Melancolia, și va oferi autografe  la librăria Humanitas de pe strada Eugeniu de Savoya nr. 6 din Timișoara. Melancolia este bestseller Humanitas la Bookfest 2019.
Invitați: Cristina Chevereșan și Robert Șerban
De asemenea, sâmbată, 29 iunie, de la ora 19.15, Horia Roman Patapievici își lansează cea mai recentă carte, Anii urii, și va oferi autografe la aceeași librărie.

Posted in anunt, proză, stiri | Leave a Comment »

Invitație Concurs „Călimara cu cerneală”

Posted by Alex Higyed pe iunie 21, 2019

CASA DE CULTURĂ A STUDENȚILOR TÂRGU MUREŞ

INVITAȚIE

(atașate postării sunt declarația de consimțământ pentru preluarea datelor personale și invitația ca atare)

Casa de Cultură a Studenților din Târgu Mureş are deosebita plăcere de a vă invită în perioada 1 iulie 2019 – 1 noiembrie 2019, la prima ediție a Concursului Literar „Călimara cu cerneală”.
Competiția se va desfăşura astfel: – în perioada 1 iulie 2019 – 1 noiembrie 2019 – primirea lucrărilor,

– premierea lucrărilor în data de 22 noiembrie 2019, în cadrul spectacolului aniversar „50 de ani-CCS”.

Vă rugăm să răspundeţi pozitiv provocării noastre de a participa la concursul literar.

Organizatorii vor suporta cheltuielile de cazare şi masă pentru premianții concursului, care vor participa și la spectacolul destinat aniversării, „50 de ani-CCS”.

Anexat prezentei invitații vă trimitem: regulamentul și declaraţia de consimţământ privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

Vă așteptăm cu drag!

Director,

Simion GERGELY

CASA DE CULTURĂ A STUDENȚILOR TÂRGU MUREŞ

REGULAMENT

Concurs Literar „Călimara cu cerneală”

Stimularea preocupărilor pentru lectură și pentru creația literară la studenţi.

Dorim să amintim tinerilor frumusețea și plăcerea lecturii, să-i încurajăm să dea frâu liber creativității, să scrie, să uite un moment de internet, de jocurile pe telefoane, console sau calculatoare, să iasă puțin din lumea virtuală și să intre în lumea imaginară, lumea cărților, dorim ca ei să viseze cu ochii deschişi, să creeze ceva deosebit, să-și aștearnă pe hârtie gândurile lor frumoase.

Pentru a realiza toate acestea, îi vom provoca să participe la un concurs literar

Anul acesta Casa de Cultură a Studenților din Târgu Mureş, aniversează 50 de ani de la înființare, cu acest prilej tema concursului este: TIMPUL STUDENȚIEI

Concursul Literar are două secţiuni:

– poezie

– proză

Lucrările:

– scrise cu font Times New Roman de 12, spațiere 1,5 şi margini de 2 cm.

– format pagină A4 – maxim 5 pagini poezie – maxim 9 pagini proză – lucrările fără diacritice NU vor fi publicate

Str. Nicolae Grigorescu, Nr. 19, Tg. Mureș, jud. Mureş, România

Tel. 012657460 66

CASA DE CULTURĂ A STUDENȚILOR TARGU MUREŞ

Salvarea lucrărilor: – poezie-numele autorului.doc (exemplu poezie_Maria Moldovan.doc) – proză-numele autorului.doc (exemplu proză_Maria Moldovan.doc)

Lucrările vor fi trimise: – pe adresa de e-mail: ccstargumures@gmail.com – până la data de 1 noiembrie 2019

Etapele desfăşurării concursului literar sunt: 1 iulie 2019 1 noiembrie 2019 – primirea lucrărilor 22 noiembrie premierea

Juriul va acorda câte trei premii pentru fiecare secțiune, respectiv, premiul I, II și III. Publicațiile interesate, vor putea să acorde și ele premii. Ne dorim ca cele mai bune lucrări din concurs să fie publicate.

Notă. Premiile celor care nu vor putea participa la înmânarea premiilor, premiile lor se vor redistribui. În acest caz, după anunțarea celor premianți este necesară confirmarea prezenței. Pentru cei din alte localități, se asigură cazare şi masă. Cheltuielile de transport vor fi suportate de Casele de Cultură aparținătoare.

Premierea lucrărilor va avea loc în cadrul spectacolului aniversar ,,50 de ani CCS- Mures”.

Mențiuni: Prin trimiterea lucrărilor la Concursul literar ,,Călimara cu cerneală”, participanții renunță la drepturile de autor sau orice pretenții materiale legate de publicarea acestora.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Mihaela Farcaș – omiedesemne.ro

Posted by Alex Higyed pe iunie 11, 2019

Cenaclul ,,Pavel Dan” a intrat, așa cum s-a menționat într-una din postările anterioare, în vacanța de vară. După încheierea sesiunii, studenții se vor bucura din plin de cele 3 luni de vară și … libertate.
Poezia, însă, merge mai departe!… O confirmă, cu brio, publicarea unui grupaj de 3 poeme ale Mihaelei Farcaș, membră a cenaclului nostru, într-o platformă literară/culturală de prestigiu, O mie de semne, editată și coordonată cu multă devoțiune și profesionalism de Gelu Diaconu, poet, prozator, comentator de literatură,  ,,fotograf de ocazie” și iubitor de Pink Floyd, cum singur se prezintă. Spicuim câteva rânduri din ,,întâmpinarea” poetei paveldaniste:

,,Așadar, să facem cunoștință cu Mihaela Farcaș, care mi-a trimis texte bune, dar o poză cu format impropriu pentru main-ul site-ului. În consecință, am apelat la www.pexels.com, de unde am luat o imagine care se potrivește întrucâtva cu atmosfera din poemele Mihaelei.

Să vedem în continuare cine este Mihaela Farcaș:

https://omiedesemne.ro/wp-content/uploads/2019/06/mihaelafarcas.jpg

Mihaela Farcaș

Născută pe 28 decembrie 1993. Locuiește în Petroșani (pe facebook spune că în Timișoara). A absolvit Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de sociologie şi psihologie, masteratul Psihologie clinică și consiliere psihologică.

Apariţii: revista Oglinda literară cu poeziile „Noapte de august”, „Eroziune”, „Pseudopsihoză”; revista  Boema cu poeziile „Lanul de secară”, „Eroziune” , „Alien-self”, „Demonul galben”, „Anatomia haosului”, „Cercul simptomelor”, „Bipolaritate”„Ancora”„Fobii”; antologiile literare „Labirint literar de primăvară” și „Incursiuni meta-forice”, „Liric zbor de primăvară”; revista Levure litteraire cu poeziile „Demonul galben”, „Anatomia haosului”, „Cercul simptomelor”.

Premii literare: premiul I la Concursul Național Studențesc de Creație Literară „Pavel Dan” 2018, premiul I la concursul „Lirismograf”, Sibiu 2019.

Membră a cenaclului ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara. (……) ”  

Felicitări, te mai aștept și altădată pe www.omiedesemne.ro

O felicităm și noi, cenaclul ,,Pavel Dan”!

1.Disociere

mă enervează că poezia nu e un animal de circ,
nu poate fi dresată
ci explodează ca un ciot de napalm
în miezul zilei caniculare
când Komunyakaa aștepta ca
scheletul bombei să-i tranșeze mințile
& picături de sânge să se amestece cu unda de șoc,
detonând jungla sub soarele transversal
pe hemoragia din centrul lumii.
o combinație de acid lisergic
& monoxid de carbon, copilul rebel
al literaturii înfășurat pe un ac de seringă
menit să liniștească o criză
cu efect de stroboscop & oasele din urechea internă
îți cântă soloul din Comfortably Numb
ale cărui note zboară peste câmpul de cenușă.

2. Faustian

„Moloch in whom I sit lonely.”  (Howl – A. Ginsberg)

mă rog la zeul disocierii
să-mi dea o palmă peste față
ca să pot scrie
& circuitele amigdaliene să se descarce
într-o poezie ca un panou solar.
sâmbătă, 6 dimineața,
nu vreau să trag draperiile,
lumea este un loc străin
în care mă joc cu frânturi de lumină
& imaginația e roasă de șobolanul inconștientului,
cușca de care s-a lipit insecta
devenind una, ființă de beton
cu ochi forjați de colosul prezent
în capul meu, pe care îl mai adorm
sâmbătă noaptea când venele
se transformă în tuburi de lumină
& solzii mei cad de pe inima ghimpată –
un Iisus ce-și smulge părul
cu ambele mâini găurite
când adulmecă pașii mizeriei
pe fâșia existenței umane,
dezamăgirea când ai impresia
că viața împarte experiența ca o prismă
dar tu te situezi la extreme
& mintea ta e ochiul mecanic
al gândacului ce încearcă
să iasă din chiuveta
plină de vase & cotidianul
te copleșește ca o pătură murdară
pe care ai fi vrut să naști,
să te naști într-un glob cu un bec
brodat în cuptorul cald
în care se coc plăcinte
nu mai multe selfuri
din cauza inconstanței celor doi ochi
formați în tiparul binelui & răului,
fără grade sau nuanțe
ca beculețele gri de deasupra tabloului.
cai negri în galop ce nu se duc
de fapt nicăieri la fel ca emoțiile
întoarse tot în floarea de carne –
acționează ca o matcă pentru propriii copii
entuziasmați de auto-devorare
ca de un act erotic înălțător
în degradarea constantă,
falsa matrice imaginată de la zece ani
& deșirarea ghemului roșu pentru o pătură de nimic
au fost doi pumni de țărână
în care vreau și nu vreau să mă-ntorc.
am renunțat la căutare,
m-am oprit la starea de fapt,
momentul, îngerul care fuge
de îmbrățișarea titanului rupt
de realitatea măcinată,
născută din absurd 
dar însetată de concret.

poezia este îmbinarea celor două lumi,
mintea mea poate exista în glandele ei mamare
& poate fi dureroasă ca o pustulă
sau măreață ca un orgasm.

3. C-PTSD

scrisul s-a născut ca ultim mecanism de apărare
ce mă-nsoțește prin jungla mentală
& lianele se transformă în tije de oțel,
arterele orașului construit pe baza schemei disociative.
aici nimic nu este conștient
& ceața ademenește circuitele neuronale.
nu rămâne decât instinctul ca o statuie
cu pielea măcinată de realitatea distopică
proiectând non-stop cercul absurdului.
poezia este o lamă cu două tăișuri –
cele două fețe ale zeului spun aceeași poveste:
omul va urma întotdeauna calea eliberării
dar cartușul se va umple constant cu gloanțe
iar branula va penetra infinit pielea
până când morfina își va frânge aripile.
mi-aș dori să mă „tratez” de cuvânt
doar că piatra a fost deja cusută pe coloana mea
& când literele vor înceta să-mi curgă din degete
înseamnă că mă voi fi vindecat.

                                                                                                                                                         A  consemnat E.B.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Să ciTimişoara

Posted by Alex Higyed pe iunie 4, 2019

Programul lecturilor Să ciTimişoara

  1. 24 mai, 17.30 – Parcul dintre Mc Donald’s şi stadionul Dan Păltinişanu – Patricia Lidia
  2. 2 iunie, ora 12 – Tramvaiul turistic (Staţia Piaţa Libertăţii) – Liana Toma
  3. 9 iunie, ora 11 – Hidrocentrala din Fabric – Vero Budea şi Adrian Petru Stepan
  4. 14 iunie, ora 18 – Turnul de apă din Iosefin – Daniel Timariu
  5. 21 iunie, ora 17 – Parcul din Piaţa Plevnei – Daniel Luca
  6. 28 iunie, ora 18 – Piaţa Sfântul Gheorghe – Marian Oprea
  7. 6 iulie, ora 11 – Muzeul de transport public Corneliu Mikloşi – Diana Farca

Oraşul descoperit în paginile scriitorilor săi

Am aflat istoria Timişoarei atunci când ne-am documentat temeinic pentru cărţile noastre. Aşa ne-am dat seama că Piaţa Libertăţii, clădirile baroc şi localurile cu ştaif din Cetate, cosmopolitul Iosefin sau ruinatul Fabric au mult mai multe de povestit decât ne imaginaserăm noi, mereuîn viteză, profesionişti în domeniile noastre şi amatori (majoritatea) într-ale scrisului. Ideea care ne uneşte este de a înfăţişa tuturor că oraşul acesta, cu multă istorie prea-puţin cunoscută, nu este o simplă urbe cu vestigii habsburgice, ingineri plictisiţi şi doamne şic, ci o destinaţie culturală, un loc în care s-au jucat marile evenimente ale istoriei.

Nu suntem o asociaţie, nu facem politică şi nu vrem să vă convingem să cumpăraţi ceva. Vrem doar să ne vedem în fiecare săptămână de la sfârşitul lui mai şi până la începutul lui iulie – sperăm că şi la toamnă, după vacanţă, alături de alţi autori – într-o locaţie non-conformistă pentru a povesti fără preţiozitate despre acel colţ de Timişoară care ne-a captat atenţia şi a asculta un fragment dintr-o carte care se petrece sau a fost inspirată de el.

Unii dintre noi cunoaştem viaţa cenaclurilor literare – Pavel Dan sub coordonarea neobositului Eugen Bunaru sau al Clubului Helion. Dar nu ne propunem şedinţe între scriitori, ci vrem să povestim cu cititorii, lecturile publice pe care le propunem le dorim o întâlnire neprotocolară cu toţi cei pentru care lectura (încă) este o plăcere.

Şapte săptămâni, opt lecturi care vă vor face să priviţi şase locuri ale Timişoarei cum nu vi le-aţi imaginat!

Ghizi literari vă vor fi:

Diana Farca

Diana se declară timişoreancă, însă e un veritabil globetrotter. Jonglează cu scrisul, producţia cinematografică, emisiunile tv, o franciză alimentară, pictura şi colecţionarea timbrelor ori a vinilurilor… Totuşi, până la o vârstă pentru care mai toţi scriitorii ar invidia-o, a publicat două romane: La limită şi Spitalul de suflete.

Spitalul de suflete, cartea din care va citi Diana, s-a născut în cenușa luptelor afective, fiind un spațiu al iertării, al resemnării sau al regăsirii, în care personajele sale, Maria, Ionuț și Mihail sunt azilanți. Tot ce avem de preț purtăm în suflet și nimic nu se pierde, totul se transformă. O carte de un realism extrem care te provoacă să îţi priveşti înăuntrul sufletului.

Un fragment neliniştitor ne propune să îl ascultăm printre vechile tramvaie ale Muzeului Corneliu Mikloşi.

Daniel Luca

Pentru Daniel Luca nu este suficient că îşi petrece opt ore în fiecare zi, de luni până vineri, printer rafturile doldora de cărţi. Pasiunea sa pentru ele îl urmăreşte şi în timpul liber. De când îl cunoaştem, scrie: poezie, proză, critică literară. Aşa că un doctorat în literatură nu e ceva de surprinzător pentru el.

Sindromul Mowgli, romanul ale cărui pagini le va împărtăşi cu cititorii, nu e un diagnostic medical, este o metaforă născută din celebrul roman al lui Kipling pentru a descrie situaţia copiilor cu educaţie extrem de precară care le creează dificultăţi majore ȋn integrarea socială. Aşa cum sunt şi copiii adoptaţi de personajul cărţii lui Daniel care poartă acelaşi nume. Fiecare dintre ei şi-a dezvoltat nişte calităţi deosebite care le permit să comunice cu anumite animale. O ȋntoarcere ȋnspre natură ȋntr-o epocă a stresului şi abuzurilor. Dar nu o întoarcere paşnică, ci una care i-ar umple de invidie şi pe fundamentaliştii Statului Islamic.

Aşa că Daniel vrea să ne trezească fiori în parcul cochet din Piaţa Plevnei.

Patricia Lidia Popescu Cevei

Patricia Lidia este inginer programator. În restul timpului – nu ştim cum mai are atâta! – e mamă de Greuceanu, scriitor (poezie, proză, carte pentru copii), organizator de evenimente culturale, colaborator al mai multor reviste şi siteuri culturale, preşedinta Asociaţiei Bastionul ArtLitTim şi coordonatoarea clubului de lectură din Penitenciarul Timişoara.

În cadrul lecturilor Să ciTimişoara nu va citi din cărţile care au consacrat-o (nu are rost să amintim titlurile, fiindcă lista e destul de lungă), ci ne propune să împărtăşim primele ei aventuri “timişorene” şi contactele amuzante, la limita satiricului, cu vecinii de bloc. Am uitat să vă informăm: e orădeancă la origine…

Aşa că ne propune să ascultăm câteva păţanii memorabile chiar în zona faptelor: Parcul din faţa Stadionului “Dan Păltinişanu”, lângă casa Tineretului. Recomandăm să vă înarmaţi cu umbrele pentru protecţie împotriva roşiilor și ouălelor aruncate de vecinii mai sus menționați!

Marian Oprea

Lui Marian i se potriveşte cel mai bine eticheta de “scriitor”. Figură distinctă a vieţii literare şi culturale timişorene, poezia sa, doar aparent dedicată femeii şi iubirii, este o aventură spirituală, consecinţă a îmbinării practicilor yoga cu preceptele creştine. Divina erotica sau Muntele lui Venus sunt doar două dintre titlurile sugestive pentru lirica sa.

Scrie de câteva decenii, adunând, în tot acest răstimp, sumedenie de premii literare si cronici elogioase.

Timişorean de când se ştie, promite să ne surprindă cu versuri inspirate nu doar de locurile oraşului, ci, mai ales, de privirile şăgalnice, albastre, verzi sau cenuşii ale frumoaselor locului.

Locaţia aleasă pentru lectura sa este în “amfiteatrul” Pieţei Sfântul Gheorghe.      

Liana Sabău

,,Eu scriu ca lumea să se iubească” – spunea în urmă cu doi ani Liana referindu-se la cel mai recent şi al treilea său volum de versuri,Vreme de dragoste. Şi-a lansat pe 31 august 1996 primul său volum de versuri Verb carnal în ziua nunţii, în rochie de mireasă, în Catedrala Mitropolitană din Timişoara. Al doilea volum, Mireasma trupului tău, a apărut 5 ani mai târziu. Poeziile Lianei apar în şapte antologii de versuri publicate în România.

Totuşi, ca jurnalist şi bun observator al cotidianului, în ultimul timp a devenit ceva mai pragmatică, marcată fiind de aventurile sale prin mijloacele de transport în comun ale oraşului pe care le prezintă pe pagina sa de facebook, spre hazul celor ce îi urmăresc constant postările.

Lectura Lianei va îmbina poezia cu proza, sensibilitatea cu cinismul celor care se ceartă pentru un loc pe scaun sau pentru a urca primii în troleibuzele urbei. Şi unde ar fi mai potrivit să le citească decât în Tramvaiul turistic care îşi plimbă în fiecare duminică pasagerii prin istoria cartierelor oraşului de pe Bega, pe care STPT i-l pune la dispoziţie pentru un ceas?

Daniel Timariu

Daniel Timariu este programator de profesie, iar din 2014 și scriitor de literatură SF & Fantasy. A publicat proză în atâtea reviste că simpla lor enumerare ar plictisi. La fel şi numărul premiilor. Volumul din care va citi, Labirintul, parte a seriei atât de comentate şi pline de success, Tenebre, ne dezvăluie o Timişoară populate de zeități și ființe mitologice, eroi legendari și coșmarurile din superstițiile noastre, cu toţiii prinşi în magia Cetății.

Lupta finală dintre detectivul Alex şi demonii lui Solomon (se spune că regele Solomon a folosit pentru ridicarea tempului din Ierusalim niște lucrători ieșiți din comun. Nu oboseau niciodată, ridicau greutăți imense, erau inteligenți și buni luptători. Adică regele crease nişte demoni pentru a putea termina templul), aduşi în Timişoara de Pavel Chinezu, se va da la Turnul de apă din Iosefin.

Dacă nu aţi ajuns până acum la capătul Timişoarei, pe malul Begăi străjuit de acest monument uitat şi aproape distrus, aveţi acum ocazia să o faceţi pentru a locul prin ochii detectivului Alex.

Vero Budea

Vero este, cumva neaşteptat o antreprenoare de succes fiindcă firea sa înclinată spre introspecţie şi poezie o recomandă pentru îndeletniciri mai puţin prozaice. Premiile adunate în ultimii ani şi faptul că scrie constant cronici de carte pentru Literatura pe tocuri i-au dat curajul necesar pentru a publica primul său volum de poezie – Dintr-o suflare, care va ajunge în librării în toamna aceasta.

Mici și delicate capodopere, poeziile Veronicăi compun o odă închinată Poeziei, Iubirii și Visării, ca punți spre eliberarea din cotidian și ne îndemnă la manifestarea propriei personalități. Totodată, Timişoara, cu pieţele, istoria şi destinele sale, reprezintă un punct de referinţă al liricului acestui volum.

Versurile sale ne vor încânta la capătul Timişoarei, în cochetul parc al hidrocentralei.

Adrian Petru Stepan

Fiecare zi e uimitoare se numea primul roman al său. Nu este un titlu romanṭios, ci o provocare. Fiindcă zece ani de consultanṭă acordată clienṭilor internaționali te face să vezi totul prin ochelarii pragmatismului. Inclusiv evenimentele Orientului Mijlociu, una dintre pasiunile sale despre care scrie în Republica.

Subiectul lecturii sale este Heruvim, considerată de bloggeri una dintre cărţile de referinţă ale anului trecut, un thriller în care Timişoara devine un adevărat teatru de război, un adevărat loc în care s-au jucat şi se joacă marile evenimente ale istoriei. Personaje reale ale ultimului veac se întâlnesc cu cele ale imaginaţiei sale pentru a descifra unul din marile mistere ale istoriei. Locaţia aleasă pentru lectură este hidrocentrala Timişoarei, o capodoperă a tehnicii habsburgice şi un spaţiu al alteui lumi în care se reveleaz

Posted in jurnal | Leave a Comment »

LA REVEDERE, LA TOAMNĂ!

Posted by Alex Higyed pe iunie 3, 2019

PROTAGONISTELE ÎNTÂLNIRII, LA FINAL DE SEZON LITERAR.

(Octombrie 2018 – Iunie 2019)

POEME de ANA MARIA CHIȚULEAN

***
dorințele și temerile se asasinau reciproc în fiecare
încăpere
se prăbușeau lipicioase ca în filmele cu chasey
chasey lain într-un western
și acest oraș
construit din carne + plastic peste care continuă să bată
soarele

***
ultimul monument al orașului
pereții gării
de pe care se desprind numele artiștilor alături de
morții mătii

***
îngerii lor nu se mai scutură
de greutatea
mizeriei de pe picioare
ne privesc surprinși din compartiment
și se scuză

***
uniforma ta, Maria
și lacrimile care cad pe mâinile lor
îndesate în plase
pe lângă altele

***
cine să te mai înțeleagă, Maria
cu toate aerele aristocrate
prințesă domestică
și actriță în
acest spectacol de interior
nu ești tu
nu ești
doar un produs destinat
nevoilor casnice

***
peste decolteul tău, Maria
lumea se împachetează grijulie
aproape singură
în aceste pungi de plastic
sânii tăi cresc
sânii tăi nu hrănesc pe nimeni
între sânii tăi
un cerc de prieteni
și mângâierile incisivilor
numai prospețimea neatinsă a cărnii îi ține
dar asta nu durează

***
îi auzi pe toți
care te caută
vorbesc despre cei așteptați să moară
despre cei pierduți cu atâta dragoste
închisă în sertarul tău de carne
aștepți tăietura fină
a specialiștilor
și raclajul

***
pe fundul oceanului
o caracatiță se descoperă
inutil
începe să mă deranjeze curajul
celor care-și lipesc ventuzele de sticla acvariului

Proză de ROXANA DIACONESCU

                                                            Un fel de Pilot

    Mi-ar plăcea să locuiesc în picioarele tale.

În timp ce-ncercam să-mi derulez filmul zilei care trecuse, am simțit nevoia să-mi dau pătura la o parte, pentru că radiatorul din cameră reușise să mă aducă în punctul în care nu mai aveam niciun chef de somn.M-am aplecat către noptieră să-mi iau ochelarii și telefonul. 00:43. Am deblocat telefonul, încercând să găsesc o poză prin care se poate să se fi strecurat Tudor, puștanul de vreo 7-8 ani, care îmi zisese în timpul zilei în parc că i-ar plăcea să locuiască în picioarele mele. După vreo câteva scroll-uri, inutil. Tudor era doar în mintea mea și de-acolo-mi repeta că mă cunoaște și că ar fi fain dacă și-ar putea face o casă mică în tălpile mele pentru a-mi fi alături data viitoare când calc pragul atâtor locuri. La-nceput mi s-a părut drăguță replica lui și poate de asta am și reținut-o de fapt. Chiar și așa, pentru câteva momente trăisem cu senzația că în inocența lui, spusese ceva poetic, ca o parabolă înțeleasă numai de dumnezeii copii, care mișună prin parcuri ca niște nimfe și răspândesc ghicitori cu mize mai mari decât oamenii care au grijă de ei. 0:50. Am dat din nou către noptieră pentru o gură de apă din paharul pe care-l lăsasem de vreo câteva zile pe-acolo. Simțeam cum îmi mișună frisoane prin corp ca o armată de termite pe-un copac în Amazon. M-am înfofolit mai tare în pătură și-am închis pentru câteva clipe iar ochii. Aceeași viziune. Eu în parc, pe o frânghie de slackline, încercând să o parcurg în mers și să-mi țin echilibrul cu Tudor, care-mi cere un loc în picioare unde să stea: Parcă te știu de undeva, mă dezechilibrez, mă lovesc. Come on, you can do it! Îmi face semn prietenul meu în semn de încurajare și de ok. Revine la amicii săi nemți. Wer hat die Wahlen gewonnen? Vorbesc de alegerile europarlamentare, bănuiesc. Which party did the  people in Timișoara vote for? Mă uit la ei, la Tudor cum zâmbește. Nu știu, I don’t know yet
Telefonul începuse să scoată sunete ciudate. Nicio alarmă programată, nicio notificare de e-mail. ,,Cred că-mi urmăresc telefonul. Nu degeaba mi-au cerut să ne vedem acum câteva zile cu condiția să nu zic nimic nimănui, să mă prefac că nimic din ceea ce am discutat nu a avut loc…dar, dacă stau bine să mă gândesc, ce le-am zis exact…” Mirosea a vomă în cameră. Deși mă străduisem ca lumea să scot niște pete de vomă din hainele cu care am fost la vot în ziua respectivă, mirosul de ciorbă improvizată de maică-mea cu fasole și salam încă plutea în încăperea de 2 pe 4. M-am ridicat să verific dacă hainele de peste zi atârnate pe pârghia improvizată de la cabina de duș se uscaseră sau nu, după ce le spălasem la mână până mi-a crăpat pielea. Încă ușor îmbibate în apă, hainele atârnate greoi de pârghie mă salutau triumfător, de parcă cineva încă le purta în aer. Mi-am pus mâna la frunte, fierbea. ,,Poate-ar fi ok să-mi iau temperatura și să mai storc puțin hainele astea. De la ce naiba mi-o fi rău. Mi-a fost și la secția de vot azi. 113. Coadă kilometrică, oameni motivați, dar tăcuți. N-am panică de spații deschise și aglomerate din ce știu. Agofobie…ago…agorafobie…cum era, mă, aia. Să caut mai bine să iau nurofen răceală și gripă.”

     Când am dat să-mi caut în rucsacul de lucru borseta borțoasă cu medicamente, m-am consolat cu un antinevralgic, în loc să mai caut vreun nurofen. Mulți îmi spuseseră să urmez farmacia că poate visurile de copil, de când colectam cutii de medicamente și-mi doream să mă refugiez în vreo cabană, în pădure, să culeg plante vindecătoare, s-ar putea adeveri, dar am tot refuzat să cred că n-aș fi devenit obsedată și acaparată de industria farmaceutică, așa că, la fel ca orice om care-și cunoaște limitele, m-am obișnuit să fiu un fel de pastilomană ambulantă, mereu pregătită să investesc în industria care m-ar fi distrus. Nici un sens oricum. ,,Măcar poate-mi mai trece durerea asta de cap, că febră nu știu dacă am…sau…una, o pastilă, mai bine… nu, e doar în capul meu. Corpul meu trebuie să învețe să lupte și singur” și-am înghițit în sec după , antinevralgic, fără să mai iau vreun nurofen și pentru febra de care nu eram tocmai convinsă. Telefonul începuse iar să sune. De două ori, la frecvențe ridicate, ca un pițigăiat care te zgârâie pe creier. ,,Da’ascultați-mă toți, ce mai contează. Și așa era să fug din greșeală cu ștampila de vot.” Începusem să revăd iar scenele cu mine în fața prezidiului de reprezentanți: doamna care îți verifică cartea de identitate, doamna care te caută pe liste, doamna care îți înmânează buletinul de vot și domnul, care într-un final îți predă pentru câteva minute liberul arbitru, ștampila etc… și, da, totul se desfășoară într-o armonie perfectă, ca la înotul sincron. La nici câteva secunde de la ștampilare, am dat perdeaua la o parte, nu mai era nimic de ascuns, nici chiar voma care zăcea împrăștiată într-o jachetă de material, pe care-ntr-o fracțiune de moment reușisem să o dezleg de la talie. Deși era evident, oamenii motivați continuaseră, dincolo de asta, să rămână tăcuți la ceea ce se întâmplase. ,,Domnișoară, vă rog să nu uitați să-mi predați ștampila”. 01:01. M-am trântit în pat. Mi-am zis că e cazul să dorm și să las lucrurile să se rezolve de la sine, durerea de cap, febra, frisoanele, chiar și crampele din ce în ce mai gălăgioase de la stomac. ,,Dar mâncarea de la arabi a fost bună, și-așa de-abia am mâncat puțin orez și humus” și-am adormit. Visasem un bărbat cu chip de femeie care-mi spunea că ,,uneori, ceea ce vezi e o iluzie.”

    06:45 – Ca în fiecare dimineață, maică-mea: ,,Bună dimineața! E timpul să te trezești și să mergi la lucru” și apoi mi-a închis. Mi-am îndreptat mâinile încleștate spre ochi să mi-i frec. Începusem să lăcrimez. M-am uitat la degete, pline de sânge. Am deschis ochii mai larg. Peste tot, pe bluza de pijama, pe pătură până la jumătatea corpului, de la cap la trunchi, sânge. Un sentiment de panică mi se instalase cu totul în corp și în tentativa de a mă da jos din pat am alunecat pe coperta lucioasă a unei cărți uitate, probabil, acolo, la intervalul dintre picior și noptieră. În genunchi, am smuls cartea de pe jos: ,,Kogaionon sau Muntele Sacru al dacilor” … ,,Când am citit eu cartea asta? Parcă îmi amintesc, dar…în fine…să merg la baie”. Oglinda nu arăta nimic mai mult decât un om mânjit de sângele prelins dintr-o nară.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: