Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

LIVIU IOAN STOICIU, LAUREAT AL PREMIULUI NAŢIONAL DE POEZIE „MIHAI EMINESCU” PENTRU OPERA OMNIA

Posted by Anastasia pe ianuarie 16, 2019

Liviu Ioan Stoiciu.jpg

„Poetul Liviu Ioan Stoiciu a primit în această seară Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Omnia pentru anul 2018, în cadrul unei festivități organizate la Botoșani, la Casa Tineretului. (…)

Liviu Ioan Stoiciu a ținut un discurs, iar publicul a aplaudat de mai multe ori umorul poetului. (….) Laureatul s-a declarat copleşit de faptul că a primit acest important premiu şi a adăugat că este convins că toţi poeţii nominalizaţi l-ar fi meritat, dar le va veni şi lor rândul de a fi laureaţi. Cu o deosebită modestie, el a spus că nu merită premiul, dar se bucură de primirea acestuia.«Vreau să aduc un elogiu marelui Eminescu. Am crescut cu Eminescu, toată viaţa mea, inclusiv la masa de scris, Eminescu a stat întotdeauna deasupra. Aduc un elogiu poeziei române», a spus, printre altele, laureatul.

Liviu Ioan Stoiciu a devenit astăzi şi Cetăţean de Onoare al municipiului Botoşani.

Liviu Ioan Stoiciu a debutat publicistic în anul 1967, debutul editorial având loc în anul 1977, cu ciclurile de versuri Balans în Caietul Debutanţilor. Are zeci de volume de versuri publicate şi este prezent în antologii din ţară şi străinătate, autor de romane, lucrări de memorialistică şi publicistică, dramatug, recompensat cu premii şi distincţii printre care şi Meritul Cultural în grad de Ofiţer, în anul 2004.

Despre Liviu Ioan Stoiciu, academicianul Ion Pop a spus că este «un mare spirit civic». «Este unul dintre poeţii noştri importanţi care a ştiut să rămână demn, cu şira spinării dreaptă, într-o lume profund nedreaptă şi foarte nesigură… Este autorul unui jurnal din timpul Pieţei Universităţii din 1990, ca observator, participant direct, una dintre cele mai patetice mărturii ale acestei epoci frământate», a spus, printre altele Ion Pop.” (Virginia Constantinu în Monitorul de Botoșani)

 

mina decu.jpg

Mina Decu a câștigat, la Botoșani, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM!

Colaj-selecție de E.B.

Reclame

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe ianuarie 14, 2019

1. Mihai Eminescu foto-1.jpg

„Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.“  Mihai Eminescu

,,Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga şi Tudor Arghezi până la Vasile Pârvan (…) şi Lucian Blaga, poartă pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate şi atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu.”

                                                                     Mircea Eliade, Paris, septembrie 1949

De Ziua Culturii Naționale va fi lansată aplicația „Mihai Eminescu, întreaga operă”

 

Academia Română lansează marți, 15 ianuarie 2019, de Ziua Culturii Naționale, la Ateneul Român, aplicația digitală „Mihai Eminescu, întreaga operă”.

Opera eminesciană va fi disponibilă, în regim gratuit și într-un format compatibil cu telefoanele inteligente, în magazinele App Store și Google Play, informează Biroul de Presă al Academiei Române.

Aplicația „Mihai Eminescu, întreaga operă”

Aplicația „Mihai Eminescu, întreaga operă” a fost realizată pe parcursul a doi ani de o echipă interdisciplinară alcătuită din cercetători de la Centrul European de Studii în Probleme etnice al Academiei Române, membri ai Asociației Române de Geopolitică, Geoeconomie și Geocultură și tineri informaticieni, cu sprijinul financiar al Asociației NeamUnit.

Academia Română subliniază că prin acest proiect și-a asumat „urgența refacerii punților dintre marii întemeietori ai culturii române moderne și societate”.

Astfel, aplicația „Mihai Eminescu, întreaga operă” pentru telefoanele inteligente reprezintă a doua mare relansare a Operei eminesciene după seria tipărită de-a lungul ultimului secol de către Academia Română.

Aplicația „Mihai Eminescu, întreaga operă” pentru telefoanele cu sisteme de operare Android și iOS are ca scop apropierea tineretului de „omul deplin al culturii române” prin intermediul tehnicilor de comunicare moderne.

În același timp, opera este utilă și persoanelor de specialitate, punând la dispoziția acestora un bogat instrumentar bio-bibliografic.

 

Ziua Culturii Nationale la B.J.T.

Yahoo/Inbox

  • Biblioteca Judeteana Timis<contact@bjt.ro>

Bcc:eugenbunaru@yahoo.com

Jan 14 at 1:48 PM

Elevi ai Liceului de Arte Plastice din Timișoara, coordonați de către profesoarele Mariana Popescu și Lavinia Șerban, vor ilustra/ redefini grafic poeme de Mihai Eminescu. Evenimentul va fi dublat de o expoziție din presa vremii, consacrată marelui poet. Marți, 15.01.2019, între orele 10-13, la Secția de Arte „Deliu Petroiu” a B.J.T. (Bastion Theresia, corp A). Începând cu ora 12, va avea loc o dezbatere vizând raportul dintre text și imagine. Mai precis, felul în care tinerii plasticieni lecturează/ percep poezia lui Eminescu. Dincolo de clișeele didactice

Natalia Leț

Bibliotecar B.J.T. „Sorin Titel”

0786231326  

Biroul I.T., digitizare, grafică-design, imagine, relații internaționale, American Corner

Biblioteca Județeană Timiș „Sorin Titel”

Piața Libertății nr. 3; 300077

Posted in jurnal | Leave a Comment »

ANUNȚ important

Posted by Anastasia pe ianuarie 8, 2019

La invitația și propunerea lansate de poetul Claudiu Komartin, coordonatorul Clubului de Lectură Institutul Blecher din București, Cenaclul ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara a fost înscris/s-a afiliat, începând cu luna decembrie 2018, în/la platforma literară online RECALL, adică Rețeaua Evenimentelor, Cenaclurilor și Atelierelor Labirintului Literar. Propunerea a fost discutată la una din întâlnirile de cenaclu de la finele lunii noiembrie 2018, întrunind adeziunea celor prezenți.

În urma unei consultări cu Anastasia Coste, cu Alex Colțan și Tudor Crețu, ne-am gândit că ar fi oportună o întâlnire a tuturor celor interesați (din ambele părți: cenaclu, club) pentru a ne edifica asupra unor aspecte ce derivă din participarea la această platformă, RECALL, și, desigur, pentru a ne exprima opiniile și eventualele propuneri, sugestii etc.

Ne vom întâlni marți, 15 ianuarie, ora 18:30, la Casa Studenților. Vă rugăm să confirmați prezența.

09. 01. 2019, Eugen Bunaru

 

RECALL.jpg

 

 

RECALL (Rețeaua Evenimentelor, Cenaclurilor și Atelierelor Labirintului Literar) își propune centralizarea evenimentelor care susțin literatura contemporană, a acelor inițiative și spații care au arătat constanță și devotament pentru prezentarea în spațiul public a celor mai noi lucruri care se întâmplă în poezia și proza scrise în limba română. E un proiect ce pornește dintr-o necesitate impusă de atomizarea (și, adesea, segregarea) „lumii literare” – devenitâ un labirint în care este foarte dificil să te orientezi în absența unor repere sau instrumente de căutare funcționale – și de posibilitățile inevitabil limitate de promovare ale acestor cercuri (care se definesc fie ca cenacluri, fie ca ateliere sau cluburi de lectură).

Prin intermediul RECALL, cei interesați de mișcările literare ale prezentului pot afla unii de alții mai ușor, strângând legăturile deja existente sau creând unele noi și oferind premisele pentru conturarea unor evenimente și proiecte comune în condițiile în care, pentru a ține pasul cu noutatea, era digitală ne silește să ne adaptăm la noile medii, oferind în schimb posibilitatea comunicării și transmiterii imediate a informației. Grupând aceste inițiative (și, sperăm noi, strângând legăturile dintre ele) într-un hub al spațiilor de refugiu și de împărtășire a unor explorări, experiențe și poietici neasemănătoare, răspundem unei urgențe și încercăm să-i aducem laolaltă pe cititori, scriitori și pe principalii agenți ai promovării literaturii în hățișul societății actuale.

Ne dorim să fim tot mai mulți și mai puțin izolați pentru a depăși orice complex provincial și pentru a tempera tendințele centrifuge care ne fac să scăpăm din vedere atât lucrurile care ne individualizează, cât și pe acelea care ne-ar putea solidariza. Platforma RECALL pornește cu aceste zece locuri de întâlnire ce dinamizează, prin acțiunile și evenimentele pe care le susțin, cele mai noi orientări și direcții din literatura română în șapte orașe din România și Republica Moldova: Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets (Brașov), Clubul de lectură „Institutul Blecher” (București), Cenaclul „Republica” și Atelierul „Vlad Ioviță” (Chișinău), Clubul de lectură „Nepotu’ lui Thoreau” și „Lecturi în Atelier” (Cluj-Napoca), Salonul de literatură „Junimea” și Întâlnirile „Alecart” (Iași), Cenaclul „Zona nouă” (Sibiu) și Casa de Poezie „Light of ink” (Suceava).

Nepotu’ lui Thoreau

a avut prima ședință pe 5 noiembrie 2008 (când au citit Andrei Doboș și Vlad Moldovan). Se ține, încă de atunci, în Insomnia (Str. Universității, nr. 2, Cluj-Napoca), de obicei miercurea. Avându-i ca patroni spirituali pe János Szántay, stăpânul locului, Ștefan Manasia și pe regretatul François Bréda, clubul de lectură Nepotu’ lui Thoreau îi are în prezent ca moderatori pe Mihnea Bâlici și Ovio Olaru.

Institutul Blecher

a început pe 20 septembrie 2009 (când au citit Dan Coman și Sorin Despot) și, după treceri succesive prin cinci spații, s-a statornicit, din 2013, la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6, București), unde gazdă bună e poeta Cătălina Matei. Institutul Blecher e moderat de Claudiu Komartin, se întâmplă duminica și a ajuns la sfârșitul lui noiembrie 2018 la ediția 191.

Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets

este un club de lectură cu un nume straniu și provocator, parafrază după titlul ultimului volum de poezie publicat de Alexandru Mușina. În memoria acestuia, Robert Gabriel Elekes a pornit pe 23 octombrie 2015, în Tipografia (Str. Postăvarului, nr. 1, Brașov), această serie de întâlniri lunare (inaugurată de Elekes și Claudiu Komartin) ajunsă în noiembrie 2018 la ediția 33.

Atelierul de poezie și proză „Vlad Ioviță”

este continuatorul Clubului Literar al Muzeului Literaturii Române din Chișinău, înființat în 2005. Istoria Atelierului condus de către Dumitru Crudu începe totuși în 2008 la Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu-Hașdeu”, unde își desfășoară în fiecare sâmbătă ședințele, fiind deschis scriitorilor nedebutați. Atelierul mai organizează și taberele de literatură de la Orheiul Vechi.

Cenaclul „Republica”

își începe istoria pe 27 mai 2011 la Biblioteca Națională a Republicii Moldova. La prima ediție a citit Mugur Grosu, iar de atunci au trecut pe la cenaclul condus de scriitoarea Moni Stănilă cei mai buni poeți ai ultimelor promoții din România și Republica Moldova.

 Cenaclul „Zona nouă”

a avut loc prima oară pe 20 mai 2010 în sala 55 a Facultății de Litere și Arte din Sibiu. Din cenaclul supravegheat de Radu Vancu au ieșit opt debuturi (de la Anatol Grosu – în 2012, la Ioana Vintilă – în 2018), o revistă (al cărei prim număr a ieșit în toamna lui 2012) și un festival internațional de poezie. După o perioadă de letargie, cenaclul a fost reluat, deocamdată timid, în 2018.

Casa de Poezie „Light of ink”

și-a început activitatea la începutul lui noiembrie 2018, sub conducerea profesorului Gheorghe Cîrstian, însă acest proiect nou (găzduit prin tradiție de Aula Colegiului Național „Petru Rareș” din Suceava) e, în fapt, continuatorul Clubului de poezie ALECART, pornit în 2008. Anterior acestuia, Gh. Cîrstian a organizat la Suceava ani buni Cenaclul liceenilor „Săgetătorul”.

Întâlnirile Alecart

Clubul de lectură de pe lângă revista „Alecart” (considerată unanim cea mai bună revistă făcută de liceeni din România ultimului deceniu, al cărei prim număr a apărut în 2008) le-a permis elevilor ieșeni, sub conducerea profesorilor Emil și Nicoleta Munteanu, întâlnirea cu numeroase nume importante ale literaturii de azi, din România și nu numai.

Salonul de literatură „Junimea”

Cenaclurile literare de la Muzeul Național al Literaturii Române Iași au devenit o tradiție încă din anii ’80. Din 2014, cenaclul s-a mutat la Casa Pogor, mai exact în Galeriile Pod-Pogor, cu titulatura Salonul de literatură Junimea, cu Mirel Cană moderator și Cătălin-Mihai Ștefan secretar literar. În formula actuală își desfășoară ședințele în fiecare joi, de la ora 17, la Muzeul „Mihai Eminescu”.

Lecturi în Atelier

se ține în Atelier Café (Str. Memorandumului, nr. 9, Cluj-Napoca) și este organizat de criticul și eseistul Alex Ciorogar. La fiecare ediție e invitat câte un autor (la prima, din 7 noiembrie 2016, acesta fiind Dan Sociu) – excepția a constituit-o întâlnirea din 28 mai 2018, când au citit opt poeți încă nedebutați în volum.

Cenaclul „Pavel Dan”

a luat, începând cu 1965, numele prozatorului ardelean Pavel Dan, și a fost condus, de-a lungul vremii, de scriitori reputați ai spațiului bănățean. Din 1996, coordonatorul cenaclului este poetul Eugen Bunaru. În prezent, funcționează la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara (Bulevardul Regele Carol I, Nr. 9).

Cozy Poetry Night

început în noiembrie, 2017, în cafeneaua Acaju (Str. Sf. Sava, nr. 15, Iași). Niciodată un cenaclu, ci mai degrabă o adunare de seară care urmărește să livreze poezia publicului într-o atmosferă cât mai deschisă. De curând, Cozy Poetry Night a început o colaborare cu trupa Fine, it’s pink, în studioul lor – Westroom.

Blitz Show & frACTal sunt două evenimente cu frecvență variabilă, de care se îngrijește o echipă alcătuită din Iulia Militaru, Anca Bucur, Mircea-Dan Duță și Andrei Zbîrnea. Blitz Show” continuă o serie centrată pe performance, improvizație și multimedia, începută în 2010 de Felix Nicolau și Marius Surleac, întreruptă și apoi reluată ca Blitz Show Revivalîn februarie 2015. frACTal a avut o ediție pilot în octombrie 2017 (la care invitați au fost poeții Petr Borkovec și Simona Popescu). În 2018 s-a întâmplat de patru ori, cea mai recentă ediție – pe 15 noiembrie 2018, la Londophone (Str. Ioan Zalomit, nr. 2, București).

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe decembrie 17, 2018

25 de ani de la plecarea lui ION MONORAN (18ianuarie 1953- 2 decembrie 1993)

 

Ion Monoran

 

dragă poezie

Află despre mine că sunt necăsătorit, angajat al unei întreprinderi timişorene.
Deci nu sunt student ori vreun poet de patruzeci de ani tânără speranţă a poeziei româneşti.

Cu toate astea m-am hotărât să-ţi scriu pentru a ne da întâlnire
într-una din serile următoare la cafeneaua „TAROM”
Mă vei recunoaşte uşor după plete şi ceaşca de cafea
care îmi va tremura în mână de îndată ce mă vei privi puţin mai insistent.
O singură rugăminte aş avea: să nu care cumva să vii îmbrăcată cu vreuna din rochiile proletcultismului ori în vreo bluziţă stil poezie patriotică contemporană înflorată cu chipurile marilor voievozi ai neamului ori cu vreun sutien gen articol de pe prima pagină a câte unei reviste literare în care o personalitate septuagenară dă sfaturi tinerelor condeie cum se scrie o epopee naţională
Mi-ar face o nespusă plăcere dacă ai veni într-una din rochiile tale de fiecare zi sau în pantaloni pentru că de fapt tu ai un trup robust şi sănătos şi cred că a cam sosit momentul să-ţi schimbi puţin-câte-puţin concepţiile şi să nu te mai bâlbâi prin câte-un poem în care Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul măcelăresc turcii în frunte cu Partidul. Altfel să ştii că îmi va fi sincer ruşine să ies cu tine pe stradă sau să te prezint tinerilor poeţi din generaţia mea care aici la Timişoara alcătuiesc unul din grupurile cele mai avangardiste din ţară.

 

 

Momente paveldaniste cu Ion Monoran

 

 

La costum și cravată, la un Revelion studențesc...

La costum și cravată, la un Revelion … studențesc.

Mono, Camelia și Eugen, pe terasă, la Șari Neni, în iunie 1985.

Mono, Camelia și Eugen, pe terasă, la Șari Neni, în iunie 1985.

Cu Ioan Crăciun, Viorel Marineasa, și Eugen Bunaru, (posibil în martie), 1980, la Cabana Secu, la o cafea...

Cu Ioan Crăciun, Viorel Marineasa, și Eugen Bunaru, (posibil în martie), 1980, la Cabana Secu, la o cafea…

În așteptarea unei beri. Ion Monoran, Mircea Mihăieș, Eugen Bunaru, Leo Bențe, august 1980, Crivaia. Pe masă, poșeta Elenei Ștefoi (Foto- Elena Ștefoi)

În așteptarea unei beri. Ion Monoran, Mircea Mihăieș, Eugen Bunaru, Leo Bențe, august 1980, Crivaia. Pe masă, poșeta Elenei Ștefoi (Foto- Elena Ștefoi)

Ioan Groşan, Viorel Marineasa, Helmut Britz, Vighi, Mono, Eugen, Bazil, Camelia, Radu Viorică, pe terasă, la Şari Neni, vara lui 1985.

Ioan Groşan, Viorel Marineasa, Helmut Britz, Vighi, Mono, Eugen, Bazil, Camelia, Radu Viorică, pe terasă, la Şari Neni, vara lui 1985.

Aceiași prieteni, parcă zâmbitori. Sau doar mai tineri ...

Aceiași prieteni, parcă zâmbitori. Sau doar mai tineri …

Poză de grup - cenaclul Pavel Dan, în fața Casei de Cultură a Studenților, în anii 80.

Poză de grup – cenaclul Pavel Dan, în fața Casei de Cultură a Studenților, în anii 80.

Aniversare Pavel Dan, 35 de ani.

Aniversare Pavel Dan, 35 de ani.

Aniversare la Casa Studenților, 35 ani de Pavel Dan, vara lui 1993.

Aniversare la Casa Studenților, 35 ani de Pavel Dan, vara lui 1993.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe decembrie 17, 2018

Timișoara, capitală culturală – Evenimente în pragul sărbătorilor de iarnă (14, 15 decembrie 2018)

Noua librărie Humanitas de la Timișoara s-a deschis vineri, 14 decembrie, ora 18, când iubitorii de carte și artă japoneză au participat în număr impresionant la evenimentul de prezentare a acestui nou spațiu cultural al Timișoarei, care se află la intersecția străzilor Episcop Augustin Pacha și Eugeniu de Savoya, într-una dintre clădirile istorice ale orașului, construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La deschiderea festivă au vorbit Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieș, Lidia Bodea, Ștefan Liiceanu, creatorul magazinului artizanal japonez Takumi, și Mihail Coșulețu, artistul vizual care a realizat proiectul de amenajare a librăriei.

Forum studențesc

Foto: E. B.

 

 

Vineri, 14 decembrie, ora 18. Se deschide noua librărie Humanitas. Public numeros, spațiu arhiplin. Imagine vagă, surprinsă, de afară, prin fereastra librăriei. Se disting Gabriel

Vineri, 14 decembrie, ora 18. Se deschide noua librărie Humanitas. Public numeros, spațiu arhiplin. Imagine vagă, surprinsă, de afară, prin fereastra librăriei. Se disting Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieș, Radu Paraschivescu.

Radu Vancu debutează, ca romancier, cu Transparența. Lansare, la noua librărie Humanitas din Timișoara. Prezintă Radu Paraschivescu și Robert Șerban. Îl așteptăm pe Radu Vanc

Radu Vancu debutează, ca romancier, cu Transparența. Lansare, la noua librărie Humanitas din Timișoara. Prezintă Radu Paraschivescu și Robert Șerban. Îl așteptăm pe Radu Vancu , în mai 2019, și la StudentFest

15 decembrie, ora 18 trecute fix... Seară magică... La adăpost de ninsoarea de afară,(te uită cum ninge decemvrie...), în recent inaugurata librărie, se lansează Transparența,ma

15 decembrie, ora 18 trecute fix… Seară magică… La adăpost de ninsoarea de afară,(te uită cum ninge decemvrie…), în recent inaugurata librărie, se lansează Transparența,masivul roman al lui Radu Vancu

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe decembrie 13, 2018

nichita-stanescu-242014l-poza.jpg

NICHITA STĂNESCU

(31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)

image_text_v2.jpg

A muri în zbor

 Brusc, pasărea a murit în zbor;
ca o pupilă piezişă taie un nor.
Şterge cu aripa flască
steaua verde gata să nască.
Suna murdar şi greoi
prin aripa ei, aerul a noroi.
Cade din ce în ce mai încet
spre secret.
Din interiorul cel mare spre interior
fără trepte şi neagră,
clătinându-se pentru nimeni
sporind cu greaţă singurătatea…
Loveşte frunza, fructa;
urmează un sunet de picior de animal
în fugă atingând pământul
inundat
de lacrimi independente de ochi,
de umezeală independentă de frig,
de tăcere independentă, migratoare.

 

Dreptul  la timp

Tu ai un fel de paradis al tău

în care nu se spun cuvinte.

Uneori se mișcă dintr-un braț

și câteva frunze îți cad înainte.

Cu ovalul feței se stă înclinat

spre o lumină venind dintr-o parte

cu mult galben în ea și multă lene,

cu trambuline pentru săritorii în moarte.

Tu ai un fel al tău senin

de-a ridica orașele ca norii

și de-a muta secundele mereu

pe marginea de Sud a orei,

când aerul devine mov și rece

și harta serii fără margini

și-abia mai pot rămâne-n viață

mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe decembrie 7, 2018

TUDOR CREȚU revine la PAVEL DAN. Ajunge (după 30 de ani …) și PAUL  VINICIUS!….

 

Cenaclul ,,Pavel Dan” și-a încheiat în seara de marți, 4 decembrie, activitatea pe sezonul/semestrul octombrie-decembrie 2018. Protagonistul serii a fost scriitorul Tudor Crețu care a citit un grupaj consistent de poeme/,,blesteme” și un fragment de proză dintr-un roman aflat în plină fază de lucru, de laborator. Moderatorul întâlnirii a fost poetul Eugen Bunaru. Lectura textelor și discuțiile care au urmat s-au petrecut într-o atmosferă de camaraderie literară ‒ cu participanți din toate generațiile paveldaniste ‒ și dialog, deopotrivă firesc și incitant, deloc convențional. A fost, cu adevărat, o seară de cenaclu dintre cele mai reușite (din ultimul timp), atât prin prestația invitatului, Tudor Crețu (prezentat de Eugen Bunaru, în preludiul evenimentului, ca un scriitor polivalent, de prim-plan al generației douămiiste), dar și prin atmosfera dialogală a celor mai bine de două ore care s-au scurs pe nesimțite în sala … sexagenarului cenaclu paveldanist.  La toate aceste ,,ingrediente”, s-a adăugat, în partea a doua a serii, ca un element de inspirată … surpriză, sosirea poetului Paul Vinicius, însoțit de Daniel Vighi, care au descins direct de la întâlnirea cu studenții Facultății de Litere a Universității de Vest. Momentul a prilejuit un mic intermezzo în derularea lecturii lui Tudor Crețu, (vorbitorii tocmai au remarcat frazarea muzicală a textelor sale), prilej pentru evocarea unei memorabile întîlniriri, din …1988, la Cenaclul ,,Pavel Dan”, (aflat, in illo tempore, sub orchestrarea lui Viorel Marineasa), cu tinerii scriitori nouăzeciști, membri ai Cenaclului ,,Universitas” condus de criticul Mircea Martin. Seara s-a încheiat – cum altfel?! ‒ într-o simetrie perfectă, așa cum, de altfel, a început: cu poezie! La invitația celor prezenți, Paul Vinicius s-a desfășurat liric, citind un ,,set” de poeme răsplătit(e) cu aplauze la scenă deschisă.

Au participat: Tudor Crețu, Paul Vinicius, Eugen Bunaru, Marcel Tolcea, Daniel Vighi, Alexandru Colțan, Ciprian Baciu, Andra Mateucă, Roxana Diaconescu, Raluca Teodorescu, Alina Adobroaie, Codruța Loredana Metelka, Marian Oprea, Sorin Horotan, Eduard Blănariu, Valentin Moisi.

A consemnat Forum studențesc

Foto: E. B și Alex. Colțan

Întâlnirile de marți seara se vor relua în cea de-a doua jumătate a lunii ianuarie din 2019, la o dată ce va fi anunțată pe blogul cenaclului.

Până atunci, Cenaclul ,,Pavel Dan” urează tuturor paveldaniștilor  (de ieri și de azi) și, nu mai puțin, fanilor săi

Sărbători Minunate și un An Nou 2019 cu sănătate, bucurii și împliniri!!!

La MULȚI și FRUMOȘI ANI!

 

 

 

downloads

Tudor Crețu

Catolic. Cuvântul1

(fragmente)

                    

     Prime sunt cărțile – ard, ca zăpada, la alb. (Unt abia congelat. Nimic altceva nu există. Totu-i lactat: premateria-pistă). Să pui sare nu alta, să presari ca un catolic din ce în ce mai adevărat. Iisus se scrie pe sau în, în niciun caz cu cretă. Creta sau orice altă piatră se rupe în capul mesei, l-amiaz: sângele cure din ce în ce mai treaz. E numele care irigă. Roșu-i șters, de țiglă, rouă-i – stropii au codiță, cifra e nouă, spațiul vag. Unghiul meu drag, drept, (la colțuri mă refer; știu, îmi lipsește un fel de fier) ți-aș scrie o scrisoare.

      Ceștile goale ard și ele, ca zăpada, la alb, mențin răcoarea – goluri în gard/ pete pe-o blană de leopard.

Acru, aseptic ca zeama stoarsă. Visez un bețișor acrilic, o artă arsă. Interstițiul catolic. Albul, veșnic, dintre cuvinte. Metalul – lamele, tăișul – staniolul chiar. Tot ce-i transparent și fără părinte. Catolic e verdele ardent, odihnitor. E crinul ciclic, murat care se pune pe răni. Catolice sunt antenele zvelte de radio. Și inoxul, bineînțeles. Ce se ițește și, aproape caligrafic, crește. Catolică e espada ropera – inox și ea, înrouat. Lămâie să storci deasupra nu alta. Catolic e punctul care plutește deasupra turlelor ca deasupra unor i-uri cu cruce. Catolic e chiar și cyan-ul: cerul care crapă ca o crustă rece de desert. Catolică-i chiuveta picurând în catedrale, indiferent de cult. Cu azime o asculți, sub genunchi. Catolic e, mai ales, i-ul. Clopotul cu firicel și firicelul însuși. Spiritul, bineînțeles, spirtul – la fel de ardent și aproape turcoaz. Flacăra volatilă și ea. Catolic e darul cast, plicul dalb de cd. Relieful pașnic, cu pori. Pătrățelul de flipchart. Catolice sunt armamentul fiert și ustensila medicinală. Vocalele clătind gresia, sala.

   Cel mai catolic cavaler a renunțat, de mult, la fier. Taie, însă, străluce – tot ca lama de brici, ca muchia de cruce. Scutul și l-a fiert în ceva verde, c-urzici. Cel mai catolic cavaler e placid, deși totul se zdrumică ca dulcele zid de nugat, ca o bomboană suptă sub pumnul lui. Sau ca un parbriz, ca orice alt desert ori briz-briz. Cel mai catolic cavaler e de staniol. Ascultă chill out, really loud, în catedrale. Armura-i picură, o ia la vale. E zen, sare – cu mielul la piept, rulează – din tren.

  Catolică e administrația. Spiritualitatea tabelară. Catolică e crusta sintetică, abrazivă: cămașa. Țesutul aspru, auster. Catolic e miezul, cuminecat, de ecler. Și darul aspru. Catolice sunt gratiile caligrafice ale gardului, cele argintii mai ales. „Simt sângele răcindu-se cînd le privesc”. În plicul crem, crem sobru, închizi. Ceva tare, sărat. Un fel, să zicem, de strat. Lipești, rupi și întinzi. Te pleci un pic, ca-n pod, calci ca pe grinz***

Catolică e hârtia nouă, curată. Stratul copt, un pic, pe piatră. Darul simplu, sărat. Catolică e și iarba – verdele dus: englez, german. Albastrul de sus, (ne)cyan. „Catedrală transparentă, te visez”, te văd cu ochiul-geamandură, obez. (Nu-mi mai prea apăr malul, cu sabia sau calul). Catolic e, bineînțeles, argintul. Și vârful peniței – simplu, suflat. Ce scrii se referă la nailonul pliat, la lumina de seră. Oțelul rece, albastrul la fel, cerneala și sângele, sângele chel. Roua – sfinții au stropi pe tâmple, nu coșuri, într-a noua.

Catolice sunt obiectele aburite, frigorifice. „La gheață, la gheață, ca șampania, da!”.

 

Fii, Doamne, radical. Clătește, în baia de ulei, și tigva cea de cal, de pe gard. Pe pâine, -n schimb, întinde mir. Normal, de nard. Cu degetul ștanțat ca un cuțit. Hrănește copiii care au murit. Ia-i în poală, pe rând. (Burta goală le chiorăie-n gând). Învață-i să dea cu zarul – cu boabe de struguri, în loc. Prindeți-i, prindeți-i la breloc.

***  

Cațără-te, vrej, pe stâlpul trăsnit, rugina-i, deja, bej. Cârceii de vie-s plini până-n vârfuri de poezie, perfuzia de sânge, tirbușonul de vin. Cineva pe-aici plânge: stoarce hrean sau pelin.

***

Aceste blânde răsuciri, acest peisaj – o vegetație vedică, un vis-cofraj. Perfuzii șerpuitoare, vrejuri transparente așadar. Verdele acrișor, vârful, vreau să zic, de cârcel – e catolic și el.

[1]. Poemul nu vizează, sub nicio formă și în niciun sens, catolicismul, înțeles ca orientare religioasă, bazele și mizele textului nefiind dogmatice și/ sau bisericești. Dimpotrivă, am urmărit „fișarea” trimiterilor evocatoare ale cuvântului/ dimensiunea evocatoare a sonorității sale. Strict.

image00167

Paul Vinicius

 

saudade

mă trezesc
îmi învârt un ness în cană
ca și cum aș vrea să pornesc un motor
care iată
nici gând să pornească.

lumina vine dinspre ferestre ca o femeie palidă și slabă
împleticindu-se
ondulându-se pe covor
ceea ce îmi amintește de sticlele înghesuite-n frigider
însă ezit
amânând imponderabilul.

ies pe balcon și privesc ploaia
cu ochii obosiți
nisipii
ai unui deșert care n-a mai văzut niciodată un oraș lucios
ca o piele de reptilă
dansând lasciv sub cerul leneș

și nimic nu mă tulbură mai tare decât gândul că tu
la ora asta
dormi

dormi atât de frumos
încât mi se face tare – tare somn de tine
și de portugalia
acelui atlantic în care
nu ne-am vârât picioarele decât o singură dată
de frică să nu ne dizolve dragostea
de patrie.

așa încât îmi mai aprind o țigară și
vâslesc cu sete către frigider
ca înspre o țară în care tristețea nu mă va mai găsi
niciodată

 

poveste pentru copiii răi
care n-au adormit încă

cum mai stau ele cu gurile larg deschise
tot așteptând

ca niște prostituate încă mocnind
sub ploaia perpendiculară
măruntă
(japonezărie)
de început de toamnă
în noaptea unui balonzaid ud și prea timid
când parcă toți acei bărbați neajutorați și-ar fi cumpărat
câte o gonflabilă
vreo muzicuță
vreun roman ca un oraș dopat cu aspirină
sau numai surâsul violent-roșiatic al vreunei vânzătoare
pe a cărei gleznă i-au zărit
tatuat
(minuscul)
numărul de telefon.

cum mai stau ele
așteptând
fără să le pese de greve
decese sau despărțiri
cu gurile larg deschise către cer –
cutiile poștale.

în timp ce eu nu-mi mai găsesc emisfera stângă
cerebrală
și nici amintirile faptelor mele cele drepte
care ar fi putut produce o oarecare agitație browniană
în orice mică tipografie
de provincie
încărunțită într-o suburbie amenințată de castani

străin

nu prea mă mai cunosc cu orașul ăsta care odată și odată m-a legănat pe picioare m-a crescut încet cu încetul cu economie teamă și trudă din carnea lui neagră laptele lui toxic noxele drogurile dulci și luminile-i orbitoare învățându-mă să urlu din toți decibelii lui din gazele lui de eșapament din toate gurile de metrou din femeile de noapte cerșetorii și cimitirele lui înfometate din toate sirenele lui roaită și neoanele lui colorate cu cimentul asfaltul betoanele sticlăriile lui cățărându-se tot mai sus către cer cu primăverile înalt-străvezii cu parcurile care m-au învățat dulceața pielii șerpești de codană și toamnele doldora de frunze uscate gemând tot mai stins sub pași laolaltă cu iubitele volatile

din paharul cu vodcă

trec prin el tot mai singur mai stânjenit mai străin ca un criminal profesionist în vizită la propria-i familie numai ferestrele și vitrinele clădirilor vechi îmi mai cântă imaginea în flașnetele luciului lor prăfuit numai trotuarele vechi îmi mai lasă umbra să se așeze pe ele sunt tot mai puțin mai fără de rost pe aici până și mâna mea dreaptă a uitat de cea stângă și de inima care-i trimite sânge negru

cât pentru o carte poștală

când

de după primul colț

apare o splendoare

(strălucitoare și palidă

palidă dar strălucitoare)

târându-l și târându-mă după ea

precum o nouă mare care își revendică fauna

precum o nouă zi care se cere trăită

un blues către dimineață

sunt niște ziduri vechi

de care

numai privirea mea s-a rezemat vreodată

 

sunt numai câțiva oameni

din care mereu fugea speriată moartea

de adevărați ce erau

fie și numai dacă doar înălțau zmeie în văzduhul timid

străveziu

de primăvară

sau își lăsau urmele pașilor în zăpadă

 

și pe ei

doar ochii mei au știut să-i vadă

și mai apoi să-i spele

în lacrimi și răcoare

 

și degeaba fiecare nouă zi mă apropie de vreun satelit

mă trece prin laserele unor minți geniale

și îmi așează plăsmuiri nebunești la picioare

 

o tristețe tot mai grea și mai hrănitoare mă-ntoarce înapoi

acolo unde lumea pe care am tot străbătut-o

 

(oameni

glasuri

clădiri

încăperi

catedrale

priveliști

atingeri

priviri)

 

s-a tot mutat

încetul

cu încetul

în sânge

crescând înăuntrul meu

 

precum o mamă

în carnea pruncului ei

precum un foc

într-o cutie cu chibrituri

 

 

 

Tudor Crețu, adâncit în lectură. Adică în sine însuși... Alături, pe fază, Ciprian Baciu, Sorin Horotan, Andra Mateucă. Monitorizează poetul Marcel Tolcea..jpg

Tudor Crețu, adâncit în lectură. Adică în sine însuși… Alături, pe fază, Ciprian Baciu, Sorin Horotan, Andra Mateucă. Monitorizează poetul Marcel Tolcea.

Unghiuri de audiție (vedere) sau Concentrica în miniatură ...

Unghiuri de audiție (vedere) sau Concentrica în miniatură …

Sub zâmbetul misterios al Roxanei Diaconescu, se ascultă poemele-,,blesteme de vizavi... Ceva mai grave, Raluca Teodorescu, Alina Adobroaie și Codruța Metelka.

Sub zâmbetul misterios al Roxanei Diaconescu, se ascultă poemele-,,blesteme de vizavi… Ceva mai grave, Raluca Teodorescu, Alina Adobroaie și Codruța Metelka.

Lectura merge mai departe. Între timp, au descins (cu discreție) poetul Paul Vinicius și prozatorul Daniel Vighi.

Lectura merge mai departe. Între timp, au descins (cu discreție) poetul Paul Vinicius și prozatorul Daniel Vighi.

Eduard Blănariu sau ... singur printre maturi!

Eduard Blănariu sau … singur printre maturi!

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Anunț

Posted by Anastasia pe decembrie 2, 2018

Cenaclul ,,Pavel Dan”

Vă invită marți, 4 decembrie, ora 19,oo  la o seară de poezie/proză și dialog literar.

INVITAT special: scriitorul Tudor Crețu

Moderator: Eugen Bunaru

Vă așteptăm cu drag!

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Imagini de la evenimente literare recente

Posted by Anastasia pe decembrie 2, 2018

27 noiembrie - Premiul Petre Stoica se acordă poetului din Serbia Adam Puslojic..jpg

27 noiembrie – Premiul Petre Stoica se acordă poetului din Serbia Adam Puslojic.

29 noiembrie ora 18,oo, Biblioteca Universității de Vest - se lansează  FRAHT de Rodica Draghincescu.jpg

29 noiembrie, ora 18:00, Biblioteca Universității de Vest din Timișoara – se lansează FRAHT de Rodica Draghincescu.

Lansare FRAHT de Rodica Draghincescu. Moderator Tudor Crețu.jpg

Lansare FRAHT de Rodica Draghincescu. Moderator Tudor Crețu

Posted in jurnal | Leave a Comment »

ANUNȚ, SCRIERE CREATIVĂ

Posted by ciprianbaciu pe noiembrie 28, 2018

Cenaclul ,,Pavel Dan”

Vă invită marți, 4 decembrie, ora 19,oo  la o seară de poezie și dialog literar.

INVITAT special: scriitorul Tudor Crețu

Moderator: Eugen Bunaru

Vă așteptăm cu drag!

 

SCRIERE CREATIVĂ

Texte de mai jos au fost selectate, în primă fază, în urma unui exercițiu de scriere creativă. Intr-o postare următoare, vor fi publicate și alte texte datorate aceluiași exercițiu ce a avut loc în debutul întâlnirii de cenaclu din data de 20 noiembrie. Cuvintele propuse, (scrise cu bold), ,,banale”, au fost alese astfel – cu intenție! – pentru a fi folosite și repotențate poetic în textele compuse ad-hoc. (E. B.)

 

 

***

Adânc m-am holbat, departe, dedesubt, deasupra, și în dreapta, și în stânga

Un mesaj, micul marele secret, mult după voalul plăcut al ideilor și mai plăcute

Și mi-am găsit răspunsul, transmis cu iubirea ochiului de mort

În spatele soarelui nu e decât o piatră, gri și de nemișcat

O ploaie de nimic îneacă lumina

O liniște asurzitoare înconjoară realitatea ca o pădure a fericirii false

Argintiu, bruma lăsată îmi îngreunează picioarele, dar totuși străluceste…

 

Eduard Blănariu

 

 

***

În secret te caut dedesubtul fiecărei pietre, marcată de liniștea pădurii din părul tău.

Ca într-un soare mă scald în ploaia de lumină din ochii tăi.

Și sub abisul punctiform mărginit de gene îți cade o sferă de H2O; o brumă de argint.

                                                                                                                            Raluca Teodorescu

 

Posted in anunt, întâlnire de cenaclu, poezie | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: