Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Anunț și cronică de cenaclu

Posted by ciprianbaciu pe noiembrie 6, 2018

ANUNȚ

Cenaclul ,,Pavel Dan” vă invită să luați parte la seara literară ce se va desfășura marți, 13 noiembrie, începând cu ora 19,oo, în sala de cenaclu a Casei de Cultură a Studenților. Vor citi: Ema Cazan – poezie și ALINA ADOBROAIE – proză. Vă așteptăm cu drag!

Moderator: Eugen Bunaru

 

CRONICĂ DE CENACLU

Marți, 30 octombrie 2018

Au citit Mihaela Farcaș – poezie și Ciprian Baciu – proză scurtă.

Și-au exprimat opiniiile, în esență favorabile, următorii:  Anastasia Coste, Marian Oprea, Moisi Valentin, Alina Adobroaie, Eugen Bunaru. Cuvântul final le-a aparținut protagoniștilor serii, care s-au considerat mulțumiți vizavi de receptarea textelor pe care le-au citit. Câteva spicuiri de opinii – despre poezia Mihaelei Farcaș: îmbină idei abstracte cu versuri care țin de sfera realului, a concretului și a senzorialității, are imagini puternice, sugestive, degajă prospețime și forță, poemele au ,,viteză”,  ,,oscilează între banal și nebanal”,   etalează ,,o adevărată luxurianță verbală”, există, însă, și versuri enunțiative, metafore în genitive.

Sunt, frecvent, citate versurile: ,,… soarele din sufragerie/formând cercuri ce se înghit/unele pe altele./ sau: ,,avea 29 de ani, era ușor/ca acetilena, puteam pluti…/ sau: ,,sufletul meu e o fașă chirurgicală/rotită pe un cotor de măr…/

Despre proza lui Ciprian Baciu: ritm alert, frazare bună, discurs fluent, bun portretist, dialogul e viu, ancorat în limbajul de tip corporatist, proză relaxantă, o satiră la adresa tipului de ,,șef – un fel de dumnezeu al birourilor corporatiste.”

Forum studențesc

 

Mai puțini ca altă dată, dar la fel de buni (la analize). Anastasia se pregătește pentru propria-i analiză…

 

Priviri atente și comentarii pe textele citite.

 

POEZIE – MIHAELA FARCAȘ

Luminile Bucureștiului

 

Luminile Bucureștiului sunt palide

ca scările în spirală pe care

soarele fumegă înaintea apusului violet.

sufletul meu e o fașă chirurgicală

rotită pe un cotor de măr cu

sâmburi ca niște stele mărunte

ca dansează pe cerul aspru care

se-ntinde peste mediastinul mijlociu.

 

 

Șarpele-haos (Vidul și fantezia)

 

mintea mea se autodevorează.

șarpele-haos născut din oul

ce plutește pe orbită,

ca soarele din sufragerie,

formând cercuri ce se înghit

unele pe altele.

 

am tăiat rădăcina

și am aruncat-o pe masă,

ca un nod ce se ține pe sine,

este lemnoasă, prea rezistentă,

doar stă acolo- nu se sfârșește

dar nici nu luminează.

 

am stins țigara, tutunul s-a terminat,

avea 20 de ani, era ușor

ca acetilena, puteam pluti

atingând cu piciorul muchia

acestui gălbenuș de ou

cu torace în loc de centru.

 

încă o țigară

și trebuie să aspir,

țigara se consumă ca

un șarpe în interiorul meu,

singur ca în uter.

 

fantezia sub forma unor stâlpi

de lumină, eclipsă

a unui cer închis.

minus cu minus fac plus,

greșit: minus cu minus fac zero.

 

Cubul de sticlă

 

lumina rece, de septembrie, cădea pe cubul de sticlă.

eu sunt molia ce se agăța de rază;

mi-am lovit aripa de panoul etajului cinci.

cubul de micșorează,

sufletul meu atinge pereții,

o picătură de falsă căldură

se scurge din soare.

totul se autodevorează,

scrumul arde strugurii

ca rănile demonului galben

din matricea compactă.

păcatul nr. 7 își agită brațele din zahăr ars.

atunci când m-a acoperit

mă roteam ca un fetus în lichid.

cutia pieptului ascundea soarele

numai de mine cunoscut.

era cutia Pandorei, zâna cu aripi de lemn

și corp de acetilenă.

 

Origami

 

soarele e un origami, o spirală

de lumină malignă îmbrăcată în frig.

mă uitam la copilul ce hrănea porumbeii,

fiecare bucată de pâine era

o silabă din cuvintele mamei,

pietre îndesate în coșul pieptului,

o marjă de eroare în vectorul lumii.

„mâine” este o metaforă a mersului

prin cubul de sticlă,

fiecare latură se poate crăpa.

ți-am atins rana, degetele mele

erau ca niște fire de titan

pentru că tu erai beat și

m-ai sărutat pe creștet.

 

Ataraxie

 

ataraxie- lumina este antonimul morții,

întunericul- o pătură caldă,

calmul dintr-un pătuț de bebeluș.

regresie- ceasul mecanic explodează

într-o pupilă dilatată.

e întuneric și nu disting nimic

dar nu mă tem-

mâinile mele sunt niște neoane,

tot corpul meu luminează.

timpul a murit, m-am recreat,

oglindind nevoia de a desena un contur

minților care au sfidat gravitația

în universul memoriei.

a exista este miza,

a trăi este totul.

 

Galaxiile

 

galaxiile făceau sex în Reflektor

și eu luminam lângă ele…

 

Nitroglicerină

 

sunt copilul anilor ’60

& praful confesionalilor mi-a gazat

plămânii în care mai îndes

un pachet de Vogue ce arde ca deșertul

sub picioarele lui Moise.

caut acel Israel noaptea când fug de acasă

& îmi vomit mințile în sufletul unui bărbat

cu pielea de deșert fără oaze.

sunt prinsă în petul răsucit pe parchet,

coleoptera modernă, rezultatul ingineriei genetice,

jocul cu mărgele de cromozomi

activați de imploziile solare,

un sunet de motocicletă pe bulevardul

răpus de ambulanțele în care

bătrânii pictează ultimul horcăit

& visând la împărăția cerurilor

își îndeasă singuri pământ în ochii albi.

am crezut că voi drena vidul

din suprarenale &

inima de cortizol se va regenera

prin unda excitației, mania perfidă

ce nu are mijloc

ci doar cap și coadă.

nu sunt o femeie frumoasă

însă uneori ochii mei îl propagă

pe Dumnezeul lucrurilor banale

într-o hiperbolă a stâlpilor de lumină,

brazi mecanici- niște neoane amărâte

ce au drept combustibil nevoia

de a fi, o pastilă ce o pui

sub limbă, ecstasy-ul ce te dezgroapă

din straturile ținute de lipiciul

excretat de matca inconștientului.

 

Saudade

 

mintea mea se-ntinde ca o gumă

în gușa unui porumbel,

o unghie încarnată în creier

semănând cu un glock

în gâtul unei prostituate.

după ce o să facem sex

o să-ți povestesc despre boală

& mai multe selfuri.

încărcătorul nu se mai destinde.

pe stradă mergeau oamenii de cărbune

prin raza mortală a sărăciei.

fericiți cei săraci cu duhul!

femeile cu ochii mari ce-și leagănă pruncii

fărâmițați de un viitor instabil

oscilând între har & nebunia

zilelor petrecute în mizeria

puricilor de pe plasmă.

mă arunc în cadă

ca într-un gheizer ce mă va

proiecta până la soarele

de forma unui uter mai gelatinos

decât jeleul în formă de ursuleți.

mirosul oaselor muribunde

mă pietrifică în golul

beculețelor de Crăciun

ce sclipesc precum gloanțele

de pe țeavă urmărind

acel sentiment preauman

de maternintate & dor

ca o piatră în pantof.

 

Carbonizare

 

oasele mele ard ca neoanele

înlânțuite în catene, atomi netratați,

zeci de ani prinși în același helix

generând o dorință simplă-

dinamul oricărei ființe,

demonul serii rostogolit pe buze,

captiv în dulapul dărâmat

ca mintea arcuită de plasma obuzelor,

spatele meu arcuit și conturul furat,

așteptat de atâtea selfuri-

ochi de cameleon.

mă dizolv dar asta nu-i o problemă

pentru că mă joc, prind formele

din zbor și mă recompun.

nimic și tot sunt letale,

respirația mea explodează

când simt mirosul steril și atingerea

fierului- emoțiile au crescut în carne,

pistilul e o limbă transformată în armă

întoarsă înspre inima propriei plante,

o floarea-soarelui gravitând

haotic în jurul țintei creatoare

de plăcere și viață,

un amestec dulce de endorfine

și moarte, mica moarte care

de fapt te înfășoară în coconul

uitării de sine și al conștiinței dilatate,

coarda universului pe care toți

vor să o sară, să își umple

cavitățile cu orice altceva în afară

de vidul născut din uterul gri

al cotidianului, pământul care

ne promite pacea, pâinea cea

de toate zilele frământată din

grâul bolnav al banalului

cangrenat pe pielea noastră dornică

de secreția râului solar.

 

Soma

 

descompunând mintea în mici fragmente

de celule defecte, agonice în căutare

de lumină și ploaie de dopamină-

circuitul întrerupt încă din fașă,

femeia cu machiajul scurs și ochi aparent goi

dar plini de eclipse, asupra

cărora zboară minusuri

ca niște păsări muribunde

la marginea șoselei, cu vene

înfundate de la gazul de eșapament.

o scurtă moarte și apoi revenirea

la aceeași viață de plastic

și tratamente inutile menite

să prelungească acest ciclu

de creație- distrugere, dens

ca o menstruație în care bagi acul.

vreau să vorbesc cu matca

dar nu mai există sau poate

nu a fost niciodată,

colapsând sub propriul ADN destructurat,

format din catene în formă de delir.

m-am agățat de apus

ca de un perpetuum mobile

și îngerii cântau deasupra capului meu

măcinat de balansul timpului

și creșterea lichenilor pe copacul vieții

mă afectează, suflându-mi în ceafă

scrum de țigară ce se leagă

de alveolele mele ca un corpuscul de lumină

menit să risipească acest corp

de întuneric, fugind după orhideea

ce zboară chiar acum prin

fața ochilor mei.

 

 

PROZĂ SCURTĂ – CIPRIAN IONUȚ BACIU

JÄGERMEISTER

Se dregea cu o cafea la McDonalds-ul din Centru, când îi veni ideea tâmpită să-și sperie colegul cu următorul mesaj:

— Marius, îmi pare rău, dar azi îmi iau liber, am tras o beție crâncenă azi-noapte și nu mă pot ridica din pat. Sunt convins că te vei descurca și fără mine, mersi pentru înțelegere.

Rămăseseră doar ei doi într-o firmă de consultanță financiară cu zece angajați, restul echipei fiind plecată în binemeritatele concedii de început de iulie, cu tot cu șeful firmei, care trecuse cu o zi înainte doar puțin pe la birou, așteptându-l o îmbarcare spre Spania.

Marius îl rugase să fie pregătit pentru încărcarea unei aplicații de credit foarte importante pentru realizarea targetului.

— Să nu întârzii, Cristi, clientul o să vină pe la 09.30!

— Știi bine că ajung de fiecare dată la timp, orice ar fi.

Așa și era. Lucra în firma asta de aproape doi ani și nu întârziase niciodată dimineața, era recunoscut, complimentat și dat exemplu pentru punctualitatea proverbială. Cu o noapte înainte fusese invitat la ziua de naștere a unui prieten, băuseră whisky, bitter și beri cât cuprinde, însă pe la ora două fu nevoit să ridice ancora, să-și ofere măcar jumătate de noapte de somn. Trebuia să fie responsabil față de firmă și față de target-ul colegului său, deși ziua aceea de vineri, început de iulie, cu aer de vacanță și nimeni prin firmă, parcă implora să fie tratată cu maxim de relaxare. Ce-i veni lui Marius să cheme clientul chiar la prima oră? Trebuia să-i joace o festă colegului său, pentru acest lucru.

Trimisese mesajul buclucaș prin mesageria de Facebook la 08.45. Marius îl sună peste câteva minute, o dată, de două ori, de trei ori, îi ignoră apelurile, satisfăcut de șicana pusă în scenă. Din Centru avea câteva sute de metri până la sediul firmei, aflat într-o clădire cochetă, vis-a-vis de Prefectură. Observă mașina colegului său, un Ford Mondeo negru, spațios, semn că acesta venise deja. Așteptă încă un minut, ignorând un al patrulea apel, apoi, la ora 09.00 fix, intră zgomotos pe ușă, nu înainte de a-și pune în jurul gâtului o ghirlandă de Jägermeister, roz bombon, o avea în rucsac, suvenir de la cheful pe care fusese nevoit să-l scurteze.

— Surprizăăă, weeeeeek-eeend!

Văzând ochii căscați de uimire ai colegului său, un bărbat subțirel, brunet, cu nas acvilin și cămașă albastru-închis, călcată impecabil, simți nevoia să supraliciteze:

— Ce-i colegu’, credeai că nu mai apar?

Marius rămase mut de uimire, cu ochii ieșiți din orbite, încerca să-i facă un semn, să-i spună ceva. Cristi puse aceste avertismente non-verbale pe seama șocului, așa că își continuă monologul teatral, simulând starea de beție din care, oricum, știa că își revenise încă de la dușul dimineții, în apă intenționat călâie. Își aminti de un banc mai vechi, așa că acum făcea pe cetățeanul turmentat, față în față cu colegul său, luat pe post de organ opresiv al Legii:

— Da’ cât am băut, domnu’ polișișt? Ddouă beri, două bericici. Ttrece în procesul-verbal: două bberi, că oricum nu știi să scrii Jäger…

Îl pufni râsul, fără să înțelegea de ce colegul său îl fixa cu o groază crescândă.

— Jäger…

Nu putea duce cuvântul până la capăt, semn că beția din ajun nu îi trecuse de fapt, în pofida tuturor dușurilor, a cafelelor și a gumelor de mestecat pe care le îndesase în gură. Râdea în hohote de propriile bâlbâieli, de propria poantă.

— Jägermmeister!

Deodată, în pragul ușii care ducea către biroul șefului apăru chiar acesta, patronul firmei, un bărbat încărunțit, slăbănog, trecut de cincizeci de ani, îmbrăcat de vacanță, cu tricou și blugi crem. Îl privea de parcă își cerea scuze pentru situație, că îndrăznise să treacă, inopinat, prin firmă, stricând astfel toate planurile:

— Mi-au încurcat ăștia zborurile, plec abia spre seară, noroc că ai mei sunt deja acolo, ce să-i faci cu ședințele astea interminabile pe la clienți. Am zis să trec să mai verific niște mailuri, văd că sunteți bine, sănătoși, voioși.

Cristi încremenise de parcă ar fi fost o lumânare congelată, șocul îi alungă orice urmă de alcool, mesteca nevrotic pastilele de gumă, pe care și-le îndesase între gingii pentru camuflarea mirosului de whisky. Șeful continuă, cu un calm imperturbabil:

— Vezi că a sosit deja clientul, probabil te-a auzit când ai intrat. Cât durează ce mi-a zis Marius că aveți de făcut?

— Jumătate de oră, maxim.

— Bine, hai, apucați-vă de treabă, după care te aștept la mine.

Zicând acestea, Șeful se întoarse la el în birou. Cristi îl urmă involuntar, văzându-l cum se așează pe fotoliul spațios, din piele neagră, ecologică, părând foarte preocupat de verificarea unor emailuri. Îi șopti, impasibil:

— Închide ușa, te rog.

Clientul, un bărbat corpolent care avea nevoie de credit ca de aer, tăcea mâlc în meeting room, făcându-se că n-a asistat la scenă. Cooperă întru totul, semnă conștiincios toate hârtiile, liniștindu-se când îl văzu pe Cristi trezit din orice fel de formă de beție, simulată sau nu. La urmă, când Marius îl asigură că totul decurge conform planului și că vor merge împreună spre finalul zilei la instituția de credit parteneră să perfecteze operațiunile bănești, nu se putu abține să nu mustăcească, privindu-l pe Cristi cu coada ochiului.

Reluă tare, sperând că va fi auzit și de către directorul firmei, pe un ton sincer, recunoscător:

— Vă mulțumesc pentru colaborare și eficiență.

Cristi, din sperietură, se încadrase cu hârtiile și instrumentarea aplicației de creditare sub 20 de minute, fără nicio eroare sau corectură. Știa că s-ar putea să-i fie în joc serviciul și n-ar fi avut chef de o schimbare forțată sau abruptă în carieră, cel puțin nu în acel moment. Timid, cu gesturi mecanice, la fracțiuni de secundă după ce văzu clientul ieșind, bătu în ușa Șefului. Acesta răspunse amabil, pe cel mai firesc ton cu putință:

— Da, intră, te rog.

Cristi se strecură înăuntru, așteptând umil, într-o poziție spășită, cu ambele mâini adunate în jurul abdomenului voluminos. La 36 de ani, excesele începeau să-și spună cuvântul, făcuse o burtă de bere de toată fumusețea, care-i ieșea prin maioul alb, dând să spargă nasturii cămășii cadrilate, alb-albastră. De asta nu renunța la maiou nici măcar în iulie-august, îndura acest articol vestimentar chinuitor în perioada toridă a anului, pentru că i s-ar fi părut dezgustător să-i iasă grăsimea păroasă afară, printre nasturii cămășii, priveliște de care trebuiau scutiții atât colegii, dar, mai ales, clienții.

Șeful îl studie atent, din cap până-n picioare, având în mână un raport multicolor, proaspăt scos de la imprimantă, conținând ceea ce Cristi recunoscu a fi cea mai recentă evaluare profesională semestrială, unde toți indicatorii săi de performanță fuseseră, cu asupra de măsură, îndepliniți.

Șeful mai studie câteva momente raportul, apoi reveni la subordonatul îngrozit:

— Ce-ai băut aseară?

— Niște whisky cu bere.

— Câtă bere?

Interesul neobișnuit pentru astfel de inutile detalii părea să fie de bun augur. Nu sărise calul niciodată, era un angajat model, nici măcar nu avea probleme cu alcoolismul, îi plăcea să se mai cherchelească prin team-building-uri, însă nu se făcea niciodată rangă. Colegii, cu Marius în frunte, și mai ales Șeful, cunoșteau toate aceste lucruri. Așa că răspunse, cu o urmă de speranță în glas.

— Vreo cinci sau șase doze de Carslberg, cred. Sincer, nu prea mai știu.

Tonul Șefului se îmblânzi, deveni domol, preocupat de drama subordonatului său, protector:

— Tu nu te uiți la tine cum arăți, cu burdihanul ăla? Câte kile ai?

— Nouăzeci și șase.

— Pun pariu că pe când mă întorc din vacanță, peste două săptămâni, ai să bați suta!

Zâmbea. Cristi se liniști, intrând în jocul șefului său neașteptat de binevoitor după cele întâmplate, sperând că nu va aduce nicio vorbă despre riscul reputațional asociat cu trista farsă eșuată, la care asistase fără voia lui și un client ajuns înaintea orei planificate. Replică, fără să stea pe gânduri.

— Veți pierde pariul. Nu doar că nu voi atinge niciodată suta de kile, dar o să vedeți că, în câteva luni, voi slăbi sub 85 de kilograme.

Șeful se ridică, încântat de idee.

— Pe cât pariem? Dar să fie o miză reală, să te usture.

Întinse mâna, semn că vorbea cât se poate de serios. Cristi nu stătu prea mult pe gânduri. Marius venise din încăperea cealaltă și asista, amuzat, la întreaga scenă:

— Pe o sticlă de Jack Daniels, de un litru.

Fusese cadoul cu care se prezentase la ziua de naștere din seara precedentă, probabil de aceea îi venise prima oară în minte.

— Aiurea, aia e vreo 90 de lei, nu, băiete, ceva să te usture!

— Păi 90 de lei e sticla de trei sfert. Cea de un litru trece de 120!

— Neconvingător, se strâmbă Șeful, a pagubă.

— Două sticle de Jack Daniels de un litru, licită Cristi.

O altă grimasă:

— Insuficient.

— Trei sticle?

Șeful întinse mâna dreaptă:

— Ok, facem pariu pe 3 sticle. 85 de kile, omologarea greutății tale se va realiza pe 3 cântare diferite, ca boxerii. Ți-e ok pe 01 ianuarie 2019? Dacă facem revelionul cu firma, o să avem un motiv în plus să ne dai de băut!

Cum putea refuza o asemenea ofertă generoasă?

— De acord!

— Perfect. Și ca să nu zici că te-am atras în afacerea asta fără voia ta și sunt meschin și rău la suflet, dacă pierd pariul, îți voi recompensa dublu. Îți voi da eu ție șase sticle!

Așteptă încuviințarea angajatului, care ținu, în sfârșit, și el mâna. Apoi privi spre celălalt:

— Marius, ești martor, da?

— Da, Șefu’.

— Bun, haide aici, vreau să tai pariul.

Închise apoi laptop-ul, cât se poate de vesel, mai făcu o verificare de rutină a hârtiilor de pe birou, să nu fie prea multe și să rămână în ordine, fiecare în mapa arondată, își luă borseta de vacanță și salută cu un aer îndatoritor, cerându-și parcă scuze că el trebuie să meargă la relaxare, pe când ceilalți doi aveau de înfruntat cel mai nemilos și neîndurător surghiun, de strajă la locul de muncă:

— Hai, curaj, că acum vine augustul și vă faceți voi de cap. Au revoir!

Abia după ce auzi clinchetul liftului, semn că Șeful plecase de-a binelea, Cristi se lăsă inert, cu bufnitura unui sac de porumb umplut până la refuz, pe-un scaun a cărui tapițerie era să pleznească sub greutate. Marius râdea, mai tare, tot mai tare, hohotea, ținându-se de burtă, după ce fusese nevoit să se abțină întreaga dimineață. Fără să spună nimic, Cristi se ridică cu un aer molâu, stressul, groaza, sperietura și apoi speranțele unui job salvat își cereau acum tributul, secătuindu-l fizic. Se încuie în bucătărie, punându-și un pahar cu apă. Își zise:

— Dacă pierde, și-o să piardă, îl pun să mi le dea în rate. Câte-o sticlă de Jack pe lună, lângă fluturașul de salar. M-am aranjat cu băutură fină pentru vreo jumătate de an.

Se-apropia prânzul, ar fi comandat niște paste, îi era o foame de lup. Pe față îi apăru un zâmbet vinovat, încărcat cu o ușoară urmă de regret:

— O să-i propun să le bem împreună, ce-om face…

Reclame

Posted in întâlnire de cenaclu, poezie, proză | Leave a Comment »

Marian Oprea – Lansare antologie Lugoj – 08 noiembrie 2018

Posted by ciprianbaciu pe noiembrie 6, 2018

Coperta antologiei:

Posted in anunt, poezie, stiri | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe octombrie 28, 2018

Marți, 30 octombrie, ora 19:00, cenaclul ,,Pavel Dan” vă invită la o seară de lectură și dialog literar. Vor citi:  MIHAELA FARCAȘ  – poezie și CIPRIAN BACIU – proză.

Moderator: Eugen Bunaru

Vă așteptăm cu drag!

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

25 octombrie, ora 16:00, Casa de Cultură a Studenților din Timișoara

Posted by Anastasia pe octombrie 28, 2018

Unghiuri și imagini de la festivitatea de premiere a câștigătorilor Concursului Național Studențesc de Creație Literară, ediția a XX-a, 2018, desfășurat sub egida cenaclului ,,Pavel Dan”.

A fost lansată antologia Înăuntrul sferei, cuprinzând o selecție din creațiile laureaților: Artur Cojocaru, Mihaela Farcaș, Julia Iaroslavschi, Anastasia Coste, Raluca Teodorescu, Bianca Vilichi, Alina Adobroaie, care au citit mici fragmente din textele publicate în plachetă.

Au marcat ,,momentul” cu aprecieri, evocări și amintiri: Cornel Ungureanu, Viorel Marineasa, Moni Stănilă, Tudor Crețu și Eugen Bunaru (moderatorul întâlnirii).

,,Prezidiul întâlnirii....jpg

Prezidiul întâlnirii

Generații și generații Pavel Dan - George Lână,  Lucian Ionică,  Silviu Genescu, Andra Mateucă, Adrian Stepan, Sorin Horotan. Alături, Nicolae Silade, atent la actualitatea literară ....jpg

Generații și generații Pavel Dan: George Lână, Lucian Ionică, Silviu Genescu, Andra Mateucă, Adrian Stepan, Sorin Horotan. Alături, Nicolae Silade, atent la actualitatea literară…

Se evocă și se ascultă momente din istoria cenaclului.jpg

Se evocă și se ascultă momente din istoria cenaclului

Înăuntrul Sferei - Antologia premianților Concursului Național Studențesc de Creație Literară, ediția a XX-a, 2018, organizat de Cenaclul Pavel Dan al CCS din Timișoara.jpg

Înăuntrul Sferei – Antologia premianților Concursului Național Studențesc de Creație Literară, ediția a XX-a, 2018, organizat de Cenaclul Pavel Dan al CCS din Timișoara

Noi imagini de la festivitatea de premiere din 25 octombrie (foto: Alexandru Vakulovski)

S0276052.JPGS0576111.JPGS0616119.JPGS0665125.JPGS0585109.JPGS0456089.JPGS0685128.JPGS0755143.JPG

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Festivitatea de premiere a concursului literar organizat de Cenaclul „Pavel Dan”

Posted by Anastasia pe octombrie 17, 2018

Afiș - Festivitatea de Premiere la Concursul Național  de Creație Studențească.jpg

Invitație pt. Festivitatea de premiere-1.jpg

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Lansare de carte

Posted by Anastasia pe septembrie 26, 2018

Astăzi, miercuri, 26 septembrie, de la ora 17.30, la Două Bufnițe din Piața Unirii din Timișoara, va avea loc lansarea de carte – Robert Șerban, Tehnici de camuflaj – Editura Tracus Arte 2018. Invitați, alături de autor, vor fi prof. univ. Mircea Mihăieș și prof. univ. Cornel Ungureanu.

„Refuzându-şi efuziunile patetice, mizând pe o simplitate aproape ascetică, pendulând uneori între tandreţe şi ironie, Robert Şerban scrie mici „tablete de înţelepciune”, în care lirismul e bine disimulat în spatele notaţiei în aparenţă prozaice. Poemul porneşte de la micile experienţe de viaţă, de la anecdota domestică şi devine pe nesimţite fabulă existenţială, căpătând surprinzătoare virtuţi sapienţiale. Poetul e original pentru că nu caută originalitatea cu orice preţ, nu e nici mizerabilist, nici deprimist, e… Robert Şerban”, explică scriitorul Octavian Soviany.

 

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

LITVEST 2018

Posted by Anastasia pe septembrie 26, 2018

38c72966-24aa-4ba4-beae-b3d78ca371ae.jpg

 

Timișoara își reconfirmă statutul de Capitală a lecturilor publice. Prin LitVest 2018, 26-29 septembrie. Cel mai…internațional festival literar al Timișoarei și unul dintre cele mai creative din Europa a ajuns la cea de a șaptea ediție. B.J.T. lansează o serie de concepte noi: Masa de scris, BlackOut. Text-concerto Blazzaj etc.  Începând cu 2018, LitVest va avea, ca invitat simbolic, unul dintre scriitorii dispăruți ai Timișoarei. Începem cu Dan Emilian Roșca (1957-2005), poet suprarealist de certă anvergură, a cărui operă este în curs de reeditare la B.J.T. Fototeca instituției se va îmbogăți prin pictorialele cu invitatele și invitații în ipostaze inedite, cel mai adesea unice, precum Dueliștii sau Punctul pe ii. LitVest generează spectacole de lectură și documente estetice. Festivalul este organizat de către Biblioteca Județeană Timiș „Sorin Titel”, sub egida Consiliului Județean Timiș.

Invitate & Invitați. Adriana Babeți (România), Aase Berg (Suedia), Dumitru Crudu (Republica Moldova), Haydar Ergülen (Turcia), Mina Gligorić (Serbia), Rosie Goldsmith (Marea Britanie), Walter Grond (Austria), Petru Ilieșu (România), Dan Lungu (România), Bogdan Munteanu (România), Alice Notley (S.U.A.), Víctor Rodríguez Núñez (Cuba), Cosmin Perța (România), Dan Emilian Roșca (1957-2005), Sudeep Sen (India), George Szirtes (Marea Britanie), Cătălin-Mihai Ștefan (România), Erkut Tokman (Turcia).

 

Miercuri, 26. 09

Orele 12 – 14, Piața Unirii, Pătura care citește. Picnic urban de lectură. Deschidere LitVest.

Ora 18, FotoSinteză, retrospectivă fotografică a lecturilor publice marca B.J.T., Secția de Arte „Deliu Petroiu”, Bastion Theresia, corp A.

Joi, 27. 09

Ora 11, Literatura intră-n joc. Lecturi și dialoguri în licee.

Ora 18:30, LiteraTura TM, în colaborare cu Societatea de Transport Public Timișoara. O redescoperire literară a orașului, a „stațiilor”/ reperelor sale literare. Punct de pornire: Piața Libertății.

Vineri, 28. 09

Ora 11, Masa de lucru, actori cooordonați de către Claudiu Dogaru, vor recita fragmente din creația invitaților la LitVest 2018. Pe strada Vasile Alecsandri vor fi amplasate mese de scris și rafturi cu cărți.

Ora 19, Lecturi aprinse. Texte putere, Piața Unirii, intrarea dinspre str. V. Alecsandri. Lecturi în faruri de motocicletă, un nou format în colaborare cu Timișoara Bikers.

Sâmbătă, 29. 09

 Ora 22, BlackOut, text-concerto Blazzaj. Concep/rt experimental, cu inserturi literare.  Reflektor Venue, Bd. Liviu Rebreanu colț cu Calea Șagului.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

La 60 de ani! Ecouri douămiiste paveldaniste

Posted by ciprianbaciu pe septembrie 11, 2018

Cenaclul Pavel Dan la 60 de ani!

În toamna acestui an, mai exact în octombrie 2018, ,,moment” ce ar coincide calendaristic cu reluarea activității sale în noul an universitar, Cenaclul ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara își va rotunji o frumoasă vârstă: 60 de ani! Marcarea aniversării a avut loc, anticipat, anul trecut în 20 octombrie, când instituția tutelară, Casa de Cultură a Studenților din Timișoara, așezământ emblematic al urbei noastre, a împlinit cei 60 de ani de la înființare.

Că acest cenaclu este un reper de istorie literară, prin măcar unele, nu puține totuși, nume de scriitori care, în răstimp de mai bine de jumătate de veac, fie au ,,ucenicit”,  fie au avut calitatea de dascăli, de mentori, în acest/în acel spațiu spiritual al unor fecunde și, da, memorabile, fericite  întâlniri  ‒ deseori tumultuoase confruntări de idei, de opinii ‒ sub zodia tinereții, a aspirațiilor și a emulației creatoare (vezi E. B., Forum studențesc, puțin înainte și puțin după 1989, Banatul azi, 28 iulie 2017), s-a dovedit a fi, desigur, o certitudine statuată, în timp, de aprecieri, comentarii, evocări, articole, dicționare având girul unor semnături prestigioase.

Pe parcursul apropiatului final de an, ne propunem (doar) să adăugăm,  fără a ne ghida o ,,regie” sau o cronologie anume, ecouri și imagini din diverse momente ale istoriei cenaclului care, sperăm, vor vorbi de la sine.

E. B.

 

Episoade din istoria Cenaclului Pavel Dan:

https://drive.google.com/file/d/1oeQvsa5oKTUMrpqI1lQm_7ce_gRToGNy/view

 

Herta Müller în Forum Studențesc nr. 1974

 

FORUM STUD, PETRU ILIEȘU, ANII 70-80

 

Cenaclul Pavel Dan și Forum Studențesc, Episoade de istorie literară

 

Ecouri paveldaniste … douămiiste

,,De foarte multă vreme nu am avut sentimentul prezenței la Timișoara a unui grup literar atât de bine articulat. (….) Unii au deja în urmă premii literare, volume și fani, sunt mici vedete și s-au bucurat de întâmpinări generoase … (…..) Dacă vor reuși să treacă peste orgolii ca să rămână solidari unei construcții literare, orașul va marca un moment fast al afirmării sale literare.” (Cornel Ungureanu, ,,Dintr-o respirație, antologie de poezie «pavel dan» – generația 2000 – prezentare coperta a IV-a, Editura Marineasa, Timișoara 2002)

,,Cu ocazia împlinirii a 45 de ani de la înființare, Casa de Cultură a Studenților din Timișoara a publicat la Editura Marineasa volumul «Dintr-o respirație – Antologie de poezie a Cenaclului Pavel Dan. Generația 2000». Îngrijirea ediției aparține lui Eugen Bunaru și Danei Gheorghiu-Anghel. Selecția textelor și prefața (În loc de argument sau după 20 de ani…) aparțin aceluiași Eugen Bunaru… (….) Cei 13 autori antologați în prezentul volum (…..), cu vârste în jurul a 20 de ani, sunt deja «afirmați» în mediile literare. Dintre ei, Tudor Crețu, Alexandru Potcoavă și Annemarie Sorescu par a fi, deocamdată, cei mai promițători. În Prefață, Eugen Bunaru vede o «diferență specifică» prin raportare la congenerii bucureșteni: timișorenii ar fi mai puțin atinși de febra «postavangardistă», mai interiorizați și mai aproape de «sursele magice» ale poeziei. (…) Credem că diferența e mai curând una de nuanță decât una de poetică. Omogenitatea valorică este, oricum, vizibilă, senzația de «grup literar bine articulat» fiind una reală. Evoluția ulterioară a tinerilor poeți timișoreni merită urmărită: speranțe de viitor există din plin.” (Andrei Bodiu, în ,,Observator cultural”, nr. 164, aprilie 2003)

,,La una din ultimile ședințe ale Cenaclului Uniunii Scriitorilor (Cenaclul Euridice, n. m., E. B.), din această stagiune estivală, dl. Tudor Crețu mi-a înmânat antologia cea mai recentă a Cenaclului Pavel Dan din Timișoara, intitulată sugestiv «Dintr-o respirație» (Editura Marineasa, 2002). Antologia este îngrijită de poetul Eugen Bunaru care face și o prezentare sobră a materiei. (….) Poeții prezentați în «Dintr-o respirație», aproape toți la fel de talentați și personali, demonstrează că există, și în alte spații literare decât acela central, o înaltă conștientizare a actului poetic și o altă perspectivă scripturală ‒ mai radicală ‒ decât aceea a generațiilor precedente. (….). Poeții tineri de la Timișoara (Tudor Crețu, Alexandru Potcoavă, Cătălina George, Adriana Tudor Gâtan,  Annemarie Sorescu, Andra Mateucă, Sebastian Duică, Sorin Horotan, Alexandra Liță, Codruța Bejenaru, Bianca Laura Stan, Viorel Suciu, n. m., E. B.) se integrează și ei în «respirația înnoitoare»  a întregii generații douămiiste. (….) Salutăm cu bucurie contribuția tinerilor din Cenaclul Pavel Dan la competiția poetică neîntreruptă.” (Marin Mincu, în Cotidianul, 2003 și în volumul Avataruri de tranziție, Editura Pontica, 2004)

,,Majoritatea debutanților din antologia noastră (Marin Mincu, Generația 2000 – antologie, Ed. Pontica 2004 n. m., E. B.) au frcventat, inițial, unul sau altul dintre cenaclurile spaecializate din țară (…). Astfel, în ultimul deceniu, se pot individualiza asemenea spații de «instrucție», coagulate mai ales într-un cadru universitar: cenaclu ,,Litere” din București, condus la început de Mircea Cărtărescu și apoi de Marius Ianuș; cenaclul de Marți al Facultății de litere a Universității Ovidius, înființat de Marin Mincu și continuat de Mircea Țuglea, cenaclul ,,Pavel Dan” al Universității de Vest (corect: al Casei de Cultură a Studenților, n m., E. B.) din Timișoara dirijat de Eugen Bunaru; cenaclurile studențești din Cluj-Napoca, Iași, Craiova etc. O importanță deosebită au avut-o și «atelierele de creație» specializate, de sub îndrumarea Ninei Vasile, Norăi Iuga sau a lui Octavian Soviany în București precum și cele ale lui Alexandru Mușina, Andrei Bodiu sau Gheorghe Crăciun de la Universitatea din Brașov. În aceste laboratoare poetice au activat răbdător aproape toți începătorii și debutanții care au citit apoi în cenaclul Euridice (…).” (Marin Mincu, prefață la antologia Generația 2000, Pontica, 2004, pag. II)

,, (…) Poate nu întâmplător, singura antologie (cu toate amendările care i s-au adus), care și-a permis să folosească formula Generația 2000, a fost lansată tot de Marin Mincu (Editura Pontica, Constanța, 2004). În 2002, Eugen Bunaru lansa antologia Dintr-o respirație a poeților de la cenaclul timișorean «Pavel Dan» cu aceeași siglă: generația 2000. În prefața volumului, poeții timișoreni erau plasați în afara  poeticilor radicale conturate la cenaclul Litere din București.” (Răzvan Țupa, în Colocviul tinerilor scriitori, ed. Brumar, 2006, pag. 132)

,,În 2004, Marin Mincu, lansează la Editura Pontica o antologie de tineri autori sub brandul ,,Generația 2000”, după ce la Timișoara, în 2002, Eugen Bunaru publicase antologia ,,Dintr-o respirație” a poeților de la cenaclul ,,Pavel Dan” sub aceeași etichetă. (Livia Roșca, în Colocviul tinerilor scriitori, Editura Brumar, 2006, pag. 116)

,,(….) Alte instanțe care au contribuit la formarea și eclozarea viitorilor douămiiști au fost «Cenaclul Pavel Dan» din Timișoara, atelierele de sciitură brașovene (…).” (Dicționarul General al Literaturii Române, Editura Muzeul Literaturii Române, București 2016, ediția a II-a revăzută, adăugită și adusă la zi, pag. 284)

(selecție texte E. B.)

 

  1. Antologia de poezie Pavel Dan, Generația 2000, Ed. Marineasa, 2002

 

2. Antologia de poezie Pavel Dan, Generația 2002, Ed. Marineasa, 2002

Posted in anunt, articole, jurnal, stiri | Leave a Comment »

Adrian Diniș

Posted by ciprianbaciu pe iulie 18, 2018

Luni, 16 iulie, poetul Adrian Diniş a murit la vârsta de 32 de ani în urma unui accident vascular.

Adrian Diniş s-a născut pe 4 iulie 1986, în Bucureşti. A fost absolvent al Universităţii Româno-Americane, secţia de Informatică managerială. A debutat cu  volumul „Poezii odioase de dragoste” (Editura Vinea, 2010), a publicat în majoritatea revistelor importante din ţară, precum Convorbiri literare, Luceafărul, Tomis, Tribuna, Dacia literară, Mozaicul, Poesis sau Egophobia. A avut lecturi în cenacluri de prestigiu precum Institutul Blecher, Cenaclul de la Muzeu, Cenaclul lui Marin Mincu şi la Târgul Naţional de Carte de Poezie. A câştigat în ultimii ani, mai multe premii, dar, după cum scria chiar el într-o autobiografie  a sa de pe site-ul „Subcultura”, „a pierdut şi mai multe…”

În 2008, Adrian Diniș a obținut premiul I la Concursul Național de Creație Studențească, ediția a XI-a, organizat sub egida Cenaclului Literar ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură al Studenților din Timișoara.

Poetul Paul Vinicius a scris despre Adrian Diniș: „era un tânăr poet deosebit de înzestrat, dar, mai ales, extrem de tânăr şi VIU. Şi pe care l-am apreciat de la bun început, fără vreo rezervă”.

Poetul Radu Vancu a scris că prin moartea lui Diniş, „răutatea lumii a ales pe cineva cu totul non-aderent la rău. E în asta o formă de înfrângere şi pentru răul însuşi.”

Poetul Caudiu Komartin, fondator al Institutului Blecher, unde Adrian Diniş citea adesea, a postat pe contul său o poză cu poetul, citând un vers din acesta: „Tristeţea mea a descoperit lacrimi pe Marte.”  ,,Ne vedem pe partea cealaltă, Adi”, a mai scris Komartin.
Scriitorul Robert Şerban a postat despre moartea tânărului poet, amintindu-l şi pe Ciprian Chirvasiu care a murit săptămâna trecută: „O tristeţe se uneşte cu o altă tristeţe.”

 

Posted in poezie | Leave a Comment »

PREMIILE CONCURSULUI NAȚIONAL STUDENȚESC

Posted by ciprianbaciu pe iulie 8, 2018

Posted in anunt, concurs, poezie, proză, stiri | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: