Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Evenimentele săptămânii la Bufnițe

Posted by Ionut N. Manea pe ianuarie 30, 2023


Miercuri, 1 februarie 2023, ora 18.30Întâlnire cu Tudor Vișan-Miu pornind de la carteaMareșalii palatului. Demnitari ai Curții regilor României, 1866-1947Editura Corint, 2022Invitat, alături de autor: Flavius Boncea, jurnalist
Joi, 2 februarie 2022, ora 18.30JoyceDay la BufnițeCui i-e frică de James Joyce? cu Mircea MihăieșO altă tradiție a Bufnițelor este ca în data de 2 februarie să-l sărbătorim pe James Joyce. Așa a apărut JoyceDay, un eveniment în care vă invităm, an de an, să îl (re)descoperim pe autorul irlandez.Vă așteptăm și anul acesta alături de Mircea Mihăieș, care ne va răspunde la întrebarea: ”Cui i-e frică de James Joyce?”

Publicitate

Posted in jurnal | Leave a Comment »

De Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului:

Posted by Ionut N. Manea pe ianuarie 27, 2023

Newsletter Cultural © Daniel Cristea-Enache

Posted in jurnal | Leave a Comment »

ANUNŢ

Posted by Ionut N. Manea pe ianuarie 25, 2023

Joi, 26 ianuarie, ora, 19,30, vor citi Poezie: Dan Spătariu și Marius Dimcea.

Moderator: Eugen Bunaru; Coordonare online: Ionuț Manea

Vă invităm, cu drag, să participaţi! Se anunță a fi o seară interesantă!

                                                                                                         Cenaclul Pavel Dan

Posted in jurnal | Leave a Comment »

O seară de cenaclu și multiple ,,disecții” pe text(e)…

Posted by Ionut N. Manea pe ianuarie 22, 2023

Oferim mai jos, selectiv, imagini și texte, relevante, de la întâlnirea de cenaclu de joi, 12 ianuarie 2023. După un scurt prolog de creative writing, pornind de la versuri de Mariana Marin, Traian T. Coșovei, V. Leac și Beatrice Serediuc, au citit: Maria Anastasiu (online) – poezie (un grupaj consistent) și Vlad Ciurescu – poezie și un fragment de proză. Cele două lecturi au stârnit discuții, comentarii și analize pe text(e), care ,,au disecat” cu aplomb și pertinență, materialele citite, relevându-se, în spirit critic, atât punctele forte, reușite, ale celor două lecturi, cât și ceea ce încă se cere îmbunătățit sub raport stilistic, al limbajului, al sintaxei și tehnicii poetice/prozastice. Au participat, (enumerarea fiind aleatorie), exprimând, din unghiuri diverse, puncte de vedere incitante, următorii cenacliști: Ionuț Manea, Răzvan Stoicovici, Bogdan Floricel, Cristian Căliman, Cosmin Dragomir, Dan Spătariu, Marian Oprea, Marius Dimcea, Livia Basista (online),  Moisi Valentin, Fabian Cozma și Eugen Bunaru.

Joi, 26 ianuarie, ora, 19,30, vor citi Poezie: Dan Spătariu și Marius Dimcea.

Moderator: Eugen Bunaru; Coordonare online: Ionuț Manea

Vă invităm cu drag, membri sau ne-membri ai Cenaclului, dar, laolaltă, fani și  iubitori ai scrisului, ai poeziei să luați parte! Merită! Se anunță a fi o seară interesantă!  

                                                                                              A consemnat Forum studențesc  

Vlad Ciurescu

Praful selenar

Praful de stele cade

ninsoare proaspătă

peste țestele fierbinți ce mocnesc

dedesubt în țărână.

Miei sar în absurdul și nefastul

cosmos

unde lâna arde brusc

sângele pătrunde carnea

se evaporă

mușchii se carbonizează

dar oasele, oasele se transformă

în praf de stele.

Tulburare

Totul tremură împrejur

oamenii se hlizesc

se transformă grotesc în entități paranoice.

Abisal privesc în jur

față prezentă niciodată conștientă

paradox occipital în limba prefrontalului

la periferii zbiară lupii năuciți.

De a ei siluetă, prigonită-n prag de lună.

În ozonul mantiei lui, ne pierdem în orbită

la margine de prăpastie, zac eu pustiit de zare,

năucit de arsuri lunare, critic o pun pe rană.

Pe ea floare de hrană sufletească

ce smulge bucatele din a mea viziune clară.

Margine alertă pe a mea picătură de plastic

piticii se înalță către iad, infirm prin Terra.

cruce

la răscruce

îmbibat în ceața ca de fibră sticloasă

respir cuburi de gheață

debusolată insulă de fum albastru

pulsează-n mine fiori de vată pe băț

aerele toamnei

îmi inspiră monocromie

fără nimeni fără tine

absorb vaporii dulcegi

aparatura se încălzește

iar eu disper

blocuri si lighioane electrice

bântuie profunda vale

înecată în lumini topite în aburi

două, patru, șase faruri

triunghiular apar

din intersecția în care acum aștept

senil după tine

Foaie goală

Ultima seară

fragment

Cobor acum cu Albert cel sinistru, în pântecele infernului, în Kaguya, un bar de motocicliști. Dar când ajung în beciul de sub teatru, nu văd nici urmă de membru. Doar personaje ce seamănă cu misteriosul Albert Cantemir. Toți îmbrăcați elegant și macabru, cu pielea vineție și ochii sticloși. Vai mie, acea persoană nu are ochi, decât orbite goale ce șiroiesc de viermi. Îmi aruncă un zâmbet funest și parcă îmi face cu ochiul său gol pușcă.

Barul e așa cum îmi aminteam. Cu o tematică vintage, cranii de pisici pe pereți, mese ponosite, pline de vomă și scrum. Asfaltul verde-albăstrui îmbâcsit cu mucegai. Pereții plini de igrasie și tablouri cu membrii decedați. Scena neschimbată încă îmi face cu ochiul. Pe ea zac două cadavre. Când zic cadavre mă refer la cadavre, obiectiv, în toată regula. Doi inși cu pielea în putrefacție. Carnea le dă pe afară, gălbuie și cu formațiuni nisipoase. Viermii mișună din rană în rană. Ochii lor sticloși ca oglinzile sparte, mă privesc hliziți. Dar muzica pe care o produce când își mișcă maxilarul pe cale să cadă, prins în fâșii subțiri de carne, e uluitoare. Degetele scheletice ce mișcă pe griful chitarei ca pitonii pe o vită, scot zgomote ruginite și fluente, de blues vechi și aspru. Dar vocea răgușită ce te plesnește peste suflet, parcă te scoate din trup. Ce să vezi, în fața mea dansează țigănește câțiva indivizi subțirei și albicioși. Partea înfiorătoare e cum țâșnesc niște profiluri transparente din ei, fiecare mișcare are o oglindire translucidă și strălucitoare, de un verde-albăstrui, ca și podeaua în sine. Acești tipi or fi posedați, îmi tot zic. Doar uitate la mătăniile ce clipocesc pe lângă ei. Parcă aceste suflete verzui manevrează trupurile ca marii maeștri păpușari. Din când în când mai văd tentacule și brațe nenumărate, parcă ca zeii hinduiști. Dar din nou acel verzui mă înnebunește.  Imaginea se diluează, aud doar muzica, văd muzica, simt muzica, cum îmi penetrează lumina oculară și perii auditivi, cum pune stăpânire pe mine. Brațele parcă se dublează, din nou în clone transparente și verzui. Această tavernă e plină de culoare verzuie și fără de dumnezeu. Dar ce duhnește a moarte, a pură putrefacție și a diferite parfumuri ciudate, parcă sunt la o înmormântare. Picioarele mi se mișcă involuntar, șoldurile pulsează agonic. Umerii dau în spate și în față. Mă aplec, mă ridic, pe ritmul catastrofic, eu dansez. Dar ce dans, parcă nu eu mă mișc, nu e dansul meu e unul străin. Nou, ne-mai dansat până acum. Priveliștea demnă de leșin se luminează. Din ce în ce mai tare, cu o tentă de albastru neon. Agresiv, din ce în ce mai intens. Nu mai conștientizez, pur și simplu stau paralizat, dar văd că mă mișc când aplec capul. Privesc un dans inedit chiar. Este într-adevăr estompată această acțiune, de lumina purificatoare. Aud acum doar propriul puls, muzica dispare. Aud cum crește alert, cum mi se desfundă cu asprime urechile și nările, simt o presiune pe cutia craniană. Ticăitul ceasului meu de mână se contopește cu ritmul cardiac. Creează o nouă notă muzicală, inimaginabilă de urechea umană.

Din senin, apare o față groaznică, uscățivă dar netedă, moartă dar vie, macabru de strălucitoare. Îmi zâmbește,  gura se lărgește din ce în ce mai mult, până când, până când carnea se despică ușor în tentacule groase, și se deschide ca o floare carnivoră. Tentaculele cărnoase plonjează direct către mutra mea. O încleștează și craniul se aproprie, se despică și el în fâșii transparente ce se injectează în pielea mea facială. Simt cum oasele sale se combină cu ale mele. Durerea e profundă, simt nevoia să urlu, dar nu pot. Durerea devine parte din mine acum. Emoțiile mele dăunătoare tânjesc după mai multă durere insuportabilă. Dar totul devine anormal de normal. O fulgerare inaptă îmi orbește orizontul. Se răsucește imaginea și văd cum corpul meu se mișcă, dar cu altă față. Sunt posedat oare? Ce se întâmplă? Îmi tot spun speriat, dar calm. Mă holbez împrejur. Nici urmă de Cantemir. A plecat probabil, ăsta era planul său. Să mă lase pradă creaturilor acestea. Ce pot eu să văd, totuși privirea îmi e orbită, de farurile şi valurile de lumină profundă. Dragă inconștient dacă trecem de această vrajă inexplicabilă, promite-mi că nu o să refulezi această amintire terifiantă, până când îmi vei altera ultimul gram de fericire.

Maria Anastasiu

Rechinii (fragment)

M-am tăiat în muchia hârtiei pe care scriu și o picătură de sânge mi s-a vărsat în mare, dar nu-i nimic,

n-ar fi prima dată când sângele acesta se varsă în Bosfor și, pesemne, că nu va fi nici ultima,

strămoșii mei, măcelăriți de turci, mai zac încă și acum pe fundul mării

(nu s-a găsit nimeni să-i pescuiască și rechinii de aici n-au citit nici ei povestea lui Iona),

Constantinopolul însuși îmi curge prin vine

– nu te uita la mine că sunt atât de tânără, e doar o iluzie –

sângele meu e seva unui arbore de o mie de ani,

e ca un vin vechi

îndoit cu apă de mare și aur lichid, cu mirul cu care se ungeau împărații,

de aceea, sufletul îmi e bătrân înainte de vreme,

de aceea, pot să te iubesc cu atâta melancolie –

ochii mei au privit Căderea Constantinopolului

prin ochii ultimului Constantin.

De ce mă lași să cad și eu în marea aceasta de tristețe, tocmai acum

când soarele a apus cu strălucirea a o mie de aurore boreale

și tu ești mai frumos ca niciodată?

Aici trecutul taie în carne vie…

Sonetului

Aceste plete de onix ca varul

Și ca o rimă albă se vor face,

De-aceea marea de pe-acuma tace,

Căzând pe-un gând mai rece ca ghețarul.

Mai curge câte-o rimă la soroace

Și s-a-necat cu litere tiparul,

Iar versurile, ce ți-am scris cu carul,

Pe gânduri stau și ele ca pe ace.

Sonetul nu mai are căutare

În el splendoarea veșnică să-ți fie,

Căci timpul nostru l-a ucis, se pare;

Doar Dumnezeu – nici timp, nici veșnicie –

Deșartă iar asupra lui suflare

Și versul mort se face carne vie.

Scuză

„Zadarnic mai trudești ca să strecori

Cămila ta prin ace cu urechi –

Mai lesne e din groapă morți să scoli

Decât să cânți la instrumente vechi.

Atâtea lucruri câte nu s-au spus

Că și de-am fi cu toții dumnezei

Și-am fabrica un univers în plus

Tot n-am sfârși oceanul de idei.

Și-atunci ce vii și-mi turui ca o moară

Să-mi zdruncini creierii la ceas de somn?!

E surd și acul, limba mi-o tăiară,

Ci taci, muiere, lasă-mă să dorm!”

Și-așa mereu, reînnoindu-mi scuza,

Nesocotesc tot ce-mi dictează muza.

Un poem de Marius Dimcea*

,,Un străin îmi spală fața’’

La capătul vârfului de glonț
Stau toate dorințele
Să-mi mângâie subcutanat carnea
Încă prinsă de oase
Să-mi forțeze strămoșii
Încarcerați prea adânc în celule
Un străin îmi spală fața
Cu amprentele bunicului
Bine înrădăcinate
În bătăturile buricelor
Degetelor inelare


*Poem scris în cadrul exercițiului de creative writing, pornind de la versul ,,Un străin îmi spală fața’’
din poemul Umbre pe ape, din volumul Aerostate plângând, Traian Coșovei(2010, Tracus Arte)

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Eveniment!

Posted by Ionut N. Manea pe ianuarie 15, 2023

Posted in jurnal | Leave a Comment »

ANUNȚ- INVITAȚIE!

Posted by Ionut N. Manea pe ianuarie 10, 2023

Joi, 12 ianuarie 2023, Cenaclul ,,Pavel Dan” îşi reia activitatea, prilej pentru a vă invita la o nouă seară literară care va avea loc, începând cu ora 19:00, în sala de cenaclu a C.C.S.T.

Vor citi: Maria Anastasiu – poezie

și Vlad Ciurescu -poezie și proză

Moderator: Eugen Bunaru; Coordonare online: Ionuț Manea

Vă aşteptăm cu drag!

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Amintiri necesare

Posted by Anastasia pe ianuarie 5, 2023

Absenţa lui dintre noi (cei rămaşi…) rămâne, în continuare, pe cât de ireală, pe atât – paradoxal! – de vie…, ținând, parcă, de domeniul unei proze fantasmatice, onirice, precum pasajele citite de el, cândva, parcă ieri-alaltăieri, în fața noastră, la ,,Două Bufnițe”. Pasaje din ultimul său roman, povestind despre magia unei aventuri – o călătorie (oare doar livrescă?) în timp, începând dintr-o sală de seminar a Facultății de Litere din Timișoara, petrecută, mai apoi, undeva, pe meridiane exotice, departe, departe. În Patagonia… Citiți sau recitiți Mort în Patagonia…

În video-ul de mai jos îl reîntâlniți pe Daniel Vighi, într-o emisiune a TVR Timișoara (producător: Lucian Ionică), realizată, în 27 oct. 2007, chiar de Daniel însuși, cu naturalețea și verva-i bine-cunoscute.

Un dialog despre cartierul Fabric, tema aceasta a vechilor cartiere timișorene, cu amprenta și specificul lor, istorice, aparte, fiind una din preocupările lui constante, deopotrivă de suflet, dar și de implicare civică, directă, concretă. O emisiune intitulată sugestiv, oarecum poetic. Poate premonitoriu… (E.B.)

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Sărbători cu pace!

Posted by Anastasia pe decembrie 25, 2022

Vă dorim un Crăciun binecuvântat, iar Noul An să vă întâmpine cu sănătate, bucurii multe și lecturi bune!

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Daniel Vighi, Viorel Marineasa și Eugen Bunaru despre Revoluție. 2008

Posted by Anastasia pe decembrie 14, 2022

Posted in jurnal | Leave a Comment »

ANUNŢ

Posted by Ionut N. Manea pe decembrie 12, 2022

Informaţii cu privire la programul celor 3 zile ale Festivalului Internațional de Poezie Ion Monoran, ediția decembrie 2022 și la participarea poeţilor din Cenaclul ,,Pavel Dan” în cadrul Festivalului

– Sunt primiți toți cenacliștii Vineri, 16 decembrie, de la ora 16,oo în P-ța Libertății, pe Linia moartă (în față la Cafeneaua verde)

Vor citi din Ion Monoran, dar și un poem personal.

Așa îi vom trece în program membri activi ai Cenaclului „Pavel Dan”.

– După aceeea, tot VINERI, de la ora 18,oo, la Porto Arte vom avea lansare de carte Underground TM. Orașul care nu se vede. coord. Cristian Vicol. 

cântă Jazz a la Jais (Alina Giurgiu & Ion Dorobanțu).

    SÂMBĂTĂ, de la ora 18,oo, la TeatrulMerlin vom avea timișoaraîntrepreieteni, coord. Marcel Tolcea

Lansare de carte, Dragă Poezie, de Ion Monoran, ediția a treia, revizuită. 

Târg de carte cu Librăria La Două Bufnițe

    DUMINICĂ, de la ora 18,oo, la Centrul Reformat Noul Mileniu avem parte de o seară prezentată de Robert Șerban cu Raul Kusak & Vali Răcilă care ne vor încânta la propriu, iar cei 10 poeți vor susține un recital poetic special.

 Proiect și program realizate de Asociația Memoria Culturii – coordonator-manager d-na LOREDANA TÂRZIORU

E.B.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat: