Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Posted by Anastasia pe Februarie 23, 2018

369.png

Anunțuri

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Anunț

Posted by Anastasia pe Februarie 11, 2018

Cenaclul „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, B-dul Regele Carol I nr. 9, își reia MARȚI, 27 februarie, ora 19.00, întâlnirile.

– Vor citi:  Anastasia Costepoezie și Florin Gherheș (proaspăt debutat/debutant la Editura Ariergarda) – proză

– Se vor discuta și Propunerile de proiecte pe anul calendaristic în curs.

Moderator: Eugen Bunaru

Vă invităm, cu drag, să luați parte!

 

 

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Propunere de proiecte pentru Cenaclul „Pavel Dan” pe anul 2018

Posted by Anastasia pe Februarie 11, 2018

1) Concursul național de creaţie literară studenţească ,,Pavel Dan’’, ediţia a XX-a (termen de predare a manuscriselor între 05. 03. 2018 -16. 04. 2018; anunţarea rezultatelor pe 16. 05. 2018; componenții juriului vor fi scriitori profesioniști, membri ai U.S.R. – Filiala Timișoara) – Concursul se va mediatiza intens pe Facebook (Casa Studenților), pe blogul Cenaclului, în presa scrisă, la TVR, Radio România Actualități, Radio Timișoara etc).

2) Festivitate de premiere: invitarea câștigătorilor și publicarea unei plachete cuprinzând creații ale laureaților Concursului la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara. Termen:  20 iulie (sau 20 octombrie) 2019.

3) Parteneriate cu liceele din Timișoara, cu catedrele de limba română (Lic. de filologie, Lic. Loga, Lic. Carmen Sylva) – termen: permanent

4) Participare (și sub aspect financiar) la StudentFest, luna mai 2018 (în colaborare cu OSUT): dezbateri literare (tendințe în poezia tânără), lansări de carte, dialoguri, ateliere de creație

invitați: criticul literar Alexandru Cistelecan de la revista Vatra din Târgu-Mureș; poetul Ștefan Manasia (de la revista Tribuna din Cluj) și Ovio Olaru (Cluj), poet și critic literar, Domnica Drumea (poetă, București), Moni Stănilă și Alexandru Vakulovski, scriitori (în cadrul parteneriatului Interferențe culturale Timișoara – Chișinău)

– reeditarea tramvaiului liric (poetic): participă poeți paveldanișt și invitați – (în parteneriat cu Primăria Municipiului)

maraton (recital) de poezie – cu participarea membrilor cenaclului Pavel Dan și a poeților invitați din alte centre universitare

5) Întâlnire cu membrii redacției Actualitatea literară din Lugoj (director: Nicolae Silade); – recital de poezie la Atelierul pictorului Constantin Răducan – se va asigura un microbuz pt. deplasare

6) Realizarea unui spectacol poetic: „Generaţii Pavel Dan’’ cu titlul: ,,Spectacol Stradal de Poezie în regia lui Sabin Popescu (regizor – Teatrul Național ,,Mihai Eminescu” din Timișoara), realizat cu actori profesioniști, după Antologia Cenaclului Pavel Dan ,,Cuprins sau Un fel de Imperiu”, Editura Brumar, Timișoara, 2014. Proiectul are în vedere ,,captarea spiritului timișorean în imaginea scenică a boemei literare locale, văzută într-o triplă perspectivă ‒ a dramei biografice, a comediei sociale și a inefabilului poetic” (Sabin Popescu) – (termen: luna iunie 2018) – este nevoie de susținere financiară.

7) Deplasarea unui grup de membri ai Cenaclului Pavel Dan la Chișinău, în cadrul parteneriatului Interferențe Culturale Timișoara – Chișinău – (iunie sau octombrie 2018)

8) Publicarea unei antologii de etapă cuprinzând creații ale membrilor actuali ai Cenaclului ,,Pavel Dan” (oct. 2018)

10) Deplasare la Cluj pt. susținerea unui recital de poezie de către membrii cenaclului „Pavel Dan” în cadrului clubului de lectură ,,Nepotul lui Thoreau”, coordonat de poetul Ștefan Manasia – luna aprilie sau luna mai (sau octombrie) 2018 – în funcție de programul/orarul de școală al membrilor cenaclului și de posibilitățile financiare disponibile

11) Invitați la o seară de poezie în spațiu neconvențional: V. Leac și Aleksandar Stoicovici (luna aprilie sau mai – în funcție de posibilitățile ambelor părți)

 

Timișoara, 08. 02. 2018                                                                                        Eugen Bunaru,

                                                                            îndrumător literar al Cenaclului „Pavel Dan”

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe Februarie 11, 2018

Puțin după  ... Ce mai faci scriitorule - Mihail Vakulovski, Bogdan Munteanu, Radu Pavel Gheo, Viorel Marineasa, Alex Potcoavă, Eugen B..jpg

Puțin după… Ce mai faci, scriitorule? – Mihail Vakulovski, Bogdan Munteanu, Radu Pavel Gheo, Viorel Marineasa, Alex Potcoavă, Eugen Bunaru

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Lansare de carte

Posted by Anastasia pe Februarie 6, 2018

Vineri, 9 februarie 2018, de la ora 18.30, vă așteptăm la librăria „La Două Bufnițe”, unde poetul Ștefan Manasia își va lansa cea mai recentă carte, Gustul cireșelor, publicată la editura Charmides, 2017.

Invitați, alături de autor: Șerban Foarță, Tudor Crețu și Robert Șerban.

Ștefan Manasia: „Între 22 august şi 22 septembrie 2017 am locuit la Iaşi, într‑u­na din casele de oaspeţi ale Muzeului Na­ţional al Literaturii Ro­mâne, ca bursier FILIT. În odaia cu vedere spre Parcul Pogor, am scris şi rescris ceea ce va deveni – cît de curînd, sper – volumul meu de povestiri (cu proiectul acestuia am şi obţinut rezidenţa, plus tihna verii moldoindiene). Scriam povestiri, nederanjat de nimeni, ba dimpotrivă, încurajat de Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Radu Andriescu şi de atîţia prieteni calzi, încît am început să mă simt ieşean, să cunosc Iaşiul ca pe propriile buzunare şi să sufăr – realmente – pentru interminabilul meu „exil“ napocan… Între plimbări şi partide de proză, ieşiri la o terasă, notam poeme într-un carnet cu coperte de lămîie coaptă. Versurile acestea camuflează – văd limpede-acum – jurnalul meu seismografic, postapocaliptic, îndrăgostit al verii 2017. Aşa am ajuns la ideea unei cărţi intitulate, à la Kiarostami, Gustul cireşelor. Am păstrat succesiunea textelor şi am acceptat – Manasia 1 în faţa lui Manasia 2 – să adaug poeme scrise deja în octombrie, pentru că menţin aura şi (bio)ritmul, încrederea, pînă în ziua de azi, continuă, intensă în poezie. În superputerea mea şi a ta. Sînt un Taur insolent şi încăpăţînat, dar cu asta v-aţi obişnuit.”

// Despre autor //
Ștefan MANASIA (n. 1977). Redactor-șef adjunct al revistei de cultură Tribuna (Cluj-Napoca). Fondator, în 2008, al Clubului de Lectură „Nepotu’ lui Thoreau“ (alături de Szántai János și François Bréda), emblematic pentru undergroundul literar transilvănean. A publicat cinci volume de versuri: Amazon și alte poeme (2003), cartea micilor invazii (2008, Premiul revistei Manuscriptum pentru poezie, din partea Muzeului Naţional al Literaturii Române), motocicleta de lemn (2011, Premiul pentru Tînărul Scriitor al Anului în cadrul Galei Tinerilor Scriitori; Premiul revistei Transilvania), Bonobo sau cucerirea spațiului (2013, Premiul pentru poezie A.E. Baconsky al Filialei USR Cluj) și Cerul senin (2015, Ppremiul pentru poezie al revistei Observator cultural). Autor al volumului de publicistică şi critică literară Stabilizator de aromă (2016).

27067454_1602695366494230_8845089457300795454_n.jpg

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe Februarie 1, 2018

Câțiva cenacliști au apărut în numărul 78 al revistei Actualitatea literară.  Poemele lor pot fi citite la paginile 12-13, iar revista se poate accesa la link-urile de mai jos:

http://actualitatea.eu/ (online)

http://actualitatea.eu/al78.pdf (print)

Posted in jurnal | Leave a Comment »

15 ianuarie 2018 – ZIUA CULTURII NAȚIONALE

Posted by Anastasia pe Ianuarie 15, 2018

MIHAI EMINESCU
(15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889)

emin

 Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost,
O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui peste un veac,
Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac,
Aticismul limbii tale o să-l pună în cântari,
Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari
Și te-o strânge-n două șiruri, așezându-te la coadă,
În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.
––––––––––––––––––
Astfel încăput pe mâna a oricui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege…
Dar afară de acestea, vor căta vieții tale
Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale –
Astea toate te apropie de dânșii… Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit…
 

O literatură trainică, în stare să ne placă nouă și să fie originală pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului, pe tradițiile, obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui.” (Mihai Eminescu) 

,,Cu totul deosebit în felul său, om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, până acum așa de puțin format, încât ne vine greu să-l cităm îndată după Alecsandri, dar în fine poet, poet în toată puterea cuvântului este d. Mihail Eminescu. De la d-sa cunoaștem mai multe poezii publicate în Convorbiri literare, care toate au particularitățile arătate mai sus, însă au și farmecul limbagiului (semnul celor alesi), o concepție înaltă și pe lângă aceste (lucru rar între ai noștri) iubirea şi înțelegerea artei antice.” (Titu Maiorescu, Direcția nouă, 1871)

„Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” (Ion Luca Caragiale)

,,Era lipsit de ceea ce în viaţa de toate zilele se numeşte egoism, nu trăia prin sine şi pentru sine, ci prin lumea în care îşi petrecea viaţa, şi pentru ea. Trebuinţele, suferinţele şi durerile, întocmai ca şi mulţumirle lui individuale, erau pentru dânsul lucruri nebăgate în seamă. Ceea ce-l atingea pe dânsul erau trebuinţele, suferinţele, durerile şi întotdeauna rarele bucurii ale altora. De aceea, zicea el, că «multe dureri şi puţine plăceri» – nu pentru el, ci pentru lumea oglindită în sufletul lui. Nu l-au înţeles şi nu sunt în stare să-i pătrundă firea cei ce-i iau scrierile drept o manifestare a fiinţei lui individuale.” (Ion Slavici)

,,Întâmplarea a făcut ca unul din cei mai mari poeți lirici ai secolului al XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi, într-un colț din fundul Moldovei.

Iar dacă ne gândim la calitatea pură și profundă a lirismului sau, dacă ne gândim la faptul că Eminescu a apărut într-o literatură fixată, dacă ne mai gândim că el a avut de luptat cu mizeria, cu boala, cu obtuzitatea mediului și răutatea oamenilor, dacă mai adăugăm că opera lui, creată în condiții așa de grele, a fost înfăptuită până la vârsta de treizeci și trei de ani, până la vârsta când un poet de o așa puternică gândire abia începe să devină ceea ce e menit sa fie, – atunci poate avem dreptul să spunem că în Eminescu natura crease pe cel mai mare liric modern și că, geloasă de propria-i operă, i-a plăcut să sfarme de timpuriu minunata oglindă în care s-a răsfrânt atât de încântător.” (Garabet Ibrăileanu)

,,Nu nutrea nici o aspirație pentru sine, ci numai pentru poporul din care făcea parte, fiind prin aceasta mai mult un exponent decât un individ […]. Eminescu a fost, într-un cuvânt, un om înzestrat să exprime sufletul jalnic sau mânios al unei mulțimi în primejdie de a fi strivită de puterile îndârjite ale lumii vechi, să o învioreze cu vehemența și s-o împingă înainte, arătându-i viitorul în chipul unui trecut idilic și pe care soarta l-a aruncat într-o societate părând entuziastă de progres și grăbită de a-i lepăda veșmintele vetuste, dar hotărâtă a nu abandona nimic din privilegiile ei […]. Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” (George Călinescu)

„Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat și aproape de disprețuit. Dacă n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia. Eminescu este scuza României”. (Emil Cioran)

„Ce înseamnă pentru noi toți, poezia, literatura și gândirea politică a lui Eminescu, o știm și ar fi zadarnic s-o amintim încă o dată. Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga și Tudor Arghezi până la Vasile Pârvan, Nae Ionescu și Lucian Blaga, poartă pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu. (….) El ne-a relevat alte zări și ne-a făcut să cunoaștem altfel de lacrimi.” (Mircea Eliade)

,,Mă numesc unul din oamenii în viață care l-au văzut pe Eminescu în carne și oase. Eram copil de șapte ani. L-am zărit pe Calea Victoriei … Trecea prin public un om grăbit, fără să ocolească, impetuos. Uite-l pe Eminescu – a spus cineva, cu un glas pe care-l țiu minte. Se pare că poetul nu mai făcea parte din viața lui și că trăia o metempsihoză străină. Nu puteam ști atunci cine era să fie Eminescu și ar fi fost normal să-i uit numele auzit. E curios că nu l-am uitat. (Tudor Arghezi)

,,Acesta a fost Eminescu, pe care unii consideră astăzi că trebuie să-l denigreze. (…) Eu aş zice că au fost trei sacrificări: prima în timpul vieţii lui, când era privit de contemporanii săi ca o ciudăţenie. El venea ca un mare întemeietor de limbă poetică, venea ca un european. Este primul mare poet european al României! A doua a fost în anii ’50, când sovieticii aveau în plan să ne reteze rădăcinile. Şi a treia se întâmplă în momentul de faţă, promovată, din păcate, dinspre vest, ceea ce e o mare tristeţe. Eu înţeleg globalizarea, integrarea, dar nu fără identitate.” (Zoe Dumitrescu Bușulenga)

,,Eminescu […] a fost și rămâne cea mai copleșitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc atunci când se alimentează din adâncimile fertile și insondabile ale unui fond autentic.” (Ștefan Augustin Doinaș)

,,Dacă ne luăm după reacţia pe care au avut-o tinerii în ani 90 când au publicat un număr în Dilema în care îl contestau pe Eminescu, ar trebui să tragem o concluzie negativă că Eminescu este citit numai pentru a fi contestat.
Există două categorii nefericite de cititori ai lui Eminescu. Prima este formată din zelatorii lui Eminescu, cei care au epuizat toate superlativele, cei care vorbesc în limbaj de eternă sărbătoare despre Eminescu, fără să spună ceva esenţial.

A doua categorie numeroasă, poate chiar mai numeroasă decât prima, este categoria denigratorilor, a celor care îl contestă total pe Eminescu, care spun că este un poet datat, prăfuit, un prozator nul şi este un filozof al culturii, de asemenea nul și expirat.
Greşesc, după părerea mea, ambele categorii. Unii pentru că îl izolează pe Eminescu şi vor să îl transforme într-un muzeu. Eminescu este un fenomen viu şi fiind un mare poet se lasă judecat de toate generaţiile şi rezistă. Ceilalţi, denigratorii lui, sunt după părerea mea detestabili, chiar penibili pentru că ori nu pricep ce reprezintă Eminescu pentru poezia românescă şi chiar cea universală, ori pricep şi sunt răuvoitori. Eminescu este un poet viu, care poate să-ţi placă sau să îţi placă mai puţin. Sunt poezii care sunt datate, dar sunt altele foarte puternice. Să citim scrisorile lui, blestemele lui şi să recitim Odă în metru antic. Este un poet foarte puternic.” (Eugen Simion)

,,…eu nu sunt un foarte mare iubitor de festivități, mi se pare că ar trebui să ne ocupăm de Eminescu tot timpul nu numai atunci când se împlinește o anumită dată de la naștere sau de la moarte, la evenimente biografice…” (Nicolae Manolescu)

,,Dacă aș fi trăit în vremea lui, n-aș fi știut că el este Eminescu, poate nici măcar dacă i-aș fi citit versurile. [….] Mă întristează gândul că poate nu m-aș fi apropiat de el, nu l-aș fi prețuit, poate nici măcar nu l-aș fi remarcat. Poate aș fi fost un junimist zeflemitor sau un imbecil de la Revista contimporană, care i-ar fi contabilizat greșelile de exprimare. [….] Nu știu cum ar fi putut suna vocea lui Eminescu. [….] Simt un gol în stomac când îmi imaginez că aș fi putut auzi vocea acestui om care pentru noi e obscurizat de mit și adulație, cele mai sigure instrumente de falsificare.”  (Mircea Cărtărescu)

,,Cele patru fotografii ale lui Eminescu sunt ca patru secțiuni tomografice prin trupul de timp, alungit dinspre naștere către moarte, al poetului. […] În mai puțin de două decenii, trupul adolescentului cu ochi calzi și buze senzuale se ruinează cu desăvârșire. În ultima impresie a luminii pe azotatul de argint nu-l mai recunoaștem pe Eminescu, și totuși acolo este el cu adevărat, dacă adevărul nostru, al tuturor, e ruina și dizolvarea-n acizii timpului.’’ (Mircea Cărtărescu)

Colaj alcătuit de E. B.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Scriitoarea Nora Iuga, laureata „Premiului Petre Stoica” în 2017

Posted by Anastasia pe Decembrie 28, 2017

Nora Iuga.jpg

Fundația Pax 21, în parteneriat cu Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, acordă, începând cu anul 2011, „Premiul Petre Stoica”.

Premiul se acordă, pentru întreaga activitate culturală, scriitorilor sau artiștilor de referință ai culturii române. Laureații „Premiului Petre Stoica” au fost, în ordine cronologică, Șerban Foarță, Dorin Tudoran, Ion Pop, Nicolae Prelipceanu, Ileana Mălăncioiu, Ion Barbu.  Pentru anul 2017, Juriul a hotărât ca „Premiul Petre Stoica” să îi revină poetei și traducătoarei Nora Iuga.

Ceremonia de acordare a premiului a avut  loc în Aula Bibliotecii Universitare Eugen Todoran, marți, 12 decembrie a.c., începând cu ora 16,00.

Evocându-l pe Petre Stoica, Nora Iuga, laureata celei de-a VII-a ediții a premiului ce poartă numele poetului de sorginte bănățeană, a spus: ,,El a descoperit în literatura noastră poezia culturilor și se debarasa pe cât putea de giuvaerurile lingvistice, de podoabe – metafore, comparații epitete. Era foarte modern în acest limbaj mai frust, mai curat și mai concret, care se poartă astăzi mai degrabă, decât atunci. Poetul Petre Stoica a fost un mare inovator.”

Marcel Tolcea a punctat și alte dimensiuni ale poeziei lui Petre Stoica: ,,E atâta candoare, delicatețe, duioșie, tandrețe în versurile poeziei lui Petre Stoica încât trecutul își pierde tristețea, lumea se face mai bună, iar Viața, ei bine, Viața se uită la noi zâmbind, prin lumina unui proiector mut din Cinematograful Sătesc.” (Marcel Tolcea)

„Foarte puțini poeți de azi – poeți venind dintr-un alt timp al literaturii – s-au apropiat de scrisul tânăr al Norei Iuga. Prezența vie la numeroase festivaluri literare, capacitatea de dialog direct, sincer, deschis, asumarea timpului trăit în poezie sau proză, în note de călătorie sau eseu au modelat scrisul mai tânăr. Cele mai vii întâmplări ale cărților Norei Iuga vin mai ales din partea criticilor de vârf ai ultimei generații. Desigur că ar mai fi nevoie de nuanțări și nuanțările vin din poezia înseninării într-o lume feroce”, a subliniat prof. Cornel Ungureanu.”

Premiul Petre Stoica pt. Nora                           Iuga.jpgpremiul-petre-stoica-edic89bia-a-v-ii-a-pentru-nora-iuga-12-dec.jpg

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe Decembrie 28, 2017

Nora Iuga

Poem de octombrie
venea pe străzi ocolite
venea încet subversiv mai ţin minte rochia
şi geanta ei roz
ca o fondantă uriaşă
sunt iremediabil îndrăgostită de mine
mirosul mănuşilor şi al ciorapilor de damă
seara printre clasoare şi monezi vechi
umbra aceea subţiratică
magnetismul ei inefabil
octombrie tolănit pe frunze
octombrie cu albine pe geamuri
ea pasărea îşi trimite de dincolo
inelul de care încă m-agăţ
o bătrână linge cu limba scămoasă
liniile de cărbune ale uşilor
desenate pe ziduri
până dispare orice speranţă
de a ajunge înapoi
în pantofi cu tocuri înalte

mărunte s-au făcut întâmplările doamne
liniştea chipului meu
culcată peste liniştea chipului mamei
o baltă în care nu mai arunci cu pietre
pentru că e gata încreţită
– până şi ironia ţi s-a ros la coate
şi băncile sunt ocupate de şcolari –
nu e un anotimp această toamnă
e însuşi patul tău
în care faci amor în gând
ca într-o ceainărie chinezească
ca într-un autobuz cu cocoşaţi
ucigătoare penitenţă
cuţit înfipt în glanda dulce
unde se distila odinioară
un insiduos parfum de tânără femeie

şi-acum
în seara asta cu lumina alterată
scoţi dintr-o ladă vechea rochie de sub liliacul
înflorit
nebuna obscena pufoasa
care-ţi întoarce mângâierea în degete
şi-n sânge ţi se varsă eufratul
şi s-a dus în aplauzele mulţimii
ca o capră în târg
sau ca un înger neprihănit
mărturisiţi voi cu neîncrederea şi sila voastră
dacă această gulie credulă
mai poate să prindă rădăcini în eden
spuneţi dacă acul prompt al trântorului
mai poate trezi măceşul din agonia lui

maiestoase trec roţile trăsurilor
împodobite cu ghirlande
adio ruletă rusească
adio râsete provocatoare
abia te mai zăresc cu cartea-n mână
sau cu un mic licorn
pe coapsa stângă
şi iată norii se răsfiră
moartea se ameliorează
„ca orice lucru vulnerabil
şi spiritul a tremurat”

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by Anastasia pe Decembrie 26, 2017

Cenaclul PAVEL DAN urează tuturor cenacliștilor săi de azi, de ieri și de… mâine:

CRĂCIUN BINECUVÂNTAT, CU MULTĂ LUMINĂ ȘI BUCURIE!

UN AN 2018 CU SĂNĂTATE, BUCURII, ÎMPLINIRI ȘI INSPIRAȚIE CREATOARE!

SĂRBĂTORI FERICITE! LA MULȚI ANI!  

La revedere în februarie 2018!

Posted in jurnal | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: