Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Posted by marianagun pe Noiembrie 8, 2017

ANUNȚ

 

Joi, 16 noiembrie 2017, ora 19,oo, Cenaclul „Pavel Dan” vă invită la o seară de lectură. Vor citi: DENISA ȘTEFAN – poezie și FLORIN GHERHEȘ – proză.

Vă așteptăm cu drag!

Anunțuri

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Noiembrie 8, 2017

POEME de ROXANA DIACONESCU

 

1.

încurcăturile vor rămâne cele mai intense clipe-

palma mea transpirată palma ta transpirată

ni se vor încurca amprentele pe masa asta

plină de celule moarte;

ne vor pierde urma

barmanii

amperii

încurcăturile vor rămâne cele mai intense reflexe-

strănutul meu râsul tău

se vor încurca în orașul ăsta

plin de cârduri de ciori

un moment- vom încurca tramvaiele-firele de electricitate-

le vom agăța de crengi-de firele de praf-

 

un nou steag să fluture

numele noastre încurcate la diferență de o sinapsă;

scurtcircuit.

 

1.(1)

să ocolim străzile lăturalnice

nu e cazul să ne expunem

te voi duce acasă-cum-ai băut prea mult-

nu-i nimic; sunt mai drăguț când sunt beat- vei vedea.

 

chopin îmi liniștește mintea

chopin e duhul din dozele de tuborg

aruncate pe podea.

chopin e străinul de care mă apropii

pe străzile lăturalnice.

 

te voi duce acasă

vom încuia ușa de două ori;

vom pune lanțul.

 

1.(11)

terminații-roxana

ai grijă cum le desenezi

frunzele au terminații copacii au terminații –

seva lor o desenez – nu

pe strada unirii terminațiile duc către un alifantis boschetar

și-n acordurile lui se mai scurge încă

o sevă care nu se vede.

 

1.(111)

perdeaua trasă în fiecare dimineață

ușa verificată la fiecare ieșire

imaginea ta luând ecstasy imaginea ta luând ecstasy imaginea ta luând ecstasy

e-un dans techno din care

se mai ridică doar păpădii.

 

1.(1111)

copiii cred în mine

sunt un elf-poate pe jumătate-

am doar o ureche ascuțită

ascult cum unii încă se mai roagă

își mai caută pisicile

după ciclonul din septembrie

copiii cred în mine – înțeleg lumea

se duce de râpă în ritmuri grandioase de

uragane, incendii, războaie

și îi aud cum se roagă

sunt doar un elf-poate pe jumătate.

 

1.(11111)

într-un apartament de bloc lumina fuge

ca o șopârliță

se cuibărește după dulapuri

răspunde numai la chemarea copiilor ascunși

pe sub vene le creează palpitații

vor crede că-n junglă sângele lor contează

că vor crește mari

că vor salva lumea.

 

1.(111111)

clădirile-n timișoara n-o să le cunoști niciodată

ne scapă detaliile

ne sufocă lupoaicele – de la care încă

ne luăm porția de lapte –

nu mai pot juca nimic

am hernie de disc de 12 ani

uite-o veveriță sus pe clădire

 

și m-am uitat

și-am scăpat sticla de Schweppes Cola

de-mi amintea de centrul timișoarei

și dusă-a fost veverița pe clădirile

pe care nu le voi cunoaște niciodată.

 

1.(1111111)

martorii digitalizați

vor mai avea o reacție la arsurile din colectiv

undeva

păianjenii de toamnă se vor agăța unul

în plasa celuilalt.

 

 

 Proză de Ciprian-Ionuț Baciu

 

      Vaporașele

Te-ai urcat în firobuz, eram în dreptul staţiei de pe strada Rebreanu, te-ai așezat cu spatele la șofer, pe-un scaun aproape de geam, te-ai pus la întâmplare, nu te interesa compania nimănui. Vorbeai destinsă la telefon, era una din zilele sufocante ale acelui iunie canicular, în 2017, iar eu trebuia să consemnez fiecare detaliu.

Nimeni n-ar putea spune că nu erai atrăgătoare. Rochia de vară, închisă la culoare, îți dezvelea umerii rotunzi și bronzul fin, lucios, fără să fi fost decoltată, terminându-se în dungi alb-negru,   la glezne. Ți-ai întins picioarele, unul pe grătarul de aerisire de sub geam, celălalt atingând podeaua, se vedeau prin croiul tăiat genunchii și coapsele. Acuzatorii tăi vor spune că ai fost neglijentă, provocatoare. Nimic mai fals, nu aveai grija nimănui, priveai mai mult pe geam, însă ochii tăi măslinii, buzele pline, părul negru bogat, nu puteau trece neobservate.

Te-ai uitat de câteva ori, absentă, prin firobuz, m-ai observat la un moment dat, m-ai privit pentru câteva secunde, mi-am îndesat bine șapca pe frunte, nu voiam să te neliniștesc. Abia terminasei conversația telefonică, ajunsesem pe strada Reșiței, când au intrat cei trei subiecți ai cazului meu. S-au așezat lângă tine, deși peste jumătate din locuri erau neocupate, inclusiv vreo trei grupuri de scaune ce le-ar fi permis să stea față în față, am consemnat aceste amănunte pentru judecători.

Doi sunt verișori primari, se puseseră pe direcția de mers, cu fața spre tine, privindu-te insistent, aveau ochelari de vedere, tricouri crem, tunsură scurtă, prieteni buni al celui care m-a necăjit cel mai tare, se așezase lângă tine, pletosul cu ochelari de soare, își mângâia lasciv cârlionții. Îmi venea să-l strâng de gât, așa, de la distanță, să-l sugrum cu geaca de camuflaj ce-i atârna în jurul șoldurilor, mai ales când am văzut cum se crăcise, își lățise picioarele, se lăfăia pe scaun, dornic să te atingă. Tu te-ai strâns, te-ai închis în tine, încruntată, neliniștită, ai fi ieșit în clipa aceea pe geam dacă ți-ar fi fost la îndemână, ți-ai adunat picioarele sub tine, le-ai acoperit cu rochia, țineai telefonul în poală, speriată.

Ei șușoteau, schimbau priviri porcoase între ei, am ajuns la capătul liniei, la Catedrală, cel de lângă tine și-a lăsat cârlionții în pace pentru a-și face semnul crucii, de trei ori, apoi și-a dus mâna la piept, chipurile în semn de evlavie și reverență, mâna aceea spurcată cu care ar fi vrut să te reducă la tăcere și-apoi să te sugrume.

S-ar fi luat după tine, te-ar fi tras sub podul dinspre Maria, te-ar fi abandonat, în cel mai fericit caz, în stare de inconștiență. N-am trecut de-acest moment cu proiecţiile, îmi este suficient pentru a-mi susține cazul în Consiliu. Știu că violul te-ar fi distrus, ai fi trăit mulți ani în vecinătatea suicidului, familiile lor te-ar fi desființat în instanță. Tatăl cârlionțatului e căpitan de vas în marina comercială, cu multe posibilități materiale, deși a trăit mai mult pe mare, departe de băiatul său, inclusiv acest lucru va fi consemnat pentru Consiliu, spre a se analiza toate circumstanțele, înaintea aplicării sentinței.

Subiecții mei și-ar fi dorit să te atace, să te târască sub pod, însă, fără să-și poată explica, i-a apucat brusc dorința și curiozitatea să încerce o excursie de agrement cu unul dintre vaporașele de pe Bega. Luntrașul meu i-a primit bucuros, treci de multe ori pe lângă el prin centru, e cel care cântă la chitară electrică lângă librăria Cartea de Nisip, în Piața Libertății. Îi place să facă pe artistul stradal uneori, e obsesia lui, probabil de când își încasa polii pentru trecerea râurilor moarte. Mă bucur de fiecare dată când îi lasă trecătorii bancnote în husa de la boxă, i-ai pus și tu câţiva lei, de mai multe ori.

Agresorii tăi zac de ceva vreme într-unul din vaporașele-conservă, se-amuză lumea de ele luând primarul în bășcălie, fără să știe că sunt de fapt închisori plutitoare, fierb vara și așa rămân, încinse. Sigur, oamenii obișnuiți ai orașului participă la excursii de agrement, însă cei care te-ar fi atacat trăiesc acum într-o călătorie fără sfârșit, pierduți pe un râu circular îndiguit, ce nu cunoște vreo destinație. Va mai trece o vreme până când se va lămuri cazul lor în Consiliu, până când își vor primi pedepsele, iar în ceea ce mă privește, le doresc  așteptare ușoară.

Tu ai ajuns în Parcul Rozelor, întâlnindu-ți iubitul, l-ai fermecat prin bucuria şi naturalețea gesturilor tale, prin vestimentația simplă, i-a plăcut că ți-ai asortat rucsacul și tenișii cu rochia alb-negru, am intrat puțin și-n gândurile lui, face parte din pregătirea cazului. Îți va fi un soț bun, nu-ți voi scrie mai multe, te vor găsi aceste rânduri peste zeci și zeci de ani, atunci când, sătui de zile, veți păși spre lumea noastră.

Vei afla atunci despre grozava cumpănă pe care-ai avut-o în vara toridă a lui 2017, îngerul morții te-a privit într-un firobuz sufocant și nu ți-a găsit nicio vină.

 

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Noiembrie 4, 2017

lansare Komartin_Timisoara_afis

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Noiembrie 4, 2017

 

Cronică de cenaclu – marți, 31 octombrie

După evenimentul literar, de anvergură europeană, ,,La vest de est, La est de vest”, ediția a VI-a, 25-28 octombrie 2017, care a concentrat în jurul său interesul publicului iubitor de literatură din Timișoara, Cenaclul Pavel Dan și-a reluat, în forță, ritmul întâlnirilor de marți, care, de altfel, l-au consacrat în timp. Astfel, ultima seară de octombrie, s-a detașat ca una dintre cele mai consistente întâlniri cenacliere din noul sezon literar, fapt resimțit ca atare de toți participanții, îmbucurător de mulți. Invitatul serii: scriitorul și traducătorul Silviu Genescu.

La reușita întâmplării au contribuit, în primul rând, cei doi protagoniști care s-au desfășurat astfel: cu o lectură de poezii, Roxana Diaconescu, apreciate de majoritatea ,,vorbitorilor” ca marcând, benefic, o nouă etapă (experimentală, după unii) în demersul său poetic și Ciprian Baciu cu lectura unei proze relevând un bun exercițiu al scrisului, cochetând pe alocuri cu ușoare, dar în beneficiul textului, inflexiuni dinspre proza fantastică, și cu două poeme, taxate, de toți cei care le-au luat în vizor, drept proze ,,deghizate” (E. B.) în poeme printr-o punere tipică în pagină. Comentariile au fost dense, pe text, remarcându-se punctele forte ale celor două grupaje, dar aplicându-se și analiza cu bisturiul, acolo unde a fost necesar (de subliniat, în acest sens intervenția percutantă a Anei Pușcașu). Și-au exprimat opiniile: Eugen Bunaru, (care a deschis întâlnirea prin prezentarea invitatului, printr-un scurt recurs/excurs la/despre memoria și istoria cenaclului, lansând, apoi, ca pretext pentru dezbatere, câteva impresii de ansamblu asupra grupajelor citite),  Ana Pușcașu (cu o analiză minuțiosă, pertinentă), Silviu Genescu, invitatul serii (cu observații și nuanțe de finețe!), Alexandru Colțan, regăsind drumul spre cenaclu după ani buni de peregrinări europene (cu un comentariu la ,,obiect”, semnalând și cele bune și cele ce reclamă, în opinia sa, o șlefuire mai atentă), Florin Gherheș, Ștefan Schmoll, Anastasia Coste (fiecare cu aprecieri pozitive), Victor Rada (,,infiltrat”, cu scopuri … mediatice, din partea Cercului de Jurnalistică al C. C. S. T.), Alex Maniu (cu un antrenant exercițiu al discursului de tip parafrază/perifrază, pe alocuri de nuanță S. F.), Ciurdar Patricia (observații concentrate, de bună intuiție), Gabriela Omată și Denisa Ștefan (ambele cu unele reluări dar și cu sublinieri personale, interesante). Ultimul cuvânt, în acord cu substanța opiniilor exprimate, l-au avut, desigur în virtutea tradiției, protagoniștii serii.

În final, s-a anunțat următoarea lectură de cenaclu (care va fi probabil joi, 16 noiembrie, când vor citi: Denisa Ștefan – poezie și Florin Gherheș – proză.

(A consemnat E. B.)

 

Marți, 14 noi., ora 18,oo, la librăria ,,Două bufnițe” lansare de carte: Prozator din silă – Viorel Marineasa în dialog cu Robert Șerban

 

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Octombrie 30, 2017

ANUNȚ

Marți, 31 octombrie, ora 19,oo,

CENACLUL PAVEL DAN vă invită la o seară de lectură.

Vor citi: Roxana Diaconescu – poezie

și Ciprian Baciu ‒ proză

Invitați: Daniel Vighi și Silviu Genescu

 

Vă așteptăm cu drag!

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Octombrie 25, 2017

LA ANIVESARĂ!…. 

Cenaclul PAVEL DAN: 60 (-1) ani! 

Paveldaniști de ieri și de azi, membri veterani sau actuali, referenți culturali, îndrumători, mentori, profesori și simpli fani, nu puțini la număr, vineri, 20 octombrie 2017, ora 18,oo, au umplut sala 3 de la etajul I al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara.

A fost o seară de suflet și de … toamnă târzie.  Vară de … octombrie, ar fi zis, poate, Lucian Blaga. O seară a întâlnirii generațiilor, a rememorărilor,  firesc/inerent afective, dar și a unui recurs ‒ ,,operat” cu spirit lucid și analitic ‒ la memoria ,,locului”, la o memorie deopotrivă a culturii/literaturii și a istoriei recente.

Întâlnirea a debutat, sub semnul unui memorabil vers interbelic, unde sunt cei care nu mai sunt, cu un moment solemn, de reculegere, în amintirea celor plecați:  Nicolae Ciobanu, Valeriu Panasiu, Stela Mirel, Vasile Tudor Crețu, Ioan I. Popa, Ion Monoran, Gheorghe Pruncuț, Adrian Derlea, George Șerban, Dan Emilian Roșca, Cătălin Isman, Ioan Crăciun,  Aurel Turcuș, Andrei Bodiu, Valeriu Drumeș, Marcel Turcu, Traian Dorgoșan.

S-au depănat, apoi – evident! ‒  amintiri, dar s-a și punctat/subliniat, de fiecare dintre cei care au vorbit, faptul că Cenaclul Pavel Dan a fost și a rămas, în tot acest interval de timp, o ,,oază de normalitate” (Andrei Bodiu +), un spațiu fericit al emulației, al confruntării fertile de idei și opinii, al afirmării tinerilor cu vocația creației literare, ,,al prezervării și augmentării individualităților și nu al nivelării lor generaționiste” (Daniel Vighi, Forum studențesc nr. 2/2001), dar și un spațiu al rezistenței și demnității morale, al conectării la momentele de înnoire estetică, de schimbare novatoare a paradigmei literare (optzecism, nouăzecism, douămiism, postdouămiism). Cenaclul a fost un mod al nostru de-a ne extrage dintr-un moment, dintr-un timp rău al istoriei a subliniat Rodica Bărbat, în timp ce Cornel Ungureanu, Viorel Marineasa și Alexandru Ruja s-au întors la momentele de început ale Cenaclului și ale Universității timișorene, la câteva nume cvasiignorate ale vieții literare (criticul Nicolae Ciobanu, poetul Traian Dorgoșan) din acele timpuri – paradoxal! ‒ de ctitorire a unor instituții culturale din Timișoara (C.C.S.T., în 1957). Mircea Pora și-a învăluit amintirile paveldaniste în umor și ușoară nostalgie, amintindu-ne tuturor că suntem supuși fatalmente clipei celei repezi. Gheorghe Crișan și Daniel Vighi au relevat episoade, azi de domeniul absurdului, din lupta cu cenzura în aspirația (reușită adesea) a tinerilor paveldaniști de odinioară de ,,a scoate”  acele excelente (în epocă, dar și pt. cititorul de azi!) suplimente culturale ale Forumului studențesc. Vasile Popovici a reînviat, cu patos, un moment special, luminos, absolut memorabil, din istoria grupării paveldaniste, în acel ,,întunecat deceniu literar nouă” (Radu G. Țeposu), când cenaclul i-a avut ca oaspeți pe Lucian Raicu și Sonia Larian.

Au fost evocate relațiile de prietenie, de solidarizare umană și literară, din anii 70-80, cu tinerii scriitori optzeciști & nouăzeciști din cenaclurile studențești, similare, din București, Cluj, Iași: Cenaclul de Luni condus de Nicolae Manolescu, Cenaclul Universitas sub îndrumarea lui Mircea Martin, Cenaclul revistei Echinox sub mentoratul lui Ion Pop, dar și apropierea de tinerii poeți germani (William Totok, Richard Wagner, Herta Müler, Helmuth Britz, Helmuth Frauendorfer), unii dintre ei membri ai  Aktionsgruppe Banat, (a se vedea articolele lui Petru Ilieșu, Viorel Marineasa și Daniel Vighi din Forum studențesc nr. 1/2012), ceea ce s-a resimțit în poetica paveldanistă prin asumarea unui tip de discurs poetic mai direct, axat pe realitate (o realitate, cea de atunci, de care, în treacăt fie spus,  mulți dintre tinerii de azi și nu numai, unii scriitori fiind, par să nu mai fie interesați…). Firește, nu puteau fi uitate taberele de creație de la Crivaia cu toată suita întâmplărilor și a personajelor nonconformiste din acele vacanțe literare studențești unice. Cu privire la perioada postdecembristă, s-a amintit sprijinul unor reviste culturale precum Orizont, Vatra, Arca, Tiuk prin deschiderea lor pentru literatura tânără (nu puțini dintre tinerii scriitori paveldaniști debutând publicistic în revista Orizont!).

În cuvântul lor, junii/junele scriitori/scriitoare (douămiiști, postdouămiiști) au evidențiat rolul formativ al cenaclului literar, importanța spiritului critic în discuțiile cenacliere, dar și șansele afirmării publice pe care un cenaclu profesionist le  poate oferi tinerilor aflați la început de drum scriitoricesc

În toiul amintirilor, s-au invocat prieteniile născute în ambianța cenaclului, prietenìì care s-au dovedit durabile (în cele mai multe cazuri), nealterate de trecerea anilor.

Așadar s-au exprimat: Cornel Ungureanu, d-na prof. Rodica Bărbat, Viorel Marineasa, Alexandru Ruja, Daniel Vighi, Mircea Pora, Adrian Bodnaru, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Tudor Crețu, Ana Pușcașu, Gheorghe Crișan, Vasile Popovici, Anastasia Coste și Eugen Bunaru. Au rămas ,,restanți” (vor recupera, desigur, la viitoarea întâlnire!), dar nu din vina lor (ci, în principal, din vina timpului, a orelor  care și-au văzut de treabă, trecând pe nesimțite…): Ioan Viorel Boldureanu, Constantin Mărăscu (președinte al cenaclului, timp de trei ani, în perioada studenției sale), Lucian Ionică, Marcel Sămânță (redactor șef-adjunct la Forum studențesc în anii 80), Gheorghe Secheșan, George Lână, Corina Rujan, Vasile Rodian, Marius Morariu, Florian Mihalcea, Silviu Genescu, Dorin Davideanu, Maria Nițu,  Robert Șerban (președinte, ca student, al cenaclului, la începutul anilor 90), Liana Toma Sabău, Marian Oprea, Andra Mateucă, Mihaela Popa, Adrian Stepan, Sorin Horotan, Alexandru Potcoavă, Alexandru Colțan, Daniel Luca, Eliana Popeți, Bogdan Munteanu, Nicoleta Papp, Roxana Diaconescu, Flavia Sereș, Ciprian Baciu, Liviu Galasiu, toți prezenți, trup și suflet, la eveniment, în sala arhiplină.

Au recitat, din creația proprie, bucurându-se de aplauze binemeritate, Anastasia Coste, studentă anul III la Facultatea de Litere a Universității de Vest, cea mai tânără membră a cenaclului (în formula actuală) și Alina Mazilu, al cărei debut poetic (editorial) cu volumul La vita è bella, Diacritic, 2017  a fost marcat, cu acest prilej, de poetul-editor Adrian Bodnaru și de Cornel Ungureanu.

Momentele muzicale s-au datorat d-lui profesor Horia Făgărășanu (pian) și tinerei soliste vocale Maria Boldan.

În final, discuțiile au continuat, până târziu, sub cerul înstelat, ba chiar s-au reaprins, în virtutea unei tradiții (,,împământenite” de pe vremea underground-ului întunecatului deceniu nouă), la terasele de vară (încă), din preajmă.

Eugen Bunaru

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by marianagun pe Octombrie 16, 2017

 

Afiș - Aniversare Pavel Dan (1)

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Anunț

Posted by marianagun pe Octombrie 5, 2017

 

CENACLUL LITERAR ,,PAVEL DAN” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, B-dul  Regele Carol I, (telefon : 0256 496 711), își reia activitatea.

Marți, 10 oct, ora 19,oo, va avea loc prima întâlnire din anul universitar 2017-2018 în tradiționala sală de cenaclu.  Îi așteptăm pe paveldaniștii  de ieri și  de azi…, dar și  pe toți tinerii, elevi, studenți  (apel special pt. bobocii din anul I) și nu numai, care doresc să-și afirme aspirațiile creatoare în  ambianța unui cenaclu literar profesionist de anvergura  Cenaclului ,,Pavel Dan”

Programul întâlnirii:

  1. Propuneri pt. proiectele cenaclului pe anul universitar 2017-2018
  2. Stabilirea unor aspecte privind participarea cenaclului la festivitățile organizate de Casa de Cultură a Studenților cu prilejul aniversării a 60 de ani de la înființarea instituției. Mai concret:

– Vineri, 20 octombrie, ora 18,oo, se va desfășura, la Casa de Cultură a Studenților, Seara Cenaclului ,,Pavel Dan”, la care sunt invitați să participe: referenți culturali (din toate perioadele)  ai cenaclului, membrii cenaclului din toate promoțiile/generațiile și importanți oameni de cultură ai Timișoarei. În program: evocări, lansări de carte, recital poetic, vizionare – imagini și filmulețe din viața cenaclului, unul dintre cele mai longevive cenacluri studențești din țară.

  1. Lecturi-surpriză: creații literare din perioada vacanței

 

Vă așteptăm cu drag!

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Imagini de la un eveniment literar internațional de excepție

Posted by marianagun pe Septembrie 28, 2017

 

Imagini de la un eveniment literar internațional de excepție, desfășurat recent la Timișoara – LitVest, ediția 20-22 septembrie 2017. Maestru de ceremonii: poetul Tudor Crețu. Printre invitați, poeți de prim-plan din Anglia, Finlanda, Spania, Austria, Congo, Croația, Albania, Danemarca, îi recunoaștem pe poeții care au reprezentat (cu brio, desigur!) România: Mircea Bârsilă, Adrian Bodnaru și Ioan Es. Pop (primii doi, de sorginte paveldanistă, ca și Tudor Crețu, de altfel). De remarcat, numărul mare, al fanilor, (în ciuda timpului neprietenos, cu străzi înfundate în întuneric, după furtuna din 17 sept.), care au savurat pur și simplu un adevărat spectacol de poezie. Mai greu de înțeles, prezența săracă a literaților timișoreni la eveniment. Ici-colo, imaginile  îi ,,descoperă”.

(A consemnat E. B.; foto: Alexandra Bodnaru)

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

Posted by mineni pe Septembrie 14, 2017

Invitație lansare de carte

Joi, 14 septembrie 2017
ora 18.30

Alături de Daniel Vighi, despre carte va vorbi Adriana Babeți.
Event Facebook
 

Mort în Patagonia de Daniel Vighi

Editura Polirom, 2017

Romanul Mort în Patagonia este o parabolă epică pe tema lecturii ca aventură. Începută în urma unui seminar din sala 201 a Facultăţii de Litere din Timişoara, peregrinarea este o incursiune în istoria descoperirii Lumii Noi, avîndu-i ca protagonişti pe Columb, Magellan şi Pedro Sarmiento de Gamboa, la care se adaugă o serie de conchistadori celebri cărora lectura, ca incursiune în timp şi geografii, le dă viaţă. Romanul deplînge genocidul populaţiei ona din Patagonia, al băştinaşilor selknam, dar şi moartea cumplită a coloniştilor debarcaţi în lumea inospitalieră din Tierra del Fuego în anul 1555.

Daniel Vighi s-a născut pe 8 octombrie 1956. Este prozator al generaţiei literare din anii ’80, eseist şi profesor de literatură română contemporană la Universitatea de Vest din Timişoara. Dintre volumele de proză scurtă: Povestiri cu strada depozitului (1985), Valahia de mucava (1996), Apocalipsa 9 (1999), Cometa Hale-Bopp (2007), Comisia de împăciuire (2009), Istoria din cutia de pantofi (2013). Romane: Însemnare despre anii din urmă (1989), Decembrie, ora 10 (1997), Insula de vară (1998), Misterele castelului Solitude sau despre singurătate la vreme de iarnă (2004), Trilogia Corso (2015). Eseuri: Tentaţia Orientului (1998), Sorin Titel (2000), Onoarea şi onorariul (2007), Graffiti cu Ţuţea. Eseu despre nesemnificativ (2014). Este laureat a numeroase premii naţionale şi internaţionale. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Posted in jurnal | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: