Cenaclul Pavel Dan

cenaclu literar din Timisoara. „Întâmplarea a făcut să mă nasc român. În consecinţă sunt român, dar asta nu înseamnă să mă confund cu poporul român în momentele sale cele mai penibile” 08.02.1993, ION MONORAN

Poeme de MARIAN OPREA

Posted by Anastasia pe mai 28, 2018

***

Văd noi culori noi nuanțe semne pe șapca zeului Amor cu plimbăreții nori urc și cobor ploaia amabilă îmi face loc din când în când arunc ocheade-n vânt poate o văd la mii de ani lumină amoru-n doi e minunat nainte mergător în trei (erecția nu se uită ) e ca oglinda la femei multe-s ascunse altele ni se ascund adevăru-i liber practic și rotund încă n-avem acces la zâne iele extraterestre sau hinduse îngândurat sau visător mi se lipește bagheta magică de zâmbetele lor de ce mă afectează vorba ei când ș putea să râd cu florile de tei dac-am avea încredere mai multă bărbatu dacă-i vesel grijuliu citit curat și are limbă zeița e satisfăcută punctele A și G saltă cunoașterea-n plenitudine așa se nasc iubiri romantice la mare căutare femeia când e abordată îți vine-n întâmpinare e flatată

 

***

Era fără-nceput fără sfârșit ai dat din aripi gri-ul s-a albit când mergi când scrii aceeași ești l-ai ales pe El sătulă de povești parcă încep să mă destram subit ți-am savurat chiloții până m-au limpezit

 

***

Victorioasă lenjeria intimă-ți flutura ca un steag de pace imaginația ajută poezia să facă doar ce-i place flora și fauna-s împlinite ești muză n-ai timp de scris nici de iubit(e) îngerii spun mereu povești  le-asculți apoi  le tălmăcești îți place să te zbengui cu bărbații ași mi-i dor de amoru tău cusfinți doctori ingineri artiști sportivi și fluturași

 

***

Fantă mică uneori sfioasă miruiești puțin mai sus de coapsă de mică ți-am tot citit ești plină de fantezie faci pădure din pustie pentru cel neîmplinit am făcut din tine mit colinzi pe la blocuri case pârguiești zile frumoase spovedești tot ce e om singură când te iubești cu mine te potrivești m-ai sedus apoi te-ai dus plâng ca puiul de urs de la circ

 

 

***

De ce cred că domnițele singure-s cu cineva (să fie asta limita mea) ar trebui să fie curtate când te privește-n ochi fioru de eternitate ar vrea parcă te-ar invita se-ntreabă s’ urâtă, proastă de nici un bărbat nu vrea să mă cunoască dau impresia că-s mereu ocupați parcă tot caută ceva

***

De-am fi avut aceleași lungimi de undă nimic n-ar fi putut să ne ajungă de-am fi-nțeles ceva mai mult poate că n u ne-am fi pierdut majoritatea vrea să dai prostu cârtește și în rai de-aș fi avut o brumă de umor n-aș fi căzut la fiecare test ușor de-am fi avut aceleași lungimi de undă alții altele ar if putut să ne pătrundă

 

***

te-am văzut goală Marley Brinx aveai ce arăta erai complexă-n simplitatea ta ne apropiai de vastele-ți suspine rimele se conturau când auzeau de tine femeile-s ca florile îngrijite și alese în ele doar se intră nu se iese iubirea-i greu de satisfăcut vrea totu de la început Domnu în marea lui mirare dă ce-i mai bun împreunare unii nu știu nu pot nu vor să priceapă dau vina pe cel rău că ne încearcă ești admirată și râvnită sticla care te vede-i copleșită iubești la fel bărbați lucruri idei femei tristețea lunecă-n prostie de nimenea cu tine n-o îmbie

 

***

Nu mai avem cuvinte s-a dus ce era nou voi medita-ndelung cu-apucături de bou cum să ieșim din turmă

 

***

n-am ce să scriu afară devreme-i târziu totu intră-ntr-un rând ești chemat la rând am vocea albă ca foaia de hârtie

 

***

Acum cam toate s-au pierdut era frumos la început s-a-ntors de unde a venit ce i-a lipsit de s-a-mplinit doar pe jumate avea și muzică și psalmi și poezie

 

***

Poeții care mi-au spus odată ceva azi nu mai îmi spun aproape nimic consolez un vers părăsit pescuiesc unde alții n-au prins nimic copilul nostru-i un val împarte clipa-n două

 

***

vai mie vai vouă vai nouă de nu primim o-nfățișare nouă

vai mie vai vouă vai nouă cei ce fugiți de o iubire veche-nouă

tristețea se bucură-n împreunare poate păși ca pe uscat pe mare

soarele din pântec m-ajută mai ușor să trec

 

***

La hanu dinspre maidan sexu s-a votat barman vin femei la suc la bere le excită o părere vin grupuri de 5 de 3 să se simtă mai femei  rar vezi câte un bărbat ei scriu ce s-a întâmplat câte una-i singură psalmi parcă îi ies din gură am încălecat pe noapte și m-am dus tot mai departe

 

***

Vine baru la o bere zici femei și bei plăcere cu dicteu automat știm mâine ce s-a-ntâmplat dacă ești mai cătinel nu prinzi nici un fir rebel ai grijă de-i goală pușcă

***

n-aveam nimic de reproșat distanței eram sufler în fundu Franței  contemplam sexu frumos din aproape-n depărtare mă trezeam nudist la mare nu are cin’ să mă răsfețe doar soarele cu lucitoare buci și fețe

 

 

Reclame

Posted in jurnal | Leave a Comment »

22 mai 2018 – CRONICĂ de CENACLU

Posted by Anastasia pe mai 28, 2018

Orele 19,oo, trecute fix! Afară, căldură mare. În sala de cenaclu, plăcut, aproape răcoare. Jur împrejur, aceleași rafturi, garnisind pereții, încărcate de cărți, răsfoite ori citite, de-a lungul atâtor decenii, de zecile de  generații ale studenților, iubitori de literatură, care s-au perindat prin acest spațiu binecuvântat cu numele prozatorului ardelean interbelic, Pavel Dan. Un spațiu – l-am numit deseori așa ‒ pentru minte, inimă și literatură.

Se desfășoară prima întâlnire după încheierea, cu brio, a secțiunii de literatură din cadrul StudentFestului (4-13 mai 2018) și utima întâlnire de cenaclu din sezonul anului universitar 2017/2018. Se va intra curând în sesiune, se vor susține examene de licență. Urmează, apoi, vacanța binemeritată!

Așadar, începe ,,ședința de lucru.”  În sală, prezența este, numeric și nu doar,  una dintre cele mai consistente din ultima vreme. O seară de poezie: Citesc: poetul Marian Oprea, ,,veteran” paveldanist și Anastasia Coste, anul III, Facultatea de Litere a Universității de Vest din Timișoara.

În preambul, Eugen Bunaru, face câteva anunțuri, reînnoind invitația adresată membrilor cenaclului de a participa la Concursul Național de Creație Studențească, a XX-a ediție, lansat sub chiar egida Cenaclului ,,Pavel Dan.  Urmează apoi un mic, dar nu lipsit de o oarece trăire emoțională, moment … festiv: Eugen Bunaru înmânează, din partea instituției Casei de Cultură a Studenților și, bineînțeles, din partea cenaclului, premii în cărți. Laureatele sunt: Anastasia Coste, Roxana Diaconescu, (absentă de la eveniment, plecată momentan din țară), și Mihaela Farcaș. Urmează cele două lecturi și, imediat, discuții, comentarii pe texte. Spicuim câteva impresii la cald. Eugen Bunaru arată că poeziile citite de Marian Oprea ,,merg pe linia erotică, binecunoscută, deja, o marcă a volumelor publicate de acesta până în prezent.” Riscul ar fi – opinează E. B. ‒ acela al unei manierizări, al unei autopastișări. I se par a fi mai reușite textele care transcend motivele și obsesiile erotice, (de sorginte tantra yoga, după cum ne explică autorul însuși), asumându-și o implicare mai amplă, cu unele trimiteri existențiale, sociale etc.

  1. B. mai remarcă folosirea rimelor interioare cu o rezononță ludică. Referitor la poeziile citite de Anastasia Coste, E. B. subliniază o evoluție evidentă în raport cu poeziile citite în perioada începuturilor sale poetice, din anul I. E. B. remarcă, de asemenea, un anume ,,curaj al asumării unei direcții poetice cvasinefrecventată de poeții celor mai noi promoții”, o poezie care, plecând de la elemente prozaice, cotidiene, își propune, ,,își asumă o miză spirituală, cu inflexiuni mistice, religioase” precum în versurile: ,,e miros de sfânt în aer” sau ,,am privit cerul cum se deschide”.

    Patricia remarcă unele finaluri expresive la poemele lui Marian Oprea, unele versuri i s-au părut amuzante, zeflemitoare, frizând umorul, dar există și versuri care i s-au părut, lejere, superficiale. Poemele Anastasiei creează o atmosferă. Sunt multe secvențe poetice foarte frumoase. Gabriela numește textele citite de Marian Oprea prozo-poeme. I se pare că în folsirea apostrofului există o anumită inconsecvență în textele lui M. O. și nu înțelege care ar fi rațiunea folosirii lui. În replică, M. O. invocă o anumită tehnică de a sugera, în felul acesta, vorbirea directă. Referindu-se la poeziile Anastasiei, G. remarcă tenta religioasă, amintită deja. I se par percutante unele flashuri ale realului. Citează ca foarte reușit, în opinia ei, poemul Bastonul. Claudiu Ciobanu începe prin a sublinia că diferența tematică și de expresie dintre cele două grupaje de poezii citite este vizibilă. Marian Oprea folosește ,,cuvinte tari”, ,,folosește bine ecoul, finalul versurilor și, uneori, rimele. Anastasia are, în schimb, delicatețe, puritate, moralitate. În poezia ei nu există strigoi.”  Ema Cazan: ,,la Anastasia, fiecare poem are o tonalitate distinctă.” Nu i-a plăcut Căsuța de sticlă, i se pare ,,o chestie clișeistică, romanțioasă. Nu are tensiune.” I-a plăcut mult poezia Bastonul și apreciază poeziile în care Anastasia ,,structurează o mică acțiune, sunt poezii de impact, de imaginație auditivă.” Textele de factură erotică ale lui Marian Oprea nu au convins-o, i s-au părut ,,clișeiste”, oarecum ,,plane”, le lipsește tensiunea, o anumnită ,,rupere” a discursului. Lui Ciprian Ionuț Baciu îi place poezia lui Marian Oprea, o caracterizează în termeni plastici: ,,un exhibiționism interiorizat. E foarte mișto!” Poeziile Anastasiei au dinamism, în poemul Jazz urban, distinge, (în secvența /strofa a treia, mai ales), ,,o îmbinare de pastel, de culori blânde, de simbolistică, de tensiune mistică.” . Există muzicalitate, structuri narative în poeziile ei. C. I. B. face și o interesantă paralelă între poezia Bastonul, a Anastasiei, apreciată de toți cei prezenți, și poezia lui Petre Stoica, Obiectul din vitrină. Alexandra Bălănescu subscrie la opiniile exprimate de antevorbitori. I-a plăcut și ei, în mod deosebit, poezia Bastonul a Anastasiei. Genul de poezie propus(ă) de Marian Oprea i se pare a fi un gen de poezie mai puțin cunoscută de ea, despre care preferă să nu se pronunțe. Mihaela Farcaș: ,,mie îmi place poezia lui Marian Oprea. Vine din filozofia budistă (M. O. o corectează: din tantra yoga!), e o poezie ludică, scrie brut, fără ,,rușine”. Poezia Anastasiei Coste este o poezie caldă, face trimitere la copilărie. Scrie despre frumos, despre liniște. Eu scriu despre limite.” conchide Mihaela Farcaș.

D-l Moisi Valentin e de acord cu aprecierile pozitive la adresa poeziilor citite de Anastasia Coste, care au ,,motricitate”. Lui Marian Oprea îi ,,reproșează” o anumită dicontinuitate a poemelor, d-l M. V. se declară adeptul poeziei care are o anumită cursivitate, o curgere, o structură logică. Marian Oprea despre poezia Anastasiei Coste: ,,este o poezie fină, grațioasă, angelică, cu versuri inițiatice.” Unele versuri au rezonanță biblică, apocaliptică: am privit cerul cum se deschide//și pământul cum înghite lumea…//

În finalul întâlnirii, Eugen Bunaru apreciază că a fost o seară de cenaclu consistentă, bogată în poezie și în substanța discuțiilor, a comentariilor. Urează success la examene și, tuturor, o vacanță cât mai frumoasă și cât mai bogată în trăiri poetice. Anunță și o posibilă ,,ieșire” la cenaclul colegilor scriitori din Lugoj.

 

                                                                                                                      Forum studențesc

 

 

Posted in jurnal | Leave a Comment »

ANUNȚ – CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ STUDENȚEASCĂ

Posted by ciprianbaciu pe mai 23, 2018

Vă invităm să participați la Concursul Național de Creație Literară Studențească organizat sub egida Cenaclului ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara. Depunerea manuscriselor (textelor) – până în data de 15 iunie a.c. Regulamentul de participare îl puteți consulta mai jos.

Vă așteptăm cu drag! Succes!

 Cenaclul ,,Pavel Dan”

regulament concurs 2018 (5)

Posted in anunt, concurs | Leave a Comment »

ANUNȚ – CONCENTRICA 2018

Posted by ciprianbaciu pe mai 22, 2018

ConCentrica. Semnal literar. Una dintre cele mai mari lecturi publice din România a ajuns la cea de a treia ediție. Evenimentul se va desfășura joi, 24.05.2018, ora 12, în Piața Libertății. Locația e aceeași. Formatul, însă, diferă și în acest an. Respectând structura pieței, grupurile de participante și participanți vor fi organizate sub forma unuia dintre simbolurile wi-fi. Cartea emite semnal: puternic, (re)formator, comunitar, iar aria de acoperire trebuie să fie cât mai extinsă. Va fi citit integral volumul Oceane, ocheane, ocazii (Litera, 1980), de Dan Emilian Roșca (1957–2005), poet suprarealist de certă anvergură și unul dintre exponenții tragici ai boemei timișorene. O carte parcurge comunitatea. Comunitatea parcurge o carte. Alături de Pătura care citește, Lecturi aprinse, LitVest, ConCentrica este unul dintre proiectele B.J.T. care au transformat Timișoara în Capitala lecturilor publice. În cadrul manifestării, va fi lansat semnul de carte aferent lunii  iunie, consacrat Centenarului, parte a proiectului Semn 2018.

Posted in anunt | Leave a Comment »

ANUNȚ

Posted by ciprianbaciu pe mai 18, 2018

Marți, 22 mai, ora 19:00,

CENACLUL PAVEL DAN vă invită la o seară de lectură.

Vor citi: Anastasia Coste – poezie

și Marian Oprea – poezie

Moderator:  Eugen Bunaru

Întâlnirea are loc la Casa de Cultură a Studenților, Timișoara.

Vă așteptăm cu drag!

Posted in anunt, întâlnire de cenaclu | Leave a Comment »

Noi imagini cu participarea Cenaclului Pavel Dan la Studentfest, cu tema ABSTRACT, ediția 4-11 mai 2018

Posted by ciprianbaciu pe mai 15, 2018

Eugen Bunaru … decodează Insectarul Coman!

 

La Bufnițe, cu Insectarul lui Dan Coman!

 

Librăria arhiplină – se lansează 5 cărți, Editura Tritonic, de autori timișoreni. Unul dintre ei este Ciprian Baciu, cenaclist Pavel Dan.

 

Lansare … Science Fiction în cadrul Studentfest-ului, 09 mai, ora 19, la Bufnițe

 

Venită, împreună cu Sandu Vakulovski, tocmai din Chișinău, Moni Stănilă deschide Maratonul Poeziei, joi, 10 aprilie. Moderator – Tudor Crețu.

 

În cursa lungă a Maratonului de Poezie, Anastasia Coste!

 

În Tramvaiul Poeziei, citește Anastasia Coste, laureata secțiunii de literatură a Studentfest-ului, ediția 4-11 mai 2018!

 

Zâmbind poeziei din chiar Tramvaiul poeziei!

 

Zâmbete indulgente spre fotograful amator în timp ce tramvaiul și poezia merg mai departe…

 

Cu satisfacția lucrului bine făcut, Diana Bușe, anul I, U.V.T., organizatoarea secțiunii literare a Studentfest-ului. În parteneriat cu Cenaclul Pavel Dan al C.C.S.T. 2018.05.11

 

Dedicăm Secțiunea literară realizată de OSUT în parteneriat cu Cenaclul Pavel Dan aniversării a 100 de ani de ROMÂNIA!!!

Posted in articole, poezie, proză | Leave a Comment »

EVENIMENTE STUDENTFEST – MARATONUL DE POEZIE SI TRAMVAIUL POEZIEI

Posted by ciprianbaciu pe mai 7, 2018

Posted in anunt, poezie | Leave a Comment »

CRONICA DE CENACLU – ALEXANDRU COLTAN

Posted by ciprianbaciu pe mai 7, 2018

În data 27 martie, la 19 trecute fix, în ambientul familiar al cărților și al jazz-ului care vălurește de la ferestrele superioare, am fost martorii unui reușit debut, Alexandra Bălănescu, respectiv ai unei confirmări poetice: Ema Cazan.

Încercând să identifice notele comune ale textelor citite, Eugen Bunaru este de părere că resortul lor intern îl constituie realitatea imediată, discursurile poetice par să curgă după linia subțire a descrierii imediatului. Poezia Emei Cazan este îndrăzneață, posedă forță și respirație amplă, un relief aparte față de patternul liricii actuale, are grafii suprarealiste și tușe ce trimit spre Nichita sau Mazilescu. Vorbim despre o poetă care știe să creeze impresii sonore reușite, suspense prin finaluri abrupte și, deși rămâne ancorată în concret,  pare a fi câștigat, de la ultimele sale prezențe în reviste, profunzime și valoare abstractă. Foarte interesant, de exemplu, în prima poezie, este jocul bine condus al perspectivelor și orizontul poematic, compus cu mână sigură. Deși poezia confirmă talentul și îndemânarea tehnică aflată pe drumul profesionalizării, ar fi indicate, uneori, ruperi de ritm, incluziunea unor bucle de tensiune, mici reducții de limbaj. Poezia Alexandrei Bălănescu, citită pentru prima dată în cenaclu, pare a se fi inspirat din lumea cibernetică actuală și ne apropie de  tezele mișcării post-umaniste. Poeta știe să își conducă textul, să alterneze sonuri pentru a crea spațiu ludic, teritoriu viu, dinamic, senzorial. Pe de altă parte, textul are nevoie, uneori, de condensarea expresiei și de rafinarea ideii, trebuie să depășească treapta notației, iar unele titluri ar merita schimbate.

Florin Gherheș remarcă tendința portretistică a liricii din această seară – de factură ironică, absurdă, cu nuanțe suprarealiste, în cazul Emei, respectiv timide, nostalgice, muzicale – la Alexandra. El identifică unele combinații nefericite și aliterații în text.

Pentru Silviu Genescu, aportul artistic din această seară ar putea fi conexat realității tehniciste în care învățăm să trăim, monstruosului camuflat în banal – căruia pare să-i anunțe sfârșitul. Deși diferite ca densitate, textele au în comun curgerea firească, vâna pronunțată a autenticului. În această ramă, poezia Emei pare a fi un comentariu tacticos, în care versurile se aleg și se compun unele pe altele, în cheie ironică, până în clipa fatală a incidentului ; de altfel, ea frapează tocmai prin leitmotivul Catastrofei, ce pare să trimită spre eșecul uman generalizat. Spre deosebire de poemele Emei, cele ale Alexandrei identifică precis, de la început, germenele alienării tehnice ;  limbajul ei se află la polul expresiei fruste și a tonului vehement.

Poezia din această seară l-a impresionat și pe Ciprian Baciu, care constată nucleele prozodice în textele Emei, căreia îi recomandă remodelări lexicale, un plus de culoare și motricitate. La Alexandra îl impresionează titlurile, de o mare putere sugestivă ( ex. „Creaturi sinucigașe” ), trimiterile spre literatura rusă, ideea nesiguranței, a pericolului care pândește în umbra lumii tehnice.

Lui Marinel Oprea grupajul adus de Ema i s-a părut mai bun decât celelalte – există patru-cinci poezii fără fisură, observă acesta, de o mare frumusețe și valoare poetică. Intuiția autoarei pare a merge foarte departe, iar tehnica pare a i se fi perfecționat, în timp. Poemele acestea trebuie, însă, deschise marelui public, curățate de explicitare sau de încărcări inutile. Pentru un debut, poezia Alexandrei este foarte reușită, cuvintele par să fie alese cu grijă, dar textul ar trebui, câteodată, tensionat.

După părerea mea, am avut parte de momente de bună calitate artistică, care declanșează interogații multiple, precum : identitatea și „potrivirea” ( Ema Cazan ) umană la o realitate aflată în curs de schimbare, motivul șaizecist al reducției limbajului artistic la expresie numerică, redefinirea iubirii în orizontul care transformă poezia în aplicație trendy, iar spiritul, în hologramă. Poezia Alexandrei Bălănescu ne propune un autoportret în mișcare, alcătuit din puzzle-urile amintirilor din prima copilărie, de o senzorialitate proustiană, respectiv din reprezentări actuale, pictate în culori violente -manga. Spațiul în care se mișcă poeta este unul alienant, al amenințării virtuale, în care „securitatea nucleară / se dovedește ineficientă”, iar „(sistemele sociale) /cangrenate/ [sunt]imposibil de extirpat”, un tărâm al spleenului, anxietății și rutinei în care iubirea, „omul cibernetic” în sine, „moare încet”, precum în tablourile suprarealiste. Spre deosebire de realitatea virtualizată a Alexandrei, lumea Emei Cazan este urbană, haotică, trepidantă, un loc în care „se joacă prostia ( nebunia ) lumii”, iar frica „se descompune în particule de gheață”, în așteptarea „cataclismului neprevăzut” ; ne aflăm într-un univers pulsatil în care obiectele se contaminează, la rândul lor, de ritmurile Devenirii, dynamis, se încarcă de voluptatea Existenței ( scările, raftul din dormitor ). Agresată și obosită de Schimbarea continuă, poeta luptă să descopere „punctul fix”, „locul perfect în care se ascund furnicile seara”, rădăcina chtonic- inconștientă a tuturor formelor, a-simetriilor, păcatelor și „nepotrivirilor”. Aventura sa identitară este presărată cu nedumeriri, blocaje, mai mult sau mai puțin predestinate și surmontabile : „când să ajung în centrul lumii / se taie curentul”, „mișcarea se încarcă doar la jumătate”, „Dumnezeu e un fel de rocker chelios” – dar nu abandonează, totuși : „ceva TREBUIE să fie acolo” ; nevoia de sens, care pare a „umple toate locurile” poeziei citite, folosește iubirea și ipostazele bărbatului ca pe una dintre oglinzi. Impresionează, de asemeni, în textele citite, geometria variabilă a versului, originalitatea titlurilor și meșteșugul frazării poetice.   În final, poetele citite se pronunță în privința celor auzite. Felicitări și succes pe mai departe !

Posted in întâlnire de cenaclu | Leave a Comment »

PROGRAM ȘI EVENIMENTE STUDENTFEST

Posted by ciprianbaciu pe mai 6, 2018

4 mai StudentFest – Cenaclul Pavel Dan – 0 lansare … fierbinte (caniculă!) la ”Bufnițe” … Insectarul Coman!!!

 

Cartea lui Dan Coman în plină dezbatere…

 

La StudentFest în parteneriat cu Cenaclul Pavel Dan – Lansare, la ”Bufnițe” – Insectarul Coman, cartea, de mega succes, a lui Dan Coman

Program StudentFest, evenimente cu parteneriatul și participarea Cenaclului Pavel Dan

 

Posted in anunt | Leave a Comment »

Cartea lunii la Bufnițe – Insectarul Coman

Posted by ciprianbaciu pe mai 2, 2018

Posted in anunt | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: