concursul literar PAVEL DAN

DATA DE PRIMIRE A LUCRĂRILOR S-A AMÎNAT PE 25 MAI.

se anunţă a XIV a ediţie a concursului …

… literar studenţesc Pavel Dan.
Vă aşteptăm cu poezie, proză, eseu şi critică literară, pînă în 1 mai, pe adresa Cenaclul Pavel Dan, Casa de Cultură a Studenţilor, Bvd. Regele Carol, nr 9, 300 180, Timişoara (cu menţiunea Concursul literar Pavel Dan).

Maxim 10 pagini (ce e mai mult se descalifică). Ca şi pana acum, semnaţi cu un motto. Restul datelor (neaparat numele, mailul, universitatea si un număr de telefon) într-un alt plic (mai mic) pe care se va trece încă o dată motto-ul şi care se va afla în plicul mare, lîngă texte.

Textul să fie multiplicat (în trei exemplare ) şi să fie redactat în word, new times roman, caractere de 12.

Concursul se adresează studenţilor, masteranzilor şi elevilor (nedebutaţi în volum).

proces verbal – ședința cu cei din Chișinău

 

Am dori să ne cerem scuze pentru întârzierea publicării procesului verbal de la ședința cu cei din Chișinău, aceasta datorându-se din motive pur administrative.

 

Proces Verbal Cenaclul Pavel Dan^*
Data: 30.11.2010
Interferențe – Cenaclul Vlad Ioviță Chișinău

*notă informativă: procesul verbal s-a realizat pe baza înregistrării audio, astfel încât citatele inserate au în paranteză consemnarea min, adică minutul.

             Dacă la sfârșitul lui noiembrie paveldaniștii au fost prin Chișinău, venind acasă cu multe sugestii folositoare (din partea cenaclului din Chișinău), cu bomboane de la Bucuria și cu 3 sticle de chișinău draft (beatrice și cu vin), la începutul lui decembrie au sosit cei 4 de la Cenaclul Vlad Ioviță în Timișoara, mai exact Ion Buzu, Ecaterina Bargan, Natalia Graur și Sandu Macrinici, însoțiți de Moni Stănilă și Alexandru Vakulovski. Nu voi intra în detalii nici despre Casa Corpului Didactic, nici despre salata de varză cu 6 lei și nici despre întârzierea noastră la liceu. Voi consemna doar discuțiile pe baza lecturii celor 4 la Cenaclul Pavel Dan din data de 30 noiembrie 2010, începând cu orele 19.

             Cei patru tineri scriitori au citit pe rând la început, urmând ca textele lor să fie discutate de fiecare în parte (pentru înregistrarea audio vă rog să mă contactați).

             Primul care a început discuțiile a fost domnul Eugen Bunaru.

             Prima supusă analizei: Natalia Graur, care a citit o proză, Rană cu păianjeni. Talentul Nataliei este evident, ea făcându-ne cunoștință cu scrierile sale încă de anul trecut când a sosit pentru prima dată la Timișoara. Domnul Bunaru observă în primul rând predilecția scriitoarei pentru oralitate, considerând că oralitatea și dialogurile reușite aduc în proza tinerei: ”un plus de vivacitate… Scriitura e foarte nervoasă.”(min. 0:58) Domnul Bunaru observă acest apetit pentru dialog al Nataliei, care, spune el, nu e puțin lucru, mai ales că la prozatorii de ultimă oră acest aspect al dialogului rămâne parcă în deficit. De asemenea, domnul Bunaru menționează faptul că Natalia ar putea cu ușurință scrie o piesă/scenariu de film. Mai mult, ” Și senzația asta de proză alertă mi-a plăcut, care nu stagnează.”(min. 2:30) Urmează aspectele la care Natalia ar trebui să mai reflecteze. Exemplu: ”la prima audiție mi s-a părut că uneori tocmai abundența asta a dialogurilor este câteodată supărătoare și mi se pare că ar trebui să încerci să forțezi cumva și partea asta de povestire în sine, de epic cumva”(min. 3:32) Astfel, domnul Bunaru recomandă găsirea armoniei, a unui echilibru între miza pe dialog și partea de epic. Consideră că datorită abundenței dialogurilor se încâlcesc la un moment dat și personajele. O altă observație: ” câteodată dai senzația că ai scris-o la prima mână și n-ai mai revenit puțin să șlefuiești.”(min. 5:49) Din acest motiv apar în textul Nataliei unele momente care par a fi expediate, observându-se pe alocuri o oarecare neglijență, dând impresia de ”aglomerare câteodată și aici poate că trebuie scuturat textul”(min. 7:50). Pe de altă parte, domnul Bunaru intuiește în textele tuturor celor care au citit (adică cei 4 care-au speriat vestul) o bună priză la real, la realitatea imediată.

             Despre textul lui Sandu Macrinici (31 octombrie): domnul Bunaru crede că textul lui e poematic, fiind o ” proză care lunecă înspre ludic și spre absurd chiar.”(min. 8:21), unele părți amintindu-i de Urmuz.

             Pauză: intră Andreea Popia, una dintre premiantele concursului Pavel Dan.

             Revenind: urmează o lungă discuție pe miza lui Sandu pe obsesiile sexuale, care domnului Bunaru îi par saturate, mimetice, existând deja scriitori consacrați pe această direcție, ”mi se pare că e o exhibare sau un exhibiționism care rămâne la faza asta”(min. 10:24). Domnul Bunaru consideră că o astfel de direcție s-a uzitat atât în poezie, cât și în proză, fiind la ora actuală supralicitată. Dânsul crede că poate fi la Sandu (datorat vârstei) un soi de teribilism care nu se susține din punct de vedere estetic: ” Vreau doar să spun că cel puțin percepția mea asta a fost, că pe undeva este un mimetism al unei atitudini care se vrea rebelă, nonconformistă și așa mai departe, dar care și-a cam trăit traiul în sensul în care, dacă nu vii cu încă ceva în plus, rămâi într-un fel de pluton al unora care au consumat deja experiența asta”(min. 15:43). Pe de altă parte, domnul Bunaru observă tăietura frazei foarte bună, fiind vorba de o sintaxă aparte cu multe repetiții: ex. ”pe mine mă cheamă Vova. Vova spune că azi…”. Domnul Bunaru remarcă o sintaxă foarte bine controlată, nepunându-se problema, evident, a talentului lui Sandu Macrinici.

             Trecem la poezie. Despre Ion Buzu. Domnului Bunaru i-a plăcut foarte mult grupajul acestuia, resimțind foarte bine amprenta specifică spațiului cultural/social/politic din care ei vin, a unui context anume și a unei realități imediate. ” Aș zice că e o poezie curajoasă, o poezie de protest, o poezie care se vrea virulentă și chiar este. Uneori parodică, uneori sarcastică”(min. 18:46). Toate poemele lui Ion Buzu au avut tensiune, asta dintr-o bună știință de acumulare a detaliilor. În mod deosebit, domnul Bunaru amintește poemul Copilul obedient, în care observă o poezie existențială asumată, un discurs de forță, resimțită în întregul grupaj: ” Aș zice că e o poezie a stărilor de urgență”(min. 20:27). Sunt multe imagini puternice, care transmit o tensiune dusă până la un punct culminant: ”obediența m-a transformat într-o bombă”. Domnul Bunaru remarcă și discursivitatea poemelor bine strunită, rar întâlnind în texte versuri parazitare. De asemenea, despre textele ambilor poeți (Ion și Ecaterina) domnul Bunaru găsește că este o poezie directă, care nu are nevoie de metaforism și de imagism abundent.

             În ceea ce o privește pe Ecaterina Bargan, domnul Bunaru observă similitudini între poezia ei și a lui Ion Buzu, însă ea este câteodată mai sentențioasă: ” uneori își reprimă discursul, la Ion Buzu miza este tocmai pe o anumită, să zicem așa, o anumită explozie dintr-o anumită viteză a textului”(min. 23:58). Și în poemele Ecaterinei apare aceeași priză la real, același sentiment de protest față de o realitate: ” față de ceva ce pare a fi o încercare vizavi de existența umană, o încercare de a o oprima, de a pune viața omului într-un fel de pat al lui Procust”(min. 24:32). Domnul Bunaru consideră drept vers definitoriu pentru grupaj următorul: ” strada în care-ți vei căuta libertatea”. Sunt multe alte versuri memorabile din grupajul tinerei poete menționate de către domnul Bunaru: ex. ” pereții care ți-au strâns singurătatea” sau ” sunt bila neagră de bowling fără destinație./destinația ucide.” Aici începe un scurt dialog referitor la sintagma destinația ucide ca final de poem, unii considerând că apariția ei este justă, alții crezând că este mult prea explicită, trăgând în jos întregul poem.

             În final, domnul Bunaru îi felicită pe cei patru scriitori, așteptând în continuare apariția cărților semnate de cei 4 care le va confirma talentul.

             Următorul care preia discuțiile: Marian Oprea (Marinel).

             Marinel vorbește mai întâi despre poezie. Remarcă imaginile foarte frumoase din poezia Ecaterinei: ”cred că poezia Ecaterinei are nerv (…) și are un acces direct la real” (min. 31:57), în sensul în care ea trăiește poezia, fiind o poezie matură.

             Despre Ion Buzu, Marinel vede forța în textele lui, însă consideră că ar putea fi scuturate, ”uneori s-ar putea să fie prea lungi” (min. 32:43). Dânsul crede că ar mai putea fi lucrate pentru a le comprima.

             Urmează Sandu… Marinel consideră că prozatorul mizează pe umor, pe repetiție, care uneori prinde. ”Și-acuma chestia cu, cum s-o numesc, pe aia cu L (…) nu merge deloc (…) e o labă tristă”, în sensul în care e puerilă. Intervine Alexandru Vakulovski care nu a fost de acord cu observațiile făcute până acum legate de proza lui Sandu Macrinici (intervenții colective min. 34:40 – 40:00 – notă: pentru mai multe informații de pe înregistrarea audio vă rog să mă contactați, nu voi intra în detalii), considerând că textul trebuie privit din ansamblu, fiind vorba de mai multe perspective în care miza principală nu este pe obsesiile sexuale/exhibiționism.

             Despre proza Nataliei. Marinel spune că este o proză alertă căreia îi lipsesc niște inserții metafizice, ”dar așa e bine scrisă. Oricum, vă felicit și las să vorbească și alții” (min. 40:24).

             În continuare: ” Eu aș vrea s-o aud neapărat pe Beatris în seara asta.”(min. 30:48) – Beatris Serediuc.

             Despre proza Nataliei: ”nu am înțeles sfârșitul” (min. 40:49). Beatris consideră că proza, dacă se vrea SF sau fantasy, ar trebui să conțină mai devreme laitmotivul păianjenului pentru a se contura mai bine. De asemenea, Bea crede că finalul nu e deloc surprinzător, poate pentru că nu are nicio explicație înainte.

             La Sandu Macrinici ”mi se pare foarte bună repetarea acestui 31 octombrie”(min. 41:56), care adună mai multe tipuri de personaje. Beatris consideră că este o schiță reușită, dar care nu este desăvârșită pentru că personajele nu sunt suficient dezvoltate pentru a fi credibile, dorind să apară mai multe informații.

             Despre poezia lui Ion Buzu, mai exact despre the missing gun under my pillow, Beatris consideră că anumite concepte mari (ex. depresia) nu ar trebui explicitate, arătate cu degetul (”spune-i Ghiță, spune-i cumva, altceva” min. 43:45). De asemenea, remarcă cu privire la toți care au citit: ”un scriitor nu poate să se rezume la a descrie ceva ca fiind îngrozitor sau ca fiind perfect, e prea general”(min. 44:09), considerând că trebuie să numești exact, concret ce face ca acel lucru/om să fie îngrozitor. Moni Stănilă intervine, afirmând că problema nu este tema folosită sau conceptele mari, ci felul abordării care la Ion Buzu funcționează foarte bine, în sensul în care Ion utilizează unele clișee (adică foarte folosite) care însă sunt inserate foarte bine încât nu-i mai poți reproșa clișeul în sine.

             Beatris consideră că ambii poeți au o voce conturată și puternică, simțind-o ca o poezie de protest.

             Un alt vorbitor: Dafina David.

             Dafina se rezumă la a puncta pe scurt cuvintele cheie/ imaginile marcante din textele fiecărui scriitor:

–          Ecaterina: anorexia – imagine reușită

–          Sandu: cinematografie

–          Ion: protestul

–          Natalia: poveste frumoasă

             Urmează Aleksandar Stoicovici.

             Acesta spune că în mare parte este de acord cu Beatris Serediuc în ceea ce privește proza. În privința poeziei la Ion, Aleksandar crede și el că este o poezie de protest, care are nerv. Despre textele Ecaterinei, acesta simte că sunt foarte bine lucrate ”și spun exact atât cât trebuie să spună și se oprește exact unde trebuie să se oprească” (min. 50:49). Revenind la versul ”destinația ucide”, Aleksandar consideră că el este foarte bine pus acolo întrucât încheagă tot poemul, trecând ”cumva de la un spațiu foarte mic la un cadru larg și cuprinde tot poemul” (min. 51:03).

             Următorul care discută textele citite: Bogdan Cazacu.

             Despre povestirea Nataliei, care i-a plăcut foarte mult, spune că este foarte bine structurată, însă îi lipsește dramatismul (nu reprezintă neapărat un dezavantaj), având un efect întârziat: ”să aibă un nerv, o tensiune ascunsă”(min. 52:02). Bogdan simte nevoia unei respirații, adică să iasă puțin din dialog, ”să fie peisaj, să fie un plictis, să fie senzații pe care le intuiești” (min. 52:35). Bogdan remarcă existența a unor îngrămădiri de scene în pădure care țin de firesc și care trebuie recuperate. Intervine Octavia Sandu, considerând că nu dramatismul îi lipsește întrucât proza de la început se abate de la firesc: ”merge pe un element care ține de mister”(min. 53:48), pe care încearcă la final să îl recupereze, iar acolo este problema pentru că nu se încheagă povestea.

             Bogdan consideră că în proza lui Sandu Macrinici nu se mizează pe personaje, ci pe perspectiva personajelor și pe soluțiile pe care le găsesc personajele. Observă o pluralitate de identități și de perspective, fiind un fel de schizofrenie multiplă. ”Mi-au plăcut foarte mult explicațiile cinice și ironice (…) care nu limitează, ci oferă paranteze noi” (min. 55:05).

             Ultimul vorbitor: Ariana Perhald.

             Despre poezia lui Ion Buzu:

• Poezie a unui univers concentraționar – un soi de dictatură a propriei persoane: ”născut cu pistolul la cap”
• Remarcă incapacitatea observării unui orizont vs. Infinitul închisorii

             Despre poezia Ecaterinei Bargan:

• Observă același stil ca la Ion Buzu, însă la ea se remarcă feminitatea și delicatețea în versuri
• Apare ideea de perfecționism (și la Ion Buzu), adică ”ai valoare doar dacă ești perfect”

             Despre proza lui Sandu Macrinici:

• Ariana nu vede textul ca pe o confesiune, ci ca pe un text de compoziție
• Observă totodată capacitatea autorului de a se transpune în diverse situații, având astfel o amprentă actoricească

             Despre proza Nataliei:

• Remarcă în textul ei rupturi de ritm reușite care arată schimbarea personajelor

 

             La final intervine și Alexandru Vakulovski cu câteva observații legate de grupajul lui Ion Buzu, în care remarcă în primul rând influența poeților beatnici ”ceea ce nu-i bine să se vadă”(min. 64:16). Consideră drept texte reușite, autentice în versuri ca ”șoferul a ieșit la o bere”, unde regăsește vocea autentică a tânărului poet. Și Moni Stănilă intervine pe textele lui Sandu Macrinici: ”sunt convinsă că s-a distanțat foarte bine în fiecare personaj, a încercat să vadă din perspectiva personajului”(min. 65:40). Psihologic, observă Moni, greșește în pasajul cu fetița de 3 ani. Deși textul e surprinzător în momentul în care copilul nu înțelege răul pe care îl face, nu e credibil finalul pasajului când fetița învață la grădiniță să scrie treizeci și unu octombrie întrucât e prea devreme în dezvoltarea copilului. De asemenea, Moni amintește și de textele Ecaterinei, care sunt foarte bine lucrate, însă observă faptul că lectura textelor ei merge foarte bine, dar în momentul în care le citești pe cont propriu apar anumite repetiții supărătoare. La Buzu apar elemente retorice care nu funcționează de fiecare dată: ex. ”la naiba/asta ți-ai dorit dintotdeauna?” ar merge mai bine fără semnul întrebării, fiind mult mai puternic. Dă exemple și de alte probleme de nuanță de acest fel.

             În încheiere: nu voi intra în detalii, repet, cum s-a desfășurat săptămâna cu cei din Chișinău la Timișoara, voi aminti doar că a fost o săptămână plină atât de lecturi publice, cât și de alte îndeletniciri. Pe scurt: mâncare de post șah bere reviste la scârț chefu octaviei bere manufactura și cerceii din hârtie papillon lăutarii de la mișu bere 1 decembrie și treceți batalioane ploaie somn bere ploaie și mersul mult pe jos.

lansare forum, premiere, interferenţe şi unire

ca o regulă a casei luna decembrie e plină şi bogată.

după ce Ioana Duţă, Octavia Sandu, Ana Puşcaşu şi Bea Serediuc au „performat” la Chişinău, ne apropiem de vizita atelierului Vlad Ioviţă. distracţiile, spaimele şi încîntările paveldanistelor le puteţi afla de la ele, însă cronica de cenaclu o puteţi citi aici

programul pe săptămîna viitoare e dens şi important!

MARŢI

ora 18.30, casa studenţilor, bibliotecă, vor citi:

Natalia Graur

Ecaterina Bargan

Sandu Macrinici

Ion Buzu

din partea echipei de la Chişinău va mai fi prezent Alexandru Vakulovski.

.

MIERCURI

ora 12.00, casa studenţilor, bibliotecă va avea loc festivitatea de premiere şi lansarea Forumului studenţesc. invitaţi:

CORNEL UNGUREANU

MARCEL TOLCEA

DANIEL VIGHI

VIOREL MARINEASA

ROBERT ŞERBAN

şivoi toţi.

întîlnirea va fi moderată de domnul EUGEN BUNARU, care s-a străduit din răsputeri, ca de fiecare dată, ca să putem duce la bun sfîrşit aceste evenimente.

ora 19.00, la bar la mişu:

Premianţii, Cenaclul Pavel Dan şi oaspeţii din Chişinău

vor da

recitatlul unirii – adică cîte un text de autor + revista la plic + forumul studenţesc

JOI

ora 11.00

lectură cu cei din Chişinău la liceul Moisil

şi acum…. o poză de la chişinău

VINERI

ora 15.00

EVENIMENT 24 FUN

lansare:

FORUM STUDENŢESC -prezintă Eugen Bunaru, Ana Puşcaşu, Moni Stănilă

REVISTA LA PLIC – Alexandru Vakulovski, Natalia Graur, Moni Stănilă

SUBCULTURA – Marius Ştefan Aldea, Alexandar Stoicovici

.

fotografii din Chişinău, Interferenţe:

lectură la squat

lectură la liceul Spitu Haret

întîlnire de cenaclu

interferenţe timişoara – chişinău, ediţia a II-a

Proiectul Interferenţe: Timişoara-Chişinău, un proiect al Cenaclului Pavel Dan din cadrul CASEI DE CULTURĂ A STUDENŢILOR DIN TIMIŞOARA, în colaborare cu Atelierul Vlad Ioviţă şi Revista la PLIC, a ajuns la a doua ediţie.

Anul acesta de la Timişoara vor veni: Ioana Duţă, Ana Puşcaşu, Octavia Sandu şi Beatrice Serediuc.

.

Programul începe joi seară la centro 73, ora 20.00,

unde va avea loc prima lectură a tinerelor scriitoare.

Dintre invitate, doar Ana Puşcaşu a mai văzut Chişinăul şi doar ea a mai citit aici.

Sunteţi invitaţi! joi seara. Moderator: eu

.

Vineri va urma o întîlnire cu elevii liceului Spiru Haret

.

Sîmbătă – lectură la Atelierul Vlad Ioviţă, Biblioteca Hasdeu, unde vom afla şi părerea participanţilor vizavi de cele citite.

Sunteţi invitaţi şi aici! de la ora 10.00. Moderator: Dumitru Crudu

rezultatele concursului pavel dan. 2010

Poezie

Premiile:

II Ioana Duta, Nicoleta Papp

III Andreea Popia, Valeriu Andrisca

Mentiune:

Diana Kiosan

Proza

Premiile:

I George Chiriac

II Bogdan Cazacu

III Octavia Sandu

Mentiune:

Paul Ersilian Rosca

PREMIEREA IN LUNA OCTOMBRIE

la arad cu paveldaniştii

În 17 iunie, pe o căldură sufocantă, cu toate pînzele ude, înghesuiţi în microbusul de Oradea, ne-am pornit spre întâlnirea cu Cenaclul Uniunii Scriitorilor din Arad. Cu doi ani în urmă, citisem acolo cu Dafina David şi Alexandru Colţan. Undeva deasupra Joy’s-ului. Îmi amintesc şi azi emoţiile avute.

Prietenii noştri de la Arad ne-au aşteptat de data asta cu o surpriză care urma să răsplătească cu notă maximă căldura îndurată. La Water House, pe o terasă învăluită în alb (ca o foarte recentă reclamă la dinţi), cu flori şi umbre, cu mari căni de sticlă în care apa îşi plimba feliile de lămîie, a avut loc şedinţa de cenaclu. Amfitrionii, aşa cum era firesc, au fost domnii Vasile Dan – din partea Aradului, şi Eugen Bunaru – din partea Timişoarei. Ambii au amintit despre vechimea şi importanţa Cenaclului Pavel Dan, dar au vorbit şi despre momentul actual.

La masa – de fapt scaunul – de lectură am fost reprezentaţi de aripa tânără, dar de vârf: la proză Beatrice Serediuc şi Octavia Sandu, iar la poezie Ana Puşcaşu şi Aleksandar Stoicovici. Textele au fost pe măsura aşteptărilor şi au stârnit discuţii aprinse. Aradul, ca să dau un nume generic, a luat foarte în serios “ofensiva paveldanilor” cum a numit, această iniţiativă, doamna Cuciureanu în cronica de acum doi ani. 

În afară de vip-urile momentului se cerea şi o susţinere din partea Timişoarei. În urma tragerilor la sorţi Marian Oprea a încropit galeria, Andrada Jichici a consemnat discuţiile pentru cronica de pe blogul cenaclului, eu m-am jucat de-a fotograful sesiunii.

După lectură domnul Vasile Dan i-a dat cuvântul lui v.leac, apoi au vorbit Horia Ungureanu, Gheorghe Mocuţa, doamna Cuciureanu. Andrei Mocuţa a stat cuminte.

Mi-a părut rău că a trebuit să o întind imediat după lectură şi să nu mă bucur de berea de după, însă Ionela Micle mă aştepta în Manufactura pentru o seară rusească cu muzică şi poezie.  Unde Dima Bodarev pregătise un pachet de cântece ruseşti, menit să rupă bis-uri şi aplauze, Marius Aldea şi Ionela recital din Esesnin, iar eu promisesem să-mi plimb Ras Putinul pe acolo. Aşa că cireşele de pe tort s-au mâncat fără mine.

cronică la 25 mai

cronică de Andrada Jichici

 

Pe 25 mai Moni Stănilă şi Nicoleta Papp ne-au citit poezie.

Eugen Bunaru observă o evoluţie în poezia Nicoletei Papp, evoluţie datorată unei eficiente ancorare în real. Poeta ştie să utilizeze detalii aparent minore într-un tip de scriitură cu tentă minimalistă desprinsă dintr-un context cotidian ingrat. Inserţiile suprarealiste sunt cele care propulsează cititorul afară din acest context derizoriu. Cu excepţia unor clişee douămiiste şi a unor sintagme preţioase, Eugen Bunaru apreciază ambiguitatea poetică, curaj al verbului poetic şi dovada unui instinct poetic bun care îşi găseşte tehnica adecvată şi ştie să lase loc sugestiei şi autenticităţii.

În ceea ce priveşte poeziile citite de Moni Stănilă, scriitoare care beneficiază deja de o reală recunoaştere poetică, Eugen Bunaru observă un anumit surplus, o aglomerare, remarcând totodată  prezenţa in poemul „noapte buna, să vă urîţi plăcut”  a unui ton sentenţios cu efecte negative, o siguranţă excesivă a afirmaţiilor.

Lui Aleksandar Stoicovici îi plac ambele grupaje de poezii. Textele Nicoletei Papp conţin imagini puternice, foarte bine realizate, dar şi unele locuri comune. Versurile alambicate ar trebui aerisite. Dintre poemele Monicăi Stănilă preferă „Genealogie subiectivă 1” şi „Genealogie subiectivă 2”, observând în acelaşi timp trimiterile la Tolstoi din „Poemul cu oameni”.

Beatrice Serediuc apreciază conturarea unui stil propriu, recognoscibil în cazul poetei Moni Stănilă.

Alex Colţan observă exploatarea eficientă a imaginilor ca trăsătură caracteristică ambelor scriitoare. Tendinţele douămiiste din poezia Nicoletei Papp nu exclud o anumită delicateţe poetică. Poemele Monicăi Stănilă dovedesc o încercare de narativitate a textului, unele dintre ele ar putea fi schiţe de proză. Imaginea joacă rolul de nucleu narativ, textele construindu-se ca flux de imagini puternice care se susţin reciproc prin contrast.

veşti:

paveldaniştii citesc în forţă la Cenaclul Uniunii Scriitorilor de la Arad.

Azi de la 17.30.

poezie

ANA PUŞCAŞU

ALEKSANDAR STOICOVICI

proză

BEATRICE SEREDIUC

OCTAVIA SANDU

TRUPA MAI NUMEROASĂ A CELOR MAI TINERI PAVELDANIŞTI O PUTEŢI VEDEA ŞI ÎN TIUKul DE VARA

s-a mutat la cele veşnice poetul Sabin Opreanu

am aflat astăzi că poetul Sabin Opreanu s-a mutat la cele veşnice în 9 iunie.

cenaclul pavel dan urează condoleanţe familiei.

întîlnirea noastră cu domnia sa, în 2008, a fost şi va rămîne prilej de bună şi frumoasă amintire….

mai multe despre poet: aici