Mică “Trezire”, pe înserat

 

3 noiembrie 2009. Citesc Bogdan Cazacu – proza „ Porcotanul” şi Daniel Rău – poezie.

E. Bunaru începe cu observaţia că este vorba despre o povestire care tratează mediul studenţesc, local, cu conţinutul ei de tentaţii, speranţe şi plictis. Textul denotă reale calităţi literare, are momente bune, nervoase, pigmentate cu umor – nuclee ce ar merita exploatate – dar suferă de lipsa tensiunii. Observaţiile scurte sunt percutante, există mult dialog, dar limbajul pare că nu este bine controlat, artificios, iar argoul, ne-natural. Un personaj ar trimite spre U. Eco. Proza ar trebui revăzută.

Ciclul lui Daniel reprezintă, în schimb, o frumoasă surpriză, el pare să ne readucă „poezia acasă”. Prima sa parte este o încercare de poem –fluviu, care reuşeşte să configureze un topos propriu, are o respiraţie amplă şi o tonalitate ce ne aminteşte de poezia imnică, de N. Stănescu, stârneşte ecouri din Biblie şi accente melodice de factura psalmilor. În partea a doua, tonul se schimbă în aforistic şi sentenţios, poezia devine vizionară, se transformă în incantaţie, reuşeşte o solemnitate gen C. Perţa. Descoperim, aşadar, curajul de a urma o linie neoromantică, atemporală, fără devieri în vetust, căci poezia îşi menţine reflexivitatea, Daniel are priceperea de a topi elementele conceptuale într-un limbaj care capătă carnalitate, deşi uneori discursul poate deveni încărcat sau preţios. Există versuri şi imagini foarte frumoase, caligrafiate cu mare fineţe, dar ar mai trebui lucrat la eliminări, asupra retorismelor şi surplusului verbal.

Miruna Vălungan consideră tema prozei interesantă – banalul cotidian şi subliniază unele pasaje reuşite. Totuşi, povestirea este slabă din punctul de vedere al  personajelor şi limbajului, iar unele observaţii devin neinteligibile. Poezia place, are o bună muzicalitate, ba chiar reuşeşte să îşi creeze, în jocul cu cuvintele, o tonalitate personală. Îmi sună telefonul.

După părerea mea, proza pare într-adevăr un text la prima mână, care îşi asumă un subiect pretenţios – adolescenţa. Nu este vorba despre o încercare după şablonul clasic, de aceea nu se urmăreşte o intrigă sau acumularea unei tensiuni, ci avem mai mult de-a face cu o povestire de atmosferă, voit neclară, dezordonată, ce mizează pe confesiune şi veridic, în care întâlnim oralitate, ironie, poantă, tragism şi locuri comune, precum la Salinger. Din acest punct de vedere, dialogurile par reuşite, în schimb titlul pare lipit de text, persistă unele probleme de limbaj şi ar trebui clarificată distanţa faţă de pateticul inerent vârstei.

Poezia îmi pare, de data aceasta, de foarte bună calitate, în special în prima ei parte – căci a doua, văzută ca un ciclu al naşterii –morţii unei emoţii, eşuează în aforistică şi filosofie. De remarcat atitudinea bivalentă faţă de religios – tonul solemn, dar şi ironia fină, care urcă până la parodiere. Fluxul poetic ia fiinţă ori prin bruscarea textului cu imagini puternice, ori prin deducerea lor, firească, a unora din altele. Întâlnim unele pasaje de joc sintactic şi intertextualitate şi altele, de tăiere a frazei din scurt, în care sugestia aminteşte de haiku. Sună telefonul.

Pentru Monica Stănilă, în cazul ambilor autori am avut parte de o lectură exclamativă. În ceea ce priveşte proza, persistă o oarecare inconsistenţă, momente de necredibil, căderi în livresc. Anumite pasaje ar mai trebui dezvoltate. Daniel scrie o poezie cu nerv, în cheie barocă, ştie deja să-şi crească substanţa textului, să-şi taie versurile, iar folosirea cifrelor ca titlu îi aminteşte de un I. Matiuţ. Există şi o nuanţă religioasă, psalmică – poemul cel mai metafizic este „ Trezirea”. Repetiţiile sunt bine utilizate, în schimb afinitatea spre Nichita duce la forţări de limbaj, iar dativul posesiv poate să strice.

Iuliana Kiss consideră că proza reuşeşte descrierea atmosferei studenţeşti, textul este scris cu febrilitate, totuşi, pare neterminat, nu avem un deznodământ clar; poate i s-ar potrivi mai bine maniera epistolară. Începutul este dur, apoi cursul poveştii cade în liric, cu unele clipe de hiperluciditate. Poezia este melodioasă, „ Scrisoare” are o oarecare fluiditate, ca permutare de cuvinte, folosirea laitmotivelor pare potrivită, dar sunt şi scăpări de punctuaţie.

Dafina David este de părere că ambele lucrări sunt bune şi la nivel tematic şi lingvistic şi îi felicită pe autori.

Marinel Oprea consideră că proza se extinde în dialog şi că s-ar putea specula mai mult latura ei ezoterică. Talentul este incontestabil, dar tehnica trebuie perfecţionată, în sensul asocierilor şi al limbajului.

Îmi sună telefonul.

 

                                                                                 Alexandru Colţan

Remiză

Nu-i să-mi vezi cuvintele că se se rup unele-n
altele- printre piese de şah- trecerea de soare
pe geam şi tipsiile cu aburi contagioşi râd lângă
priză.
Râzi lângă priză cu degetele subţiate (o ceară
cum avioanele lasă când greşesc) – plăcinta cu
varză nu-i de dulce, focul din iarnă să ţi-l aşeze
pe genunchi.
De-i să râzi, râzi, seara-i pe ducă. Face cu
mâna veselor punţi pe stele. Râzi că ne-am pus
albaştri la suspinul puiului de liliac,
să ne-ntoarcem cuvintele din rewindul găurilor
săpate în stâncă.

Se-ascultă mirarea şi turnul: nu-s cuvintele să
îţi spună pe cine înţeleg mai bine dintre un pion
şi un rege.

Alunăalbăalunăneagră

 

Te pui pe cruce cum ai lua un pumn în piept,
atât s-a păstrat din umbră, un fuior galben- telefonul
smuls din peretele-stâncă,
sună din fire de oţel şoarecele trezit la capul tău.
Mai dus, în roşul strivit de pară, o rădăcină în pământ,
trebuie să-i fie ca o alună-n geană, micuţa cruce
scrijelită;
de voi fi în numărul tău şi lumina suită de un zid stricat,
către
cei de acasă de-ndreaptă căi ferate, te uită la numele
lor cum stau întinse-n pietre şi pândesc albastra
săgeată.

Lasă una şi for me, că-i de sare primul marfar, la
pulberea nopţii se decid trimişii la preşedinte şi de zână
se înfig colţii lor- îmi prezinţi pălăria ta Herma, cum
ne-am roade buzele în vis că se roteşte aşa mult şi-i
tristeţe în stomac.
Una for me, de ciudă că nu-s plimbările la râsul dimineţii,
un căluţ pe-o gheată de lemn să care sfecla din câmp

Avion

Cred că asta-s eu, familia mea-i în seară şi-s
razboaie ce nu se mai privesc în faţă, dacă-şi
spun adevărul, să scrii despre cele mai vechi
lucruri,
Airplain, de sus, aripa ta ridică a săracie, un
viitor în care ne numim cu toţii la fel- da’ îmi
vine
să râd, aş lăsa şi-o ţigară să-mi scrie numele în
fum.

Ca acele alea de gheaţă ce-mi plutesc în coadă,
astea-s urme, cred, astea-s ca veştile despre
Dumnezeu de nu-mi apare chipu’ lui dar lungile
gene. .
Crede că mă doare că-s aşa departe, în înserare
de-s ai mei ori eu plutesc într-un ghem
- într-un fir ce-l tragi la tine să-l săruţi,
putem fi
din nou la muntele cu fete frumoase, să nu mai
sorbim din cer doar norii ca sângele.

Pentru elevi. (informaţie primită azi prin mail)

“

Buna ziua,

Va prezentam un nou concurs de creatie literara numit Concursul literar Nora Iuga, organizat de Centrul de Experiente Pedagogice si Culturale din Onesti. Concursul se desfasoara pe doua sectiuni: poezie si proza scurta. Jurizarea finala va fi facuta de scriitoarea Nora Iuga, la Berlin. Am atasat regulamentul concursului si toate detaliile. Va rugam sa-l raspanditi printre elevii cu preocupari literare si numai. Multumim.

http://octaviansoviany.wordpress.com/2009/11/02/nora-iuga-e-un-concurs-literar/

Concursul de creatie literara NORA IUGA

Început de stagiune literară

                                            Început de stagiune literară 

 

 Pe data de 13 octombrie a.c. deschidem din nou uşa sălii clasice a Cenaclului. Ne revedem, deci, în păr, după trei luni de vacanţă, mai graşi sau mai palizi, mai vioi sau mai puţin, dar cu aceeaşi bucurie. Protagonistele serii sunt de această dată prozele Ralucăi Sandu – colaboratoare la o revistă religioasă şi aspirantă la roman –  respectiv un ciclu proaspăt de poeme marca Dafina David.

În privinţa basmului „ Băiatul sărac şi fata bogată”, E. Bunaru rămâne cu impresia unui mic „Luceafăr” întors pe dos, din care persistă vibraţia nostalgică a copilăriei. Există talent, numai că textul pare să scape uneori de sub control, persistă nesiguranţe, naivităţi şi neglijenţe în exprimare. Tuşa moralizatoare este prea puternic trasată. Stilistic vorbind, mai îngrijită pare a doua povestire, „Ploaia”, care, în plus, aminteşte de poetica lui Minulescu şi trimite spre proza de mistere. Deşi se simte nervul şi o anume sensibilitate pentru confesiunea literară, naraţiunea se încâlceşte pe alocuri, iar lectorul avizat simte capcana unui text fără miză mare. Ar mai trebui umblat puţin şi la ton, în direcţia demontării gravităţii prin umor sau ironie. În ceea ce priveşte poezia Dafinei -  autor apreciat şi în lectura publică de la Arad –  E. Bunaru este de părere că ea ne dezvăluie o lume interioară graţioasă şi ermetică totodată, articulată prin exprimări ciudate şi asocieri insolite, provocatoare. Sunt versuri care sfidează linia douămiistă şi care îşi asumă un pariu intelectual şi anume riscul de a lăsa în urmă un cititor prea comod. Avem de-a face cu pasteluri interioare ce stârnesc reverberaţii, creat prin speculare senzorială, dar şi cu ruperi de ritm cu efecte de potenţare reuşite. Sintaxa cu volute stranii şi folosirea inversiunii  ar apropia poemele Dafinei de cele ale lui A. Bodnaru.

În privinţa prozei, Monica Stănilă este de părere că există unele probleme în ceea ce priveşte repetiţiile, neologismele, rima populară. Cea de a doua povestire este mai bine legată, chiar dacă nu are cursivitatea pildei din „ Băiatul…”. Avem aici fraze mature, cursive, rime interesante, dar ne ciocnim iarăşi de numărul mare al repetiţiilor. Ciclul Dafinei pare mai bine lucrat, facem cunoştinţă prin acesta cu o senzualitate a limbajului tipic feminină, există pasaje de mici aduceri în cotidian, dar şi accente de umor negru. Forţările de sintaxă ies uneori foarte bine, iar inversiunile cresc puterea de sugestie poetică. Ar fi momentul ca Dafinei să îi apară o carte.

Beatrice Serediuc, studentă la masteratul de Creative Writing şi câştigătoarea menţiunii pe proză a concursului „ Pavel Dan” din acest an, subliniază repetiţiile din  proza Ralucăi, dar şi diminutivele, care îi par deplasate. Povestirilor trebuie să li se schimbe în întregime settingul, în sensul că trebuie să descrii doar ceea ce cunoşti. Poezia Dafinei place, sunt imagini reuşite şi elemente originale.

Pentru Ioana Duţă, Dafina are un stil propriu, mai complicat, care face poezia ei mai atractivă, versurile conţin imagini foarte frumoase, dar parcă se simte nevoia unui mesaj.

Ariadna Perhald critică mesajul prozastic al basmului, pe care îl leagă de o mentalitate colectivă greşită.  Povestirile Ralucăi posedă un ritm interior şi denotă un mare simţ auditiv, dar ele sunt şi o interesantă combinaţie între naivitate şi observaţie realistă. Poezia Dafinei pare a se curăţa de neesenţial şi nu e cinstită o analiză fragmentară. Avem de-a face cu o trecere foarte bună între strofe, versurile sunt frumoase, mature, unele dintre ele speculează  utilizarea  planurilor contradictorii.

Ca o bună cunoscătoare a basmului cult, Eliana Popeţi apreciază înclinaţia către o asemenea specie. Constatăm, fără îndoială, talent şi imaginaţie, dar şi o evoluţie între prima şi a doua proză. Frazarea lungă, cu enumeraţii, favorizează povestea, numai că ar trebui acordată mai multă atenţie evitării clişeelor. În privinţa poeziei, de data aceasta Eliana o simte mai apropiată, versurile curg frumos, doar că uneori jocurile de cuvinte pot să dăuneze.

Tânăra Adelina Dozescu, câştigătoarea premiului 3 la poezie la concursul „ Pavel Dan” de anul acesta, consideră poezia Dafinei foarte vizuală, asemănătoare, din acest punct de vedere cu cea a lui Cristi Cotarcea. Sunt versuri foarte frumoase, care trimit la real.

Mie basmul mi-a plăcut ca intenţie – tot mai rară în cotidianul nostru haotic. Mesajul pare, de asemeni, interesant. La capitolul stilistică, intrigă şi personaje, sunt însă probleme care necesită o rezolvare urgentă. La prima vedere, poezia Dafinei pare impresionistă, o poezie cuminte, descriptivă, a unui univers cochet şi atractiv, o lume văzută printr-o lanternă chinezească, iar la lectura următoare se dovedeşte a fi profundă şi pretenţioasă. Avem versuri libere, frumoase în curgerea lor simplă, peisaje de toamnă care amintesc de o A. Blandiana, dar şi imagini complicate, englezisme, inversiuni, imagini explicite care tind să se aglomereze şi să sufoce. Poate ar fi indicat să se elibereze uneori firul poetic, care pare să se comprime cu zgârcenie între ţărmurile unei estetici prea elaborate.

În final, autorii îşi decriptează intenţiile şi măsura. Ne luăm la revedere, pe curând.    

 

Versul cu nani

Împarte-mi văile că-s sură în pleoapă şi-i cânt

din adâncite unghii peste tine, un vers;

casa sucombă ca un asfalt răsturnat de macarale

în imediata apropiere a orasului, că nu se ştie nimic

de silozuri şi mălai.

Dragostea s-a luat încălţată, zgomotul din inimă,

acid ca gutuia,

i el, un afuristit pistrui pe talpă sau un neg, i el, de

aşteaptă după mine când din spate îmi răbufnesc

piedici, o foame de munte-un prânz în văi-o foame

de om bătrân poposit la cules.

 

De văi nu mi-a fost niciodată îndeajuns teama c-o

să plângă copiii mei când s-o sfârşi- de-i spui poveşti

cu raţe şi pui de melci- peste timp, cum se usucă

priveliştea iubirii şi nu-i niciun tată să spună că nu-i

aşa.

Am nevoie de un zgomot să spună pe unde-s paşi buni

să calce, de să simt că viaţa nu-i de râs, o dulce

companie cu bobocii-n cuib.

De-s văi, împarte-mi-le cu gura c-aşa se cade

să ma pupi la ora serii.

ce pregatim până la finalul lui 2009…

…

1.Vom avea două sesiuni cu scriitori tineri din ţară.

Proză şi critică – în prima sesiune

Poezie şi media – în cea de a doua sesiune.

Bineînţeles că încă nu anunţăm invitaţii!

.

2. Proiectul Interferenţe:

Dumitru Crudu va veni (în decembrie) la Cenaclul Pavel Dan cu o parte reprezentativă din membrii cenaclului Stare de urgenţă

.

3. Va apărea un nou număr al revistei Forum studenţesc (revista cenaclului nostru).

marţi, 3 noiembrie…

… vor citi:

Daniel Rău – poezie

Bogdan Cazacu – proză

marţi, 27 octombrie

de la ora 18.30 vom fi gazdele colegilor noştri din Ariergarda.

deci ne vedem la CS!